- Din punctul meu de vedere
În anul 1989, am publicat împreună cu un coleg de breaslă, romanul ”Memoria nu arde”, vândut ca pâinea caldă, în zece mii de exemplare. Pe vremea aceea lumea căuta să aibă pile la librărie, oamenii citeau, acum nu mai citesc nici intelectualii, iertată-mi fie această adăugire.
Romanul pornea de la biografia reală a unei doamne pe nume Ecaterina Mandel, evreică, deportată din comuna clujeană Panticeu în lagărul de la Auschiwitz. Au plecat 92 de evrei din comună și s-au mai întors doi, Ecaterina și verișoara ei, Rozi, ceilalți s-au ridicat pe coșul camerelor de gazare. Cele două femei au reușit să evadeze în momentul în care nemții, în retragere, mutau prizonierii.
Am scris această carte la hotelul ”Oltul”, de la Călimănești, muncind 12 ore pe zi timp de trei săptămâni și munca m-a dărâmat fiindcă adeseori plângeam pe pagina din mașina de scris.
Nu voi uita până la moarte două lucruri din perioada documentării acestui roman. Doamna Mandel, cu care am făcut zeci de ore de înregistrare în bucătăria apartamentului ei de la Rm. Vâlcea, obișnuia să adune firimiturile de pâine de pe masă și să le strângă în cocoloașe pe care le așeza unul lângă altul. Făcea acest lucru instinctiv, într-atât o marcase foamea în lagăr.
Soțul ei, Lupu Mandel, care mai fusese căsătorit și căruia prima nevastă și trei copii îi fuseseră gazați tot la Auschwitz, avea o anume trăsătură psihică, pur și simplu nu își mai putea aduce aminte cum îi chema pe soție și copii. Dacă insistai, începea să plângă în hohote.
Și acum, iată care a fost greșeala.
În preambulul cărții, am scris că spre deosebire de Horthy, mareșalul Antonescu fusese mai blând cu evreii, neacceptând să îi urce în trenurile morții și să îi dea pe mâna naziștilor. În sine, afirmația nu e greșită, dar pogromurile de la Iași, București sau Odessa nu îl califică pe Antonescu drept salvator de evrei.
În a doua ediție a cărții, intitulată ”Cazul Mandel”, greșeala nu a mai fost repetată. Cartea se află acum la Muzeul Holocaustului de la Washington.
Greșeala de a încerca să îl absolv pe Ion Antonescu de genocid, chiar dacă are circumstanțe în modul în care trata problema istoriografia comunistă, mi-a marcat viața după ce, în urma unei documentări cât de cât serioase, am aflat adevărul.
Am ajuns astfel să nu mai suport să aud numele celor care măcar au cochetat cu antisemitismul, indiferent cum i-ar chema.
Dacă sunteți tentați să aveți îndoieli ori cine știe ce scrupule, citiți Matatias Carp, ”Cartea neagră. Suferințele evreilor din România”.
Într-o altă carte, care se găsește în aceste zile în librării, intitulată ”După război, la Paris. Cronica anilor regăsiți”, marele psihosociolog Serge Moscovici, descrie astfel pogromul de la București:
”Situate îna propierea casei noastre, cele doup sinagogi au fost transformate în scrum. Și, mai ales, au torturat sute de nenorociți, printre care prietenul meu Isou, și au ucis în condiții oribile mai bine de 120 de persoane, printre care familii întregi și copii. La abator, acolo unde mătușa Ana mergea să se aprovizioneze, călăii i-au trecut pe evreii ridicați în timpul raziei prin toate etapele tăierii vitelor. Corpurile mutilate au fost apoi agățate de cârlige de măcelărie, printre ele și cel al unei fetițe, pe care era atârnat anunțul – carne cușer. O oroare absolută”.
Înmulțiți numărul victimelor cu o sută și imaginați-vă ce s-a întâmplat la Iași.
Iar acum, venim în zilele noastre.
Primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, a dezvelit un bust al lui Octavian Goga, politician acuzat de antisemitism, despre care istoricul Ilarion Țiu a scris că a fost înmormântat cu zvastica nazistă pe piept. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România, Elie Wiesel, afirmă într-o luare de poziție, că în calitate de om politic Goga a promovat politicile profasciste, iar administrația locală ar trebui să menționeze acete date din biografia sa, din respect față de victimele pogromului din 1941.
Îl iubesc pe octavian Goga, poetul pătimirii noastre, și încă din copilărie știam pe de rost multe dintre poeziile sale.
Ce să fac însă dacă, în mintea mea, niciun antisemit nu are drept la onoare și prezumția de umanitate ?
La alegerile din 1937, Partidul Național Creștin s-a situat pe locul 4, după PNL, PNȚ și legionari. Totuși, Carol al II-lea i-a încredințat lui Octavian Goga misiunea de a forma Guvernul.
În acest guvern, Octavian Goga reprezenta curentul moderat, iar Alexandru Cuza curentul extremist. Guvernul a adoptat legi dure antisemite. A retras cetățenia unui număr de 225.222 de evrei, a concediat alte zeci de mii de evrei și a suprimat publicații precum Adevărul, Dimineața sau Lupta.
Într-un video – editorial, Ion Cristoiu cere vehement ca Uniunea Scriitorilor din România să apere bustul lui Octavian Goga dezvelit de Chirică și să se opună atitudinii Institutului Elie Weisel.
Urăsc curentul contemporan al corectitudinii politice, consider că naște monștri, dar în același timp cred că nu e corect, uman, nu neapărat politic, ca tocmai la Iași să apară un bust al lui Goga. O statuie, un bust exprimă mai mult implicare socială a unei personalități, nu implicarea artistică sau științifică.
Octavian Goga trebuie să rămână la loc de cinste în cartea de istorie a literaturii, trebuie citit și răscitit, mai ales acum când e atât de contemporan prin versurile:
” Munții noștri aur poartă,
Noi cerșim din poartă-n poartă.”
De-am închide-a țării poartă,
Alții ne-ar cerși la poartă !
Însă hoții-s chiar din țară
Trădători la cei de-afară !
Doamne iartă-i ! Ești în drept !
Însă du-i hăt în deșert !”
E frumos, dar când te gândești că poetul devenit om politic ar fi vrut la propriu să îi deporteze pe evrei, nu neapărat în deșert, ci în Madagascar, parcă înțelegi altfel aceste versuri.
În concluzie, putem aprecia, chiar venera opera unor monștri sacri ai culturii românești simpatizanți ai mișcării legionare, dar cu busturile să o lăsăm mai moale.
Care sunt, să fie, altele să nu mai facem.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Citiți, de asemenea, pe curier.ro
26 Comentarii:
Clevetici
Il inteleg pe dl. Smeoreanu cand isi face ‘mea culpa’ in prezent, stiind ca orice opinie public exprimata in favoarea ‘criminalilor de razboi’ poate fi sanctionata cu inchisoare in Romania anului 2021.
Spre o corecta evaluare a epocii Ion Antonescu mentionez ca pogromul din Bucuresti s-a petrecut in timpul rebeliunii legionare, iar Antonescu a reprimat aceasta rebeliune. Asadar nu inteleg de ce Antonescu ar fi vinovat pentru evreii asasinati de legionari la Abator.
La fel, pogromul de la Iasi s-a desfasurat in contextul pornirii razboiului Germaniei (cu Romania aliata) impotriva URSS, iar orasul Iasi a fost pus, din motive militare, sub administratie militara germana. Ce s-a petrecut la Iasi nu a fost ordonat de Antonescu de la Bucuresti.
La Odessa, DA, Antonescu a ordonat ‘represalii’ dupa ce partizanii sovietici au minat si aruncat in aer cladirea care adapostea comandamentul armatei romane.
In legatura cu scriitorii romani care au avut atitudini antisemite – suntem pe un teren foarte periculos.
Mihail Eminescu, in calitate de ziarist, a scris articole fulminante impotriva evreilor din Romania (combatandu-i pe teme economice), dar nu a cerut masuri drastice impotriva lor.
Iar in literatura ramane o varianta a poeziei sale „Doina”, publicata in 1941 (in plin regim antonescian, antisemit):
„De la Nistru pan’ la Tisa
Tot romanul plansu-mi-s-a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate
…
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste-nvata pruncii
Si sub mana de jidan
Sunt romanii lui Stefan.”
Dimitrie Bolintineanu are cateva scrieri antisemite din care citez doar un titlu (care spune tot): „Lipitorile satelor”
Acesti scriitori si-au radicalizat scrierile si discursurile in perioada urmatoare razboiului de independenta 1877-1878, cand independenta proclamata a Romaniei nu a fost recunoscuta international decat in 1881. Romania a fost obligata de Marile Puteri sa anuleze articolul 7 din Constitutie, prin care evreii nu puteau primi cetatenia romana.
Tot ce doresc sa spun este ca reconsiderarea clasicilor literaturii romane prin prisma corectitudii politice din prezent ar putea duce la demolari de statui si alte asemenea acte, asemanator cu ce se intampla in SUA ultimilor ani cu miscarea Black Lives Matter.
Clevetici
In completare prezint unul din articolele antisemite eminesciene cele mai cunoscute,
care incepe cu:
„Ne e silă de cestiunea izraelită”
http://www.mihai-eminescu.ro/ne-e-sila-de-mihai-eminescu-1-august-1879/
Clevetici
ERATA: Vasile Alecsandri este autorul „Lipitorilor satelor” si ale altor piese de teatru antisemite ale caror titluri nu mi le aduc aminte.
Evident ca astfel de lucruri nu le-am aflat din manualele scolare, ci de prin colturi ale internetului si de aceea nu mi le aduc bine aminte.
Vitaly
Este normal sa ne asumam ca si natiune ororile actiunilor anti-evreiesti de la Bucuresti, Iasi, Odesa, lagarele din Transnistria, si altele, dar nu trebuie uitat nici faptul ca regimul Antonescu a si protejat comunitea evreiasca in perioada 1941 – 1944 prin faptul ca nu a dat curs solicitarilor germane de trimitere a evreilor, tiganilor si altor natii in lagarele de exterminare, multi evrei fiind chiar lasati sa parasesca Romania la bordul unor nave care i-au dus in Palestina sau in alte tari. Deasemenea multi dintre evreii trimisi in lagrele germane in perioada 1941-1944 din regiunea Transilvania au fost trimisi de catre autoritatile maghiare de ocupatie si nu de catre romani.
Adevarul trebuie spus pana la capat adica chiar daca la noi a fost rau pentru evrei si multi au murit sau au avut de suferit groaznic de pe urma autoritatilor romanesti, la un moment dat aceste actiuni au fost stopate (probabil si din cauza intereselor razboiului) si nu s-a mers cu raul pana la capat, nu s-a decimat populatia evreiasca pana la ultimul si chiar s-a incercat sa se salveze ceea ce mai putea fi salvat si astazi in Israel sunt foarte multi evrei urmasi ai celor care au plecat din Romania in perioada 1941-1944.
Eu
„… la un moment dat aceste actiuni au fost stopate (probabil si din cauza intereselor razboiului) …”
Evident ca mersul razboiului a influentat comportamentul regimului Antonescu fata de evrei.
Se poate observa foarte usor ca pogromurile s-au intamplat in prima parte a celui de-al II-lea razboi mondial (anul 1941 iesind in evidenta) cand Germania cucerise Franta si era in ofensiva in URSS, deci intr-un an in care multi credeau ca ea va castiga razboiul.
Punctul de cotitura a fost batalia Stalingradului. Deja dupa Stalingrad s-a imbunatatit tratamentul aplicat evreilor din Romania si a crescut emigratia lor in Palestina, la fel cum s-a imbunatatit tratamentul aplicat prizonierilor de razboi sovietici, cat si al comunistilor aflati in inchisori. Prizonierii anglo-americani au fost tratati cu menajamente inca de la inceput.
Asadar regimul Antonescu, cat si persoanele neafiliate politic care i-au ajutat pe evreii din Romania au facut-o probabil si cu dorinta nemarturisita de a avea un capital politic dupa razboi.
Coco
De apreciat recunoasterea unei greseli facute la a doua tinerete…De admirat ar fi recunoasterea tuturor greselilor (politice sau nu). Ar iesi un best seller… Cu riscul de a se dezumfla 1-2 admiratori!
Felicitari Clevetici, as spune ca este un comentariu mai bun decat editorialul, insa n-o fac!
A. Riciu
Nu intru pe un teren minat! Sunt de acord cu toți comentatorii de până aici dar cu unele părți din editorial, nu.
Poate ne spune ziaristul, ce părere are despre ,,comportamentul” de acum câteva zile al Maiei Morgenstern și al ,,echipei”.
Rămân un admirator necondiționat al musceleanului Petre Țuțea.
Anonim
P.S. Povestea masacrului de la Abator este relativ neclară, există mai multe variante din care însă editorialistul prezintă doar una, dorind probabil, să incite.
A. Riciu
Smeorene, m-am bătut pentru tine, poate ca nimeni altul. Cu acest editorial, hai să- i zicem articol că nu e cine știe ce de el, ai dat cu mucii în fasole definitiv și irevocabil. Nu că aș fi eu vreun antisemit ( iubesc poporul ,,ales” dacă acesta iubește România) ci că ești tu un linge blide, un ,,orientat” fricos care are nevoie de bani pentru ,,întreținere” și pentru asta, dă cinstea pe rușine. Ca urmare, nu mă mai interesează articolele tale, nu le mai citesc, nu mai comentez! Nu te cunosc, nu mă cunoști, rămâi cu ,,prietenii”.
P.S. Un mare actor, evreu, Sandu Sticlaru, când nu s-a mai regăsit în societate, și-a deschis, pentru întreținere, un mic atelier de confecționat chei, ascuțit cuțite, etc. Cinste (doar) lui!
Anonim
Ție trebuie să-ți scrie jurnalistul numai articole care-ți plac. Jurnalistul trebuie să-ți fie ca lăutarul! Nu-ți place, vino cu un punct personal de vedere. Take it or leave it.
Te-ai mai retras de câteva ori…
Anonim
Omule, m-am retras definitiv, nu înțelegi?
V-am demonstrat că țin cu dreptatea, nu cu Smeoreanu. Și știi de ce am făcut, în principal, acest gest? Pentru că încerc să fiu vertical.
Pentru că nu-mi plac servitorii și mincinoșii: se sperie gândul, vorba cronicarului, de scena cu fetița agățată în cârlig, la abator, cu un anunț atârnat de ea pe care scria ,,carne cușer”. O grozăvie preluată fără o minimă verificare, din mai multe surse. Sunt absolut sigur că așa ceva nu a existat. Și atunci ce să cred despre Smeoreanu? Ce l-a mânat în luptă?
E plin internetul cu controverse despre masacrul de la Abator, inclusiv o declarație dată la notar. Subiectul este sensibil și nu vreau să-l dezvolt.
Dacă vreodată veți vedea sau veți ,,simți” că mai comentez, să știți că nu sunt eu.
Cu bune, cu rele, v-am mai colorat puțin comentariile terne.
Cu bine!
Anonim
Opiniile sunt ale fiecăruia, așa cum sunt ele. E bine să fie exprimate și dezbătute fără patimă. Dar să spui că tu ai colorat comentariile terne ale celorlalți este prea mult. Așa și cu aspirațiile tale către un club al oamenilor cu ironii fine. Ai o părere hiperbolizata despre tine, omule. Rămâi în lumea ta. Adio, cu bine.
A. Riciu
Ce să mai discut eu cu tine, cu voi, care ați acceptat, ca niște servitori, povestea îngrozitoare și neadevărată cu fetița? D’aia plec! Cu anumiți oameni, cu coloană vertebrală de râmă, parafrazândul pe Petre Țuțea, România se îndreaptă spre nicăieri. Din păcate pentru unii comentatori (nu toți, desigur) da, am cuvintele cu mine, dar nu am nicio părere hiperbolizată despre persoana mea. Da, am ,,colorat” prin băgarea în seamă, anumite comentarii terne, obosite, subiective, repetitive, dușmănoase și nefundamentate. Se pare însă că am stricat orzul pe gâște. Sunt un biet chior în țara orbilor. Și mi-am epuizat și mărgăritarele…
P.S.
Dacă nu prezentam interes, nu vă mai oboseați să comentați la un editorial expirat, la propriu dar mai ales, la figurat.
P.P.S.
Îți mulțumesc pentru observații! Noblesse oblige!
Anonim
A. Riciu: „Dacă nu prezentam interes, nu vă mai oboseați să comentați la un editorial expirat”.
Ce legătură are interesul pentru persoana ta cu comentariile la editorial?
Cele două ar avea legătură dacă ai scrie tu editorialul.
Acesta este doar unul din argumentele la hiperbolizarea pe care ți-o construiești. Poate tu nu îți dai seama, eu doar îți semnalez în speranța că-ți va fi de folos.
Anonim
Editorialul este expirat în sensul că a venit altul peste el, cu doar patru comentarii (q.e.d.!). Nu-ți merge mintea, ești departe… Nu mai pierd vremea cu tine…
Anonim
Eu mă refeream la acel editorial la care oamenii care au avut o opinie personală au făcut comentariile, ci nu la criticile (injuriile) exprimate de tine. Nu ai demonstrat nimic. Cu mintea, ce să zic, poate merge cea economică a ta, că nu degeaba ți-ai ales, din pasiune desigur, profesia și nu ai mers la matematică, filozofie, medicină, automatica, etc. etc. De altfel, ești prea prețios să-ți pierzi tu vremea cu unul ca mine, ca altul… Instrucția ca instrucția, dar educația ne omoară. Adio, încă o dată, deși nu sunt deloc sigur că nu te vei „anonimiza” (și mai mult) în continuare.
Anonim
Să fii sigur că nu o să mai comentez!
P.S. Văd că te ,,apreciezi” singur…
Anonim
A. Riciu, cu un om care nu-și ține cuvântul de mai multe ori la rând nu poți fi sigur de nimic. Pentru că, de fapt, nu-l mai are. Ca și respectul de sine.
Același om este „campion” cu supra-autoaprecierea.
Anonim
O ții langa…te las să ai ultimul cuvânt.
V.D. Popa
Ha, ha, ha, are dreptate Riciu când vă face lași. N-ai mai zis nimic, doar l-ai dezapreciat, ți-a fost teamă de ,,ultimul” cuvânt! Bărbaților!
Anonim
Nu ai înțeles nimic, chiar și când totul a fost atât de clar, VeDePopa/VeDeTot/CVititor (scuze, dacă e vreo greșeală). Ultimul a fost înainte. Îți trebuie un tălmaci, dar tocmai a declarat solemn și definitiv că s-a retras.
Toma
Scena cu fetita si anuntul de carne cuser este oribila. O fi adevarata. Ce probe exista?
Românul ,,ecologist"
Lașilor, tăceți ca mortul în păpușoi, știți bine că Riciu (mă rog, A. Riciu) are dreptate. Mai mult, îl votați negativ. Să vă dea Dumnezeu după sufletul vostru și după grija pe care o aveți față de frații români! D’aia n-are ursul coadă!
Anonim
P.S. Iar pe ziarist, să-l ierte Dumnezeu. O fi copilărit în Sinai? Nu cred!
Anonim
Cine sunt lașii, cine sunt vitejii?
De fanfaronada sunt capabili unii…
Anonim
Anonim (posibil CVititor, scuze dacă gresesc), dacă nu ai aflat până acum, blestemele se întorc. Iar despre sufleto-metru, poate știi tu mai multe sau posezi vreunul. Dacă-l ai, te-ai măsurat?