Curierul Zilei - Pastorala de Paște

 
Pastorala de Paște Imprimare E-mail
(1 vot)
vineri, 14 aprilie 2017

Pastorala de Paște

 

Prin darul lui Dumnezeu
Calinic
Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Cuvînt Pastoral la învierea Domnului nostru Iisus Hristos

 

Preacucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,  
Preacuvios Cin Monahal,
Dreptmăritori Creştini şi Creştine,
Iubitori ai învierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Iisus Hristos a Înviat din mormînt! Bucuraţi-vă! (Matei 28,19)

 

Domnul Dumnezeu, în Treime preaslăvit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, în Sfatul dumnezeiesc, S-a gîndit şi a hotărît din veşnicie, crearea fiinţei omeneşti drept coroană aşezată în frumuseţea acestei lumi văzute, noi fiind, fiecare în parte, expresia întrupării din iubirea şi hotărîrea Sfintei Treimi.
În istoria lumii, cele mai importante evenimente înregistrate, după crearea Universului şi a omului, au fost: Buna Vestire, adusă de Arhanghelul Gavriil, Fecioarei Maria, ca un ghiocel imaculat de primăvară, anunţînd Naşterea lui Iisus Hristos în vatra noastră pămîntească, precum şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ca Împărat şi Mîntuitor al omenirii, căzută în păcate şi deznădejde.
Cele două minuni au deschis uşile sfintelor speranţe, prin două cuvinte imperative. În primul rînd: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine! Binecuvîntată eşti tu între femei! (...) Duhul Sfînt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfîntul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema“ (Luca 1, 28;35).
Iisus Hristos, Domnul, a ve­nit să restaureze cu bucurie omenirea căzută în păcate multe: „Şi toată făptura va ve­dea mîntuirea adusă de Dumnezeu“ (Luca 3, 6).
Al doilea cuvînt biblic, imperativ, este rostit de data aceas­ta de Însuşi Iisus Hristos, după Învierea Sa din tenebrele morţii, cînd S-a arătat femeilor mironosiţe şi le-a zis: „Bucu­­­-
raţi-vă!“ (Matei 28, 9).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

Unii dintre înţelepţii lumii, din trecute vremi, ne a­rată cele şapte bucurii, pe care trebuie să le aibă omul:
1. Bucuria sănătăţii depline;
2. Bucuria lipsei de datorii;
3. Bucuria rămînerii în ţara natală;
4. Bucuria relaţiilor cu oameni cumsecade;
5. Bucuria unui mijloc sigur de a trăi;
6. Bucuria de a nu-ţi fi primejduită viaţa;
7. Bucuria de a fi împăcat cu Dumnezeu, cu semenii şi cu tine însuţi!
Cine nu ştie dintre noi, din experienţa proprie, că bucuria şi durerea, prosperitatea şi restriştea, dobîndirea şi pierderea, moartea şi viaţa, dau, rînd pe rînd, peste fiecare dintre noi. De aceea este înţelept să ne bucurăm, pentru că toate sînt în grija lui Dumnezeu şi să nu-L întristăm cu deznădejdea noas­­­­tră.
Iisus Hristos, Domnul şi Mîntuitorul nostru, a trecut prin dureri de moarte, învăţîndu-ne şi pe noi trecerea aceasta! Dar la capătul acestor treceri ne aşteaptă bucuria, ştiind acum şi mai mult din viaţa pămîntească a lui Iisus Hristos că nu se dobîndeşte bucuria fără a trece prin amărăciunea durerilor.
Care ar fi motivaţia bucuriei? Dar motivaţia zîmbetului?
Unii îndrăznesc să spună că veselia rîsului sau rîsul veseliei ar fi fost ultima şi suprema bucurie a omului. Semnul desăvîrşirii sale! Iar Dumnezeu, în a şaptea zi a creaţiei Sale, S-a odihnit şi a zîmbit cu bucurie pentru tot ce a zidit cu Cuvîntul şi mîna Sa dumnezeiască.
Dacă te veseleşti, ironizîndu-i pe alţii, este prima treaptă, la îndemîna oricui. A doua treaptă este să rîzi de tine însuîi, treapta marilor spirite şi a celor care au umor sănătos. Iar cînd ajungi la împărăteasca performanţă să rîzi de propriile tale insuficienţe, este semnul că ai urcat încă o treaptă: a omului liber şi stăpîn pe sine.
Cine nu ştie oare că bucuria este starea de spirit normală a omului şi că pentru aceasta Iisus Domnul slavei ne-a poruncit, după Învierea Sa să ne bucurăm?
Cu cît dezvoltarea intelectuală a omului este mai ridicată, cu atît omul este mai liber în Dumnezeu şi viaţa sa este plină de bucurie sfîntă.
Sîntem chemaţi, ca toţi să ne bucurăm! Să ne bucurăm în adevăratul sens al cuvîntului. Aceasta înseamnă că trebuie să devenim ca pruncii, plini de seninătate şi candoare, cu ini­ma veselă şi nevinovată.
Rîsul - starea de veselie şi marea bucurie este cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se arată mai deplină ca atunci, cînd este bucuroasă, cînd zîmbeşte sau rîde în hohote.
De cele mai multe ori este greu să afli caracterul omului. Dar atunci cînd vorbeşte şi, mai ales, cînd rîde sănătos şi sincer, aproape instantaneu, în acel moment, caracterul lui îşi apare limpede ca lumina zilei. Cred că ucenicii lui Iisus erau într-o mare veselie, avînd în vedere porunca expresă primită după Sfînta Sa Înviere, de a se bucura cu orice preţ.
Noi, oamenii, aşteptăm să vină asupra noastră bucuria, aşa ca din senin. Ea vine şi astfel, dar trebuie ca fiecare dintre noi să împărtăşească bucurie din bucuria proprie şi celor care sînt adesea mohorîţi şi întristaţi de greutăţile acestei vieţi trecătoare.

Dreptmăritori creştini şi creştine, iubitori ai Învierii lui Hristos,

Suferinţa care apasă asupra vieţii noastre, la drept vorbind, este o născocire omenească, dar o realitate, din primăvara vieţii noastre. Cu stăruinţă, trebuie să evităm toate cauzele şi să nu fim noi înşine creatori de suferinţă. Cred că omenirea, adică noi toţi, dacă am fi cu mai mult optimism în viaţa de toate zilele, am fi mai sănătoşi, deoarece vinovaţii de toate întristările personale sîntem doar noi, oamenii.
De aceea, Iisus Domnul se adresează nouă direct şi mai ales femeilor mironosiţe, adică tuturor femeilor din lume, ele fiind mai îndrăzneţe, prin cuvintele: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“ (Ioan 16,33).
Neîndoielnic, izvorul tuturor bucuriilor, dar şi al supărărilor, se află în mintea, inima şi sufletul nostru. Noi sîntem izvorul bucuriilor, atunci cînd gîndim frumos, medităm curat, cîntăm voios, scriem ordonat, vorbim prietenos, ne rugăm cu rîvnă, citim cărţi de mult folos şi-L avem pe Domnul Iisus drept Părinte şi Mîngîietor ceresc.
Se impune să scoatem din inima, mintea şi simţirea noastră melancolia, tristeţea, îndoiala, disperarea, răutatea, invi­-
dia şi tot răul care ne zguduie temelia vieţii.
Starea de tristeţe, adică lipsa bucuriei, este o grea povară pentru inima şi sufletul nostru. Nimic nu ne poate tămădui, ca buna dispoziţie sau un cuvînt rostit cu har, o vorbă cu umor şi fără dublu înţeles!
Cei de demult, cu mii de ani în urmă, ne îndemnau zicînd: Bucură-te în fiecare zi! Iisus Hristos, atunci cînd ne-a poruncit: „Bucuraţi-vă!“, ne-a îndemnat să ne bucurăm pu­­­-
rurea, în orice clipă a vieţii, pentru că bucuria este precum respiraţia care ne întreţine viaţa.
Bucuria este respiraţia sufletului nostru. Ea trăieşte prin bucuria sfîntă pomenită de către Părintele Bucuriei Veşnice, ca­re, prin Întruparea, Jertfa şi Învierea Sa, ne-a adus bucuria bucuriilor şi mîngîierea mîngîierilor, adică moştenirea vieţii veşnice.
Bucuria Învierii este bucuria pe care Iisus Hristos Domnul ne-o împărtăşeşte fiecăruia dintre noi, fără deosebire, alungînd iarna şi îngheţul din inima şi de pe chipul nostru, obosit de greul zilei.
Bucuria zilnică, veselia o­mu­­lui, este ca parfumul florilor din dumbrăvile paradisiace ale României. Să ne împrospătăm mereu viaţa cu apa vie a Credinţei şi a faptelor bune, iar bucuria dăruită altora, departe de a se micşora, se întoarce spre inima noastră însutit, devenind generatori sau izvorîtori de bucurie şi pace în Duhul Sfînt.

Fraţi Creştini,

Să nu uităm porunca lui Iisus Hristos, de a ne bucura din toată inima, fără rezerve, pentru că bucuria, veselia, rîsul sănătos dezvăluie cel mai adesea chipul de copil, care nu s-a stins din fiinţa noastră.
A birui suferinţa este o bucurie sfîntă. Marii artişti ai lumii au spus şi au scris: „Slăvită să fie bucuria, dar slăvită să fie şi durerea! Una şi cealaltă sînt surori şi amîndouă sfinte. Ele făuresc lumea şi umplu sufletele mari. Ele sînt tăria, ele sînt viaţa. Cine nu le iubeşte pe amîndouă nu iubeşte nici pe una, nici pe alta. Şi cine le-a gustat cunoaşte preţul vieţii!“ (Michelangelo Buonarroti 1475 - 1564).
Dacă Iisus Domnul nu trecea prin genunea suferinţelor şi nu cobora la iad ca să elibereze din întuneric pe moşii şi strămoşii noştri şi să aducă bucuria salvării şi împăcării cu Dumnezeul Iubirii, n-ar mai fi poruncit ca să ne bucurăm, adică să participăm împreună cu El, la Bucuria Împăcării şi a Mîntuirii.
Iisus Hristos ne-a îndemnat la o bucurie cerească, precum a îngerilor şi a sfinţilor, ferindu-ne de comicărie ieftină şi apanaj de circ, abordînd bucuria şi veselia ca atitudine izvorîtoare a unei seriozităţi, ca sancţiune aplicată urîţeniilor, care ne înconjoară în lumea aceasta. Astfel, toate bucuriile vor fi bucurii de creaţie, iubire, geniu, acţiune - flăcări de forţă biruitoare ieşite din focul iubirii dumnezeieşti.
De ce să ieşim în întîmpinarea suferinţei fără ajutorul lui Dumnezeu? De ce să ne chinuim înainte de vreme cu gînduri şi stări care poate nu vor veni niciodată?
De ce să nu punem înainte binele şi bucuria?! De ce să nu ascultăm de Iisus Domnul, slăvit fie numele Lui în veacul veacurilor, de a ne bucura în Duhul Sfînt?!
Dacă durerea o purtăm u­neori în dura singurătate, bucuria, pentru a rodi în chip deplin, trebuie să o împărtăşim cu aproapele, neuitînd îndemnul dinamic: „Înfrînge-ţi durerea, fii vesel cît se poate, căci tot în zi ajunge şi cea mai lungă noapte!“ (William Shakespeare 1564 - 1616).
Ori de cîte ori vedem vreo faţă mohorîtă şi întristată, vom înţelege de îndată că toate supărările noastre izvorăsc din neliniştile care cotropesc viaţa de zi cu zi, din frica de toată ziua şi de toate neîmplinirile sau din  ura  şi invidia  neîmpă­cată.
Să înţelegem în chip hotărît că omul este sortit pieirii dacă nu are măcar perspectiva vreu­nei bucurii, fie ea cît de mică şi neînsemnată. Cînd au­zim un strigăt din inima unui om, din durerea sufletului său, acel strigăt este sfînt şi cere să fie auzit de Dumnezeu, dar şi de oameni! Să auzim şi noi cu grijă strigătele confraţilor noştri, ori de unde ar veni a­cestea!
Iisus Hristos, Domnul, tocmai pentru aceasta a venit la noi în bătătură, că a auzit strigătele noastre de disperare. A venit să ne vindece: „Cînd Te-am chemat, M-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz M-ai desfătat. Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea!“ (Psamul 4,1) şi „Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde“ (Psamul 15,9).
Strigătele noastre către Dum­­nezeu trebuie să se înteţească şi să avem curaj precum pruncii la părinţii lor, zicînd: „Cercetează-mă, Doamne şi mă ceartă; aprinde rărunchii şi inima mea de dragoste pentru Tine“ (Psalmul 25,2) şi încă, mai mult să strigăm: „Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mîntuitorul meu“ (Psalmul 26,15).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Atunci cînd bucuria noas­tră se curmă şi disperarea neputinţelor se prăvale peste noi, să îndrăznim la Părintele vindecărilor, Doctorul doctorilor şi Mîngîietorul, zicînd: „Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi M-ai vindecat; auzit-a Domnul şi m-a miluit, Domnul a fost ajutorul meu“ (Psalmul 29,2,10).
Cum vom mulţumi Domnului Dumnezeu, Iisus Hristos, pentru grija Lui păstrată tuturor celor necăjiţi, bolnavi şi doborîţi de toate greutăţile vieţii zilnice?
Cînd Iisus Hristos era mus­­trat că bea şi mănîncă cu vameşii şi cu păcătoşii, le-a răspuns fără echivoc: „N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. Nu au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi“ (Luca 5, 31-32).
Cît de mare este bucuria care cuprinde inima noastră, ştiind şi recunoscînd, fiecare dintre noi, că sîntem păcătoşi, mai mici sau mai mari, şi că pentru noi a venit Iisus Hristos, ca să ne vindece, ca să ne izbăvească!
În clipa în care ne-am recunoscut că avem oarecare vină sau păcate, de îndată, Iisus este prezent la uşa inimii noas­tre şi bate ca să-I deschidem şi să rămînă pururea cu noi!
Ce poate fi mai mîngîietor? O, Doamne Iisuse!
Ce poate fi pe lumea asta mai frumos?!
Are Domnul nostru Iisus Hristos vreun dor în cer şi pe pămînt? Da! Are dorul veşnic şi nestins de a ne dărui fiecăruia în parte mîntuirea şi ajutorul Său, în lucrarea noastră de fiecare zi!
Auzim coruri îngereşti cîntînd întru slavă: „Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvîntează moştenirea Ta, paşte-i pe ei şi îi ridică pînă în veac“ (Psalmul 27,12).
Iisus Domnul a venit ca să mîntuiască popoarele, neamurile din lumea aceasta văzută şi a celor din lumea nevăzută de ochii noştri trupeşti. A venit să mîntuiască şi România!
De cele mai multe ori, ca şi azi, de ziua Învierii Tale, noi ne bucurăm să fim în comuniune frăţească ortodoxă şi românească, aducînd rugă de mulţumire şi preaslăvirea numelui Tău, închinîndu-ne ţie, precum ne îndeamnă Duhul Sfînt: „A­duceţi Domnului slavă numelui Său, închinaţi-vă în curtea cea sfîntă a Lui“ (Psalmul 28,2).
Dăm slavă lui Dumnezeu şi pentru că, în curtea istorică a Mănăstirii Argeşului, numită de savantul Nicolae Iorga România de la Argeş, acum 500 de ani, Sfîntul Neagoe Vodă Basarab participa activ la sfinţirea ctitoriei sale.
Această bijuterie arhitectonică reprezintă pentru noi, românii, dovada faptului că o­­­mul, lucrînd sub binecuvîntarea şi protecţia lui Dumnezeu, poate atinge perfecţiunea, pe care ne-o dorim cu toţii, pe toate planurile activităţii de zi cu zi.
Doamne Iisuse Hristoase, de Ziua Învierii Tale, îţi mulţumim cu recunoştinţă că ne-ai adus pe lumea aceasta, oferindu-ne darul vieţii!
Întăreşte-ne cu putere îndestulătoare de a lucra întru lumina zilei, la zidirea vieţii noastre şi nu ne părăsi în toate zilele pe care ni le dăruieşti, din iubirea Ta cea dumnezeiască!
Îţi mulţumim, Doamne
Dumnezeule al Puterilor,
că ne-ai binecuvîntat cu
bucurie aleasă!
Te rugăm, Doamne

Dumnezeule, binecuvîntează România şi lumea toată,
cu pace, sănătate şi bucurie statornică,
precum şi cu vremi liniştite şi rod bogat!
Tuturor vă zicem din inimă: Hristos a Înviat!

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code


Vizualizari: 519

Fii primul care comenteaza articolul

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
IEC

CurierTV - Televiziunea sufletului tau!


Intrebarea Curierului
 

Comentarii

Cînd realitatea bate literatura
Sa ne amintim cum promitea \"scufita rosie\" in campanie ca toate problemele se vor rezolva cum vor veni ei. Asta e part...
29/04/17 23:34 Mai mult...

A vîndut apă colorată în loc de motorină
Asa le trebuie la acesti amatory de chilipiruri !
29/04/17 23:39 Mai mult...

23.000 euro pentru brandul FC Argeş!
si cu functiile pt marele manager barbu(dobre) si echipa cum ramane?............
29/04/17 23:44 Mai mult...

Condamnat la 3 ani închisoare
cum sa dai inchisoare cu suspendare pt fapte cu violenta?...dc nu este luat la intrebari judecatorul care a dat sentinta...
29/04/17 23:48 Mai mult...

Visul promovării, spulberat!
Cine credea in promovare ? mama omida ? se stia de la inceput ca nu se vrea promovarea,sunt cheltuieli prea mari, banii ...
29/04/17 23:51 Mai mult...

căutare personalizată

Pe aceeasi tema

Sîmbătă, 29 Aprilie

 

Linkuri sponsorizate

 

 


 


 


 


 

 





Ghid TV

Horoscop

Mersul trenurilor

RON 
duminică, 30 aprilie 2017
EUR 4.5333
USD 4.1453

Flag Counter