La paşapoarte: birocratul, şef, cetăţeanul, slugă!

Slavă Domnului, vine vara şi mă pregătesc să plec cu familia în vacanţă. Undeva, departe de România şi fascinanta ei realitate de zi cu zi.
Verific documentele şi văd că paşaportul fiicei mele expiră. Trebuie să-i fac un nou paşaport. Mă interesez - ca un cetăţean cuminte - ce acte sînt necesare: certificat de naştere copil, buletine părinţi, chitanţă de la Finanţe, „să fie de faţă copilul şi ambii părinţi“. În regulă, pare simplu! Accesul, mai nou, e cu bon de ordine. Avem bon de ordine, avem actele, avem copilul. Ne prezentăm la sediul din Centru, urcăm la etaj, intrăm. Sîntem întrebaţi sec: „Ce oră aveţi pe bon?“. Răspundem: „11 şi 10“. „Ce birou?“. Răspundem din nou: „Numărul 2“. „Bine, aşteptaţi“. Aşteptăm. Recunosc, nu mult. Lucrurile par mai bine organizate decît pe vremuri. Scaunele sînt suficiente pentru cei care aşteptăm. Pe perete e un afiş, ceva gen: „Sîntem aici ca să vă oferim servicii de calitate“ (scriu din memorie, s-ar putea să fiu prea optimist, totuşi). Intrăm la biroul numărul 2. În faţa calculatorului e o doamnă care nu pare prea încîntată de munca prestată, nici excesiv de preocupată să ne ofere servicii de calitate. Îi spune sec soţiei: „Luaţi loc“. Soţia nu percutează imediat, se mai învîrte pe lîngă Doris, să-i aranjeze părul, să iasă bine în poză, nu? Doamna revine şi mai sec: „Am spus să luaţi loc“. Îmi vine să răspund „Da, să trăiţi!“. Mă abţin totuşi să nu o supăr pe reprezentanta autorităţii. Ne aşezăm cu toţii şi aşteptăm verificarea actelor. Care, ce să vezi! Nu sînt bune. „Copilul a împlinit 12 ani? Trebuia să plătiţi o taxă mai mare, că vă dăm paşaport pe 5 ani, în loc de 3. Aţi plătit doar pentru 3“. Diferenţa e undeva pe la 20 de lei. Nu contează, trebuie plătită. Sîntem poftiţi afară. Soţia comentează: „Am fost la Finanţe cu certificatul de naştere al copilului şi am solicitat să plătim taxa pentru paşaport. Este vina noastră că ni s-a perceput o taxă greşită?“. Doamna ne răspunde scrîşnit, evident iritată că îndrăznim să deschidem gura: „Daţi-i in judecată pe ei dacă au greşit“. Soţia mea întreabă din nou: „Nu puteţi măcar să-i faceţi poza lui Doris pînă vine soţul cu diferenţa de taxă? Întîrzie la şcoală“. Răspunsul este invers proporţional cu amabilitatea de pe perete: „Nu“. Ieşim cu toţii înainte ca doamnei să-i sară ţandăra mai rău. Mă grăbesc la Finanţe să plătesc diferenţa. Mă întorc, transpirat. După o altă aşteptare, intrăm din nou în biroul 2. Avem chitanţa pe 20 de lei. Problemă: doamna nu ştie dacă poate accepta două chitanţe, care cumulate dau suma corectă, sau să ne trimită înapoi să le anulăm şi să venim cu una singură. Dilemă existenţială! Dă un telefon la şef, întreabă, pînă la urmă acceptă. În fine, aşteptăm din nou verificarea documentelor, sînt bune! Facem poză copilului. Doamna nu rezistă şi o atacă pe soţie: „V-aţi supărat degeaba, să ştiti!“. Soţia îi răspunde, mai degrabă cu lehamite: „Nu m-am supărat. Ce rost ar fi avut?“. Mulţumim (pentru ce?) şi plecăm. Vom putea ridica paşaportul copilului cam peste două săptămîni. Trec cele două săptămîni şi mă prezint cu buletinul în mînă să iau paşaportul lui Doris. Persoana de la ghişeu se uită la buletin, se uită la mine şi imi spune: „Trebuie să veniţi şi cu certificatul de naştere al copilului“. Mă uit cruciş la ea, îi spun că la dosar sînt toate actele, inclusiv copie după buletinul meu, deci este absolut clar că sînt părintele copilului în cauză. Nu contează, nu se poate. Şah mat!!! Ieri, azi, mîine şi întotdeauna, autorităţile administrative române îl fac şah mat pe cetăţean. Ce-i rămîne cetăţeanului de făcut? Să muncească mai mult, să plătească impozite mai mari, ca să-i poată fi mărit salariul doamnei de la biroul 2. Pentru că merită!!!
C.N. Vizualizari: 24335
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v. AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com All right reserved |