Curierul Zilei - Ce mai citim, ce mai scriem ?
PRIMA PAGINA arrow cultural monden arrow stiri cultural monden arrow Ce mai citim, ce mai scriem ?

*** Cercetătorii, plătiţi cu pînă la 50 de euro pe oră      *** Locuri de joacă reamenajate în Piteşti      *** Perioadă de stagiu pentru absolvenţi      *** Serviciul care se ocupă de probleme transfrontaliere      *** Jefuitoarea Spitalului Judeţean, arestată      *** Liderul revoluţionarilor musceleni, la a doua condamnare      *** Monument, în memoria militarilor morţi      *** Măriuţa 3, accesibilă pentru pescarii de crap!      *** Curiozităţi pescăreşti      *** Mihalcea vrea o nouă victorie      *** Victoria este obligatorie!      *** Ştefăneştiul, la prima victorie din noul sezon      *** Rezultatele din Cupa României      *** Fotbal la TV, în weekend      *** AGAPĂ LITERARĂ ANIVERSARĂ      *** Fragmente din proza lui Marin Ioniţă      *** Filmele săptămînii - 22 - 28 septembrie      *** Mare de oameni la înmormîntarea Paulei Breazu      *** Proiectul EDWARD, susţinut şi de poliţiştii cîmpulungeni     

 
Ce mai citim, ce mai scriem ? Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 02 septembrie 2017


Ce mai citim, ce mai scriem ?

 Alexandra Ondrea, clasa a X-a, Colegiul Naţional

„Zinca Golescu“, Cenaclul literar „Sind Senior“

    SUPERSTIŢII
       Abate-ţi privirea de amiază,/ De la strălucirea altor sori,/ Du-te peste curcubeu,/ În poveşti nemaispuse,/ Cu fluturi multicolori,/ Ca cei din foişor,/ Cu turturele vioaie,/ Ce duc crenguţe de măslin în cioc, / Mîngîindu-ţi oiţa. / Păstrează-ţi fruntea cu roşeaţă,/ Şi ghidează-ţi dorinţa,/ Departe de tezaurul Sfinxului,/ De aurul negru copt în pămînt !/ Realitatea aidoma visului,/ E un nor efemero-erotic,/ Şansa roz a unei neşanse!/ „Nu cred în noroc“ tu spui,/ Dar eşti superstiţios,/ Ajungi să crezi în basme,/ Cum te-ai crezut norocos!“        VOID
     O gaură neagră, un nimic ce fură tot ./ O stea, încă puţină lumină,/ Absolutul în neant!/ Şi nimicul, tot acolo !/ Cu cît iei, cu atît cauţi,/ Şi acaparezi universul!“
   Strălucirea ochilor/ Nu are înlocuitor!
 Soarelui îi dai tîrcoale,
 Sub o umbră transparentă,
    Dar iau foc şi lumina te acaparează.
   Yin şi Yang arzînd echilibrul rupt;
  Balanţa se înclină.
  Haos, tăcere, mimica unei supernove,
  O stea pe moarte,
   Soarele unei galaxii!...

 Eliza Celestyna Poltorak, elevă în clasa a opta, Şcoala Gimnazială Marin Preda, Cenaclul literar „Sind Junior“
AŞTEPTARE
 Acum e octombrie, anotimpul liniştii…
Liniştea sufletului meu… Liniştea ploii...
 Acum e toamnă... Şi cerul nu e niciodată mai gri,
 Precum în dimineţile de acum,
 Gust dulce de ceai combinat cu amărui tutun...
 Frunze ofilite dansând în aerul rece,
Cioburi zdrobite plutind în mine,
Durere ce nu trece...
Prea multă cafea, prea multe gînduri,
Prea multe nopţi nedormite,
Afundate în rînduri…
Sunt un „om“. Dar ce mă face om?
Oare crengile mele rupte?
Lacrimile mele îngălbenite?
Rădăcini ce stau melancolice?
Aş putea să fiu la fel de bine un pom...
Căci oricum tac, oricum ascult, oricum privesc,
Oricum lumea mă distruge,
 Şi, precum un pom, nu zîmbesc.
Dar, totuşi, noi, oamenii, cu fiecare gură de oxigen,
Trecem cu o treaptă mai departe
 În lunga noastră scară a vieţii...
Eu n-am reuşit să fac pe nimeni să simtă că respiră,
Sînt prea îmblînzită de ideea morţii.
O fiinţă prea fragilă,
Eternă în gînduri.
Am sădit în mine ai nostalgiei sîmburi...

ANCORĂ
Loveşte-mă cu pumnul tău drept!
Articulează-mi porii de respirat greoi,
afundă-mă-ntr-o groapă de noroi,                             
fă-mă să urc din nou
scări îngheţate, ghimpate,
ca să pot să
privesc însîngerată, în linişte, al tău ecou,
şi valurile de tulburare pe care le formezi,
şi felul în care, din depărtare, mă electrocutezi!
Am să ajung sus la tine cicatrizată,
dar nu va conta,
pentru că lumea de jos va fi beată,
şi doar eu te voi putea vedea!
Şi nu mă refer la prezenţă,
Ci la valurile invizibilităţii tale.
Nu mă refer la acoperiş,
Ci la ale tale portrete.
La sufletul tău ce e format din mine ascuţite,
Şi miroase a ceai
Şi a: nu ai nimic dacă pe mine nu mă ai!
Şi, cu cît mă apropii mai mult,
Mă simt mai îngheţată!
 Dar nu mă doare.
 Pari un soare din depărtare,
 Dar prinzi rădăcini,
 Şi m-am rătăcit în rădăcinile tale!
 Eşti un tunel fără ieşire sau intrare!
M-am obişnuit cu gustul sîngelui închegat
Format de ai tăi spini...
Mă apropii. Mă apropii mai tare,
Dar totul se afundă
Într-o altă macabră întrebare...
Nu mai ştiu unde merg,
Încep să alerg.
Dar spre ce?
Eşti în gîtul meu,
Şi uneori mă înec cu tine,
Doar ca să te păstrez
Puţin mai mult pentru mine!
Vizualizari: 825

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >

CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului
 

căutare personalizată

Horoscop zilnic

Google Analytics

Sfinții zilei

Zi Record Vizitatori

Marți, 19.09.2017

4.149 vizitatori unici

 
 







 
 
 

Ghid TV

Mersul trenurilor

Flag Counter