Bisericuţa de lemn construită în stil maramureşean din curtea Schitului Sfântul Ierarh Modest din Stoenești s-a făcut scrum în câteva ore în noaptea de 15 spre 16 octombrie.
La fața locului s-au deplasat trei autospeciale de intervenție, o ambulantă SMURD de prim ajutor și o autospecială de prima intervenție și comandă, pentru localizarea și lichidarea unui incendiu produs la o biserică construită din lemn. Pompierii au constatat că ardea generalizat și au reușit să lichideze incendiul folosind găleți cu apă (dintr-un bazin colector), deoarece accesul cu mașinile de intervenție nu a fost posibil din cauza drumului. Biserica din lemn a ars în întregime pe o suprafață totală de 70 de mp și o anexă aferentă acesteia pe o suprafața de circa 10 mp. Se pare că incendiul a izbucnit de la lumânări aprinse lăsate nesupravegheate.
Biserica Schitului Sfântul Ierarh Modest se afla pe meleaguri meleaguri muscelene, pline de istorie şi legendă din Argeş, pornind către satul Coteneşti din comună Stoeneşti, la câţiva kilometri de mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă şi la 17 km de Câmpulung-Muscel, pornind agale pe un drum forestier de aproximativ 3 km cu denivelări majore, presărat cu pietre şi alunecări de teren, drum pe care trebuie să îl parcurgi de altfel cu piciorul şi care încă mai aşteaptă ca într-o bună zi să fie adus la standarde europene sau măcar să fie demn de a-şi primii pelerinii, în mijlocul unei poieniţe înconjurată de pomi fructiferi binecuvântaţi cu roade de la Dumnezeu.
Bisericuţa de lemn care s-a făcut scrum era construită în stil maramureşean
Schitul Sfântul Ierarh Modest a fost ridicat la iniţiativa părintelui Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii Cetăţuia, Negru Vodă. Bisericuţa de lemn în stil maramureşean despărțea norii cu turla sa şi cântecul clopotelor și îşi cheama credincioşii la rugăciune indiferent de vreme sau dificultăţi materiale.Chiar dacă condiţiile încă sunt foarte vitrege, lipsa curentului electric, lipsa fondurilor necesare pentru construcţii, lipsa forţei de muncă, lipsa lemnelor necesare încălzitului casei, măicuţele împreună cu ieromonahul Athanasie, nu şi-au pierdut nădejdea în Mântuitorul şi în Preasfânta Sa Maică.
Părintele Athanasie, având ca mentor pe părintele stareţ Modest, nu precupeţeşte niciun efort, împreună cu vieţuitoarele şi un număr restrâns de credincioşi inimoşi, depunând toate eforturile pentru a prinde din ce în ce mai multă viaţă această oază a credinţei. Călătorii ajunşi aici îşi plecau genunchii, plini de evlavie, în fața micuţei biserici, aducând un gând de mulţumire Mântuitorului, precum şi celor ce se nevoiesc aici, pentru noi şi pentru credinţă. Aici erai întâmpinat cu o vorbă caldă, o cană cu apă rece, ori de maica Varvara, sau de maica Leontina, cu speranţa că într-o zi schitul va deveni un loc mult mai primitor, şi mult mai mulţi credincioşi o să vină la rugăciune.
A fost gândit şi hotărât a fi un Schit de maici
Gândit şi hotărât a fi un Schit de maici, în micuţa insulă de credinţă părintele ieromonah Athanasie ar fi dorit să ridice aici un adăpost pentru bătrânii defavorizaţi de soartă, bătrâni ce se vor afla în grija maicilor. Viaţa aici este grea mai ales iernile, poţi rămâne izolat de lume în mijlocul muntelui, drumul plin de nămeţi este istovitor mai ales atunci când trebuie să cari în spate apa de la mare distanţă, hrana sau materiale de construcţii şi lemne. B.Radu
