Curierul Zilei - CARTE NOUĂ

*** BNR limitează gradul de îndatorare!     *** 15 zile pentru plata amenzilor la jumătate     *** Ajutoare pentru încălzire, la Mioveni      *** PASTILA de UMOR      *** Focul lu‘ Sumedru, la Topoloveni şi Ştefăneşti     *** „Cel mai iubit dintre pămînteni”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 19-25 octombrie      *** Femeie găsită moartă în mijlocul drumului     *** Accident mortal la Mălureni     *** Casă cu 16 camere mistuită de incendiu     *** Văcar ucis pe cîmp     *** S-a aruncat de la etajul VI     *** Şofer de TIR prins beat la volan     *** Vor puncte la Constanţa     *** Vor a cincea victorie acasă     *** „Nu ştiam ce jucători voi băga în teren!“     *** Înot: 20 de sportivi din Argeş la Izvorani     *** Bascov-ul joacă la Mioveni cu Craiova     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul la ştiucă cu năluci    

 
CARTE NOUĂ Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 03 februarie 2018


CARTE NOUĂ

 

 „Un om între oameni“! Niciun titlu n-ar fi fost mai potrivit pentru această carte, dacă nu ar fi existat mai înainte Nicolae Bălcescu şi Camil Petrescu. Personajul volumului, Silviu Măţăoanu. Acesta a fost: „Un om printre oameni“. „DRUMUL VIEŢII“. O viaţă de om în aproape 100 de pagini. În care nu încape. Dă pe dinafară. Dar autoarele, Eliza Măţăoanu şi Mihaela Trifan Măţăoanu, soţie şi fiică, n-au făcut altceva decît să ne înfăţişeze momentele principale. Cîteva dintre ele. Însă din litere emană o suprapoveste nerostită, care ne pătrunde direct în fiinţă. Ca aura acelor statui luminate pe dinăuntru.

      „ DRUMUL VIEŢII“ este o carte care aparţine genului literar numit memorialistic, considerat de unii ca un gen minor. Dar, cînd este sincer, este mai important decît literatura de ficţiune. Dacă în roman, în nuvele şi povestiri, în drame, în poeme, în eseuri, personajele sînt create după voia, putinţa şi viziunea autorului, în literatura de memorii avem de-a face cu adevărul curat, dacă nu este mistificat. Este o metodă folosită de mari oameni din istorie, fiecare la momentul său. O fac Churchill, De Gaule, Eisenhauer, ca să pomenim de cîţiva dintre aproape contemporanii noştri. La noi, Marta Bibescu, Elena Văcărescu, Reginele Elisabeta şi Maria, Titu Maiorescu, Veronica Porumbacu, mulţi scriitori, oameni politici, generali, conducători de stat, unii în intimitate, alţii ca să le dea publicităţii. Cît am cunoaşte azi cîte ceva din intimitatea şi subsolurile marilor evenimente, din biografiile oamenilor iluştri, cum ar arăta Eminescu fără notaţiile zilnice ale lui Titu Maiorescu sau fără impresiile lui Slavici?
       În „DRUMUL VIEŢII“ avem de-a face cu viaţa unui om. Cu trăirile, bucuriile, suferinţele şi ultimele zile. Un om pe care mulţi dintre noi l-am cunoscut l-am preţuit. Cartea mai are darul să ne stîrnească şi amintirile. Să mai petrecem un timp cu el, în zilele noastre, cîte ne vor mai fi date.
        Student performant, absolvent al Universităţii Bucureşti, Silviu Măţăoanu, părea destinat să fie un bun profesor de limba şi literatura română. Asta a şi fost. Nu a rîvnit niciodată nimic mai mult. Dar tocmai pentru că era un pedagog şi un educator neîntrecut, mai marii zilei s-au folosit de el. Nu a fost promovat nici inspector şcolar, nici în minister. Nici guvernamental, nici parlamentar, nici funcţionar superior. A fost trimis unde era mai greu. Şi unde era mai multă nevoie de unul ca el. În subsolurile învăţămîntului şcolar. Acolo unde se fereau ceilalţi să ajungă.
Nu ajungeau decît cei care nu aveau încotro, sau cei care erau încărcaţi cu vocaţie. Şi nu se puteau ataşa decît dascălii dotaţi cu calităţi în plus.
       „După terminarea Facultăţii - scriu autoarele - Silviu a devenit profesor de Limba şi literatura română la Casa de Copii şcolari Valea Nandrii“. „Copii handicapaţi, cum se spune, cu probleme de sănătate mintală, de comportament, de vorbire, cei mai mulţi provenind din familii dezorganizate. Avea ore la clasă, în plus trebuia să conducă o unitate specială în toate dimensiunile ei, cu copii aparte, cu internat, cu cantină şi internat. Şi nu era vorba să se descurce cum or putea. Casa de copii şcolari de la Valea Nandrii a ajuns una de elită, sub bagheta profesorului Măţăoanu.
        „S-au mai întîmplat uneori şi incidente, citim în aceste pagini. Odată un copil a fugit, şi nu mai era de găsit nicăieri. Directorul l-a căutat mai mult decît au făcut-o forţele de ordine. În cele din urmă l-au găsit la Piteşti, bîntuind prin gară. L-a dus la el acasă, pentru că era noaptea tîrziu, l-a îmbăiat, l-a hrănit, iar a doua zi l-a îmbrăcat şi cu hăinuţe de-ale fiicei sale şi l-a dus la spital pentru că era plin de răni”.
          Mulţi din seriile de copii bătuţi de soartă ajungeau să fie redaţi societăţii, să nu fie o povară pentru comunitate, să îşi câştige singuri pîinea, să nu fie inutili şi umiliţi.
         Dar, vrînd - nevrînd, profesorul Silviu Măţăoanu a trecut şi în alt domeniu al educaţiei.
Pentru că ani de zile fusese colaborator al ziarului local, a fost promovat în redacţia publicaţiei „Avîntul“, care apărea la Uzina de Autoturisme „Colibaşi“, azi, Mioveni. Redactor-şef, corector, paginator şi tipograf în acelaşi timp. Încă cinci ani din zilele lui numărate. Fapte, portrete de oameni evidenţiaţi, evenimente semnificative, viaţa de muncă şi de familie, totul îşi făcea loc în paginile tipărite de el.
         Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Cei care conduceau destinele colectivităţii erau cu ochii pe el. A fost promovat şef la Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Handicapaţi. „Numai un om cu dragoste de semenii săi neajutoraţi putea ocupa o funcţie ca aceasta“ - scriu autoarele. Acum avea în subordine toate Casele de Copii din Judeţ. Şi azilele.
         Oameni în suferinţă. Cu malformaţii. Cu incapacităţi. Cu deficienţe de mers, de vedere, de auz, de interceptare, de relaţionare. Nu era funcţionarul care la terminarea programului să plece acasă liniştit. Umbla, pe oriunde se ducea, cu imaginea şi cu suferinţele lor, cu gândurile cum ar face să le fie mai bine. El era profesorul, directorul, dar şi handicapatul. Şi aşa şi-a trăit o bună parte din viaţă.
          Oamenii îl preţuiau, începînd cu cei din preajma sa. Educatori, medici, asistente, logopezi, funcţionari… Cea mai mare satisfacţie a fost cînd a plecat în Franţa, la Montpellier, într-un schimb de experienţă. La instituţii similare, cum au fost de exemplu „Equillibre“, „L’Entreprise“, „Humanitaire“, a cunoscut multe aspecte noi. A rămas impresionat de tot ceea ce a văzut, de oamenii pe care i-a cunoscut. Cu ei a ţinut legătura şi după ce s-a întors… La puţin timp după întoarcerea sa, a primit vizita unei delegaţii de francezi (care i-au apreciat activitatea, au stabilit corespondenţe şi schimburi de experienţe şi l-au luat în respectul lor).
           Dar toate acestea nu l-au înstrăinat de sine şi de familie. Şi-a iubit mult părinţii. Dragostea şi grija acordată familiei l-au caracterizat întotdeauna, şi cînd era tînăr, şi la maturitate, şi la bătrîneţe, pînă la ultima clipă a trecerii sale prin lume.
           Însă era nevoie şi de un sacrificiu suprem. Toate aceste preocupări cărora s-a dăruit au ucis poetul din el. Nu ştiu pînă unde ar fi ajuns. Dar primele sale încercări literare şi cele scăpate printre alte activităţi par o garanţie.
           Epuizat înainte de vreme, cu o boală necruţătoare, refuza să-şi acorde atenţie. Suferea pe picioare. Numai în ultimele zile s-a aşezat în pat. A respins internarea în spital. Nu pentru că s-ar fi crezut invulnerabil, ci din grija pentru ceilalţi.
           „Cînd s-au trezit, pe la mijlocul nopţii, ginerele şi fiica mea au constatat că o candelă, lăsată de seara aprinsă lângă un portret al lui Silviu luase foc. În acea noapte, s-a întîmplat nenorocirea…“, încheie cartea doamna Eliza Măţăoanu…
                                                                                                          Marin Ioniţă

Vizualizari: 2054

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net
 

 

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului



Comentarii

Alte ştiri pe scurt
Si...daca esti prost...mai bine taci decit sa scri prostii pe sait.
19/10/18 19:42 Mai mult...

Alte ştiri pe scurt
Draga, nu ai ajuns tu, un neavenit, sa ma inveti pe mine,apsolveta de jurnalistica cum sa scriu !
19/10/18 16:16 Mai mult...

Gol anulat şi accidentare gravă
Periculoasa lovitura si executie si mai spectaculoasa de la 81m!!!!!!!
19/10/18 14:25 Mai mult...

Administratorii puşi să deschidă vanele la căldură
da ionica si rachiteanu joaca banii pitestenilor la pacanele.100 mil salariu infractorului rachiteanu.in loc sa reduca c...
19/10/18 10:14 Mai mult...

Fostul primar s-a trezit cu mascaţii la uşă
Nu-i asa ca ste o actiune politica , care-i hartuieste pe acesti nevinovati care si-au sacrificat viata pt. binele popor...
19/10/18 08:26 Mai mult...

 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics




































Zi record

Joi, 04.10.2018

--- 4.700 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

 




 

Horoscop zilnic

 

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info