Astăzi, 26 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, tămăduitor de boli, făcător de minuni, ocrotitor al familiilor și mijlocitor al celor care nu pot avea prunci.

Sfântul Ioanichie a fost schimonah în Valea Chiliilor din Munții Făgăraș și a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peșteră pe care a săpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui.

O singură dată pe săptămână un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine și puțină apă, pe care le cobora până la gura peșterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii „Negru Vodă” îi trimitea, pe aceeași cale, Sfintele Taine.

Pentru multa sa nevoință și rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-și cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, „Ioanichie Schimonah, 1638”.

Moaștele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mănăstirea „Negru Vodă”, s-a coborât cu o frânghie în peșteră și a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene și bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor.Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetățuia.

În 20 ianuarie 2013, sfintele moaște au fost mutate la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel.

În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. I.Ivănoiu