Curierul Zilei - Sistemul medical condamnă pacienţi la moarte!
PRIMA PAGINA arrow RUBRICI arrow Social - Economic arrow Sistemul medical condamnă pacienţi la moarte!
 Publicitate pdf
Sistemul medical condamnă pacienţi la moarte!
(0 voturi)
Friday, 27 September 2019

În România,

Sistemul medical condamnă pacienţi la moarte!


Un adevărat strigăt de durere şi suferinţă a fost lansat pe adresa redacţiei noastre de o familie din Argeş. Au pierdut pe cineva drag şi reclamă sistemul medical deficitar care l-a condamnat pe acest om la moarte. Pe lângă acest aspect, apropiaţii au vrut să aducă în atenţia opiniei publi­ce şi condiţiile din Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi deziteresul de care au dat dovadă anu­miţi angajaţi! De altfel despre cele de urmează au sesizat şi Colegiul Medicilor din România. Citiţi acest semnal de alarmă, care este o radigrafie a sistemului medical din ţara noastră. Menţionăm, că despre cele sesizate am cerut un puct de vedere de la Spitalul Judeţean de Urgenţă, fără a pri­mi un răspuns cu toate că a trecut de atunci trei săptămâni. Vom reda integral textul.     

 „Mă numesc Anca Stoica, lucrez la biroul de afaceri europene al unei companii şi vă scriu în calitate de cetăţean român, pentru că sunt convinsă că doriţi schimbarea în bine a ţării noastre.  Aş vrea să va relatez nişte lucruri groaznice din sistemul medical din România, pe care eu şi familia mea le-am trăit recent şi au legătură cu suferinţa bunicului care a fost internat la Spitalul Judeţean Piteşti şi la Spitalul de Urgenţă Elias Bucureşti. Am scris deja o sesizare şi la Colegiul Medicilor din România.
Bunicul meu matern, Muşat Ion, domiciliat în comuna Morăreşti, judeţul Argeş, s-a stins din viaţă, după multă suferinţă şi multă umilinţă provocată de personalul medical, care s-a purtat inuman cu bunicul meu. Consider că toţi pacienţii din România, inclusiv vârstnicii, merită respect, empatie şi ajutor specializat necondiţionat. Dacă găsiţi de cuvinţă să preluati acest caz, eu şi familia mea vă stăm la dispoziţie cu orice informaţie de care veţi avea „, astfel îşi începe sesirarea Anca Stoica.
„Bunicul meu a ajuns de urgenţă la Spitalul Judeţean Piteşti pe 14 august 2019, cu insuficienţă respiratorie/icter, cauzate de înfundarea protezei biliare care îi fusese introdusă printr-o operaţie prin endoscop, la Spitalul de Urgenţă Elias Bucureşti, în iunie 2019. Timp de 6 zile (decesul a survenit pe 19 august 2019) a rămas în secţia ATI (reanimare). Singura salvare ar fi fost să îi fie înlocuită  din nou proteza biliară sau măcar scoasă cea înfundată. La Spitalul Judeţean Piteşti nu s-a putut face această operaţie (cel puţin asa ne-au spus medicii de gardă de la reanimare, în condiţiile în care timp de 5 zile, niciun chirurg nu a venit să îl consulte, iar medicii de gardă nu ştiau nici numele pacientului, nici diagnosticul, nici tratamentul prescris, când îi întrebam de starea bunicului).
La Spitalul Elias nu l-au primit pe 14 august 2019 pentru că medicul care lucra pe endoscop era în concediu până pe 19 august 2019 . Mă întreb contrariată cine a semnat la Spitalul Elias cererea de concediu a acelui doctor, fără să rămână un înlocuitor ?! Acel şef de secţie care a semnat această cerere de concediu a semnat şi sentinţa la moarte a bunicului meu. Ni s-a promis de către medicul curant de la Elias (Dr Radu Pârvulescu) că îl vor primi pe 19 august 2019, dimineaţă, dacă va mai fi în viaţă şi dacă va putea fi transferabil. El a intrat în comă pe 16 august 2019 iar pe 19 august 2019, dimineaţa când trebuia transferat, dr. Parvulescu de la Elias ne-a spus că nu îl pot primi deoarece secţia de reanimare este în renovare şi nu au suficiente paturi. L-am pierdut pe bunicul meu pentru că “a prins perioada de vacanţe”, pentru că indiferenţa medicilor este una la cote îngrijorătoare. Am sunat şi la alte spitale (şi de stat şi private) - dar răspunsul primit era ori că nu există medic să facă această operaţie sau erau în concediu, ori nu existau paturi la reanimare ori nu se „băgau“ din cauza vârstei. Concluzia este ca viaţa pacienţilor în România este pusă în aşteptare pentru că doctorii sunt în concediu şi nu există nimeni să-i înlocuiască.
Detalii despre internarea la Spitalul Judeţean Piteşti din august: Încă din prima zi la reanimare (miercuri), cei 4 medici ne-au anunţat că nu se mai poate face nimic şi încercau să ne convingă că ar trebui deconectat de la aparate (era conectat la o mască de oxigen care îi acopera toată faţa şi mai rău îl sufoca pentru că nu se duceau să i-o fixeze bine pe nas şi avea mâinile legate de pat. Atât de greşit i-au fixat-o pe faţă, că respira şi mai greu cu ea şi i-au strâns-o atât de tare, încât i-a săpat gaură în bărbie şi în pomeţii obrajilor). Răspunsul nostru a fost, bineînţeles, că luptăm până la ultima lui suflare. Bunicul a fost conştient timp de 3 zile, vorbea cu familia, cerea mâncare (a şi mâncat o dată după nenumarate certuri cu doctorul de gardă care nu se uita la pacienţi) şi cu toate acestea, doctorii spuneau mereu că nu are rost să-l mai ţină conectat. Eram pe coridor când el striga după familie şi cadrul medical, asistenta de salon din salonul 1 din secţia de reanimare, care era repartizată să se ocupe de pacienţii acelui salon, care nu purta ecuson, îi spunea să  tacă din gură, că nu este nimeni. Când era agitat, mai ales din cauza acelei măşti de oxigen, nu se duceau să-l ajute. Duminică, 18.08.2019, la ora de vizită, l-am găsit cu perfuzia racordată la venă, dar perfuzorul era oprit. Întrebată asistenta de salon,aflată in tură,care era repartizată să se ocupe de pacienţii acelui salon, care de asemenea nu purta ecuson, de ce de mai mult de 2 ore îi este oprită perfuzia, ne-a dat afară din salon. Am întrebat singura pacientă conştientă din acel salon, care a confirmat şi în faţa cadrelor medicale, că de mai mult de 2 ore de când fusese ea adusă în salon, nimeni nu s-a apropiat de patul bunicului meu. Discutând cu medicul de gardă, care nu ştia patologia, tratamentul sau pacientul în sine, ne-a spus că ,, nici dv. nu beţi apă non-stop,,....contrariate, i-am răspuns că este şansa lui la viată, pentru că prin perfuzie primeşte şi antibioticul şi tot tratamentul, în condiţiile în care fiind intubat, nu era hrănit şi nici hidratat. Mirat, ne-a întrebat ,, păi de ce, primeşte antibiotic??????????,,....
Mai mult, timp de 2 zile, nu am reuşit să vorbim cu medicul de gardă de la reanimare, de fiecare dată când mergeam, ni se spunea că nu este disponibil, că este în sală, iar cadrul medical nu stătea în saloanele de la reanimare, stateau pe telefoanele mobile şi la poveşti la o distanţă de 2 coridoare de salon. Programul de vizită este extrem de scurt (5 minute doar în intervalul 13:00 - 14:00), am citit că în alte ţări europene nu este aşa.
Ar mai fi atâtea de spus despre „tratamentul“  primit în acest spital. Despre igienă nu mai menţionez. Ce am observat eu, este că în sistemul medical românesc, vârstnicii sunt tratati ca pe nişte oameni care nu mai merită tratament medical.
Acum câteva luni, prin luna mai 2019, mama mea a fost cu bunicul tot de urgenţă la Spitalul Judeţean Piteşti şi nu au vrut să-i dea ambulanţă, pentru că medicul de gardă,  a spus că el decide la cine merge ambulanţa şi un alt pacient mai tânăr este mai important decât bunicul meu. Până a venit mama mea cu masina să îl  ia, l-a găsit in pijamale, aproape dezbrăcat de la brâu în sus, în mijlocul curţii spitalului (fiind o seară de primăvară răcoroasă).
Detalii despre internarea la Elias din iunie 2019: atunci a stat la secţia reanimare (ATI) după operaţie, 2 zile, timp în care cadrul medical nu s-a deranjat să-i dea nici măcar apă, deşi avea voie, aşa cum indicase medicul şi îi adusesem noi şi ceai şi apă şi supă strecurată. Familia putea să-l viziteze doar cate 5 minute şi îi dădeam noi apă cu paiul, iar cand ne întorceam găseam apa neatinsă. Prima zi, când a fost adus înapoi pe salon, după reanimare, nu i-au dat nici mâncare deşi familia a vorbit cu dl. doctor şi aveam mesajul scris de la dumnealui că „poate mânca orice, de regim“. Noi nu locuim în Bucureşti şi făceam naveta să-l vizităm. Am sunat pe salon să rugăm să i se dea ceva de mâncare ca să nu mai facem drumul la 9 seara din Piteşti. Răspunsul doamnei asistente şefe a fost că „nimeni nu moare de foame“. Asta în condiţiile în care bunicul era vlăguit de putere, fiind numai pe perfuzii de 3 zile şi avea limba cu sânge de la lipsa apei. Motivul a fost frica să nu aibă tranzit intestinal.   
O concluzie şocantă este că în spitalele din România anului 2019 (o ţară europeana cu drepturi şi obligaţii depline de mai mult de 12 ani), intri viu în spital şi ieşi mort......“ si-a incheiat sesizarea.
M.Sandu

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code


Vizualizari: 1103

Fii primul care comenteaza articolul

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 


embedgooglemap.net


Zi record

Joi, 3.10.2019

--- 3.231 vizitatori unici ---

Flag Counter


PRchecker.info