- Din punctul meu de vedere
Bine ar fi să se realizeze această guvernare PSD – PNL pentru a se goli, măcar parțial, rezervoarele de ură și manipulare care au alimentat viața politică din ultimii ani. Românul a fost condiționat să creadă că a face politică înseamnă să-i votezi pe unii în vreme ce îi înjuri de mamă, de sfinți, de cuminecătură pe ceilalți, ceea ce nu doar că este o mizerie, dar conduce la un vot nerealist. Prin ură s-a ajuns ca pensionarul să voteze împotriva celor care i-au mărit pensia și profesorul împotriva celor ce i-au mărit salariul.
Deja, simpla idee că PSD și PNL ar putea guverna împreună îi aduce pe unii pe culmile disperării deoarece sunt conștienți că într-o țară normală, în care politica se face fără ingredientul urii, nu își vor mai găsi locul.
Plăcuțe suedeze, ciume, dușmani ai poporului ? Așa ceva nu există, există doar programe și proiecte mai bune sau mai puțin bune, favorabile unora și defavorabile altora, duse ori nu la îndeplinire. Nu există nici măcar hoți și cinstiți grupați neapărat unii într-o parte și alții în cealaltă parte, fiindcă distribuția se face în așa fel încât legalitatea și moralitatea să fie distribuite la fel în toate partidele.
Nu, asta nu înseamnă că sunt toți o apă și un pământ.
Putem observa ușor, cu ochiul liber, cum se spune, că cineva bagă cărbuni în cazanul îmbogățirii peste noapte, cum este cazul așa-numitei ”echipe câștigătoare” ce a vrut să convingă o țară că nu există altul mai bun decât Cîțu pentru a ne guverna. Dacă ne întoarcem însă în timp, găsim și la PSD și la fostul PDL și pe unde vreți genul acesta de găști puse pe dat lovituri într-un moment prielnic.
Renunțând la ură, se întâmplă și în judecata politică ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi a noastră, ca părinți, familiști, colegi și așa mai departe. Când solzii ne pică de pe ochi, vedem mai clar cine e bun sau rău, capabil sau incapabil, egoist sau altruist.
Spun unii disperați că PNL pierde din alianța cu PSD și la dau dreptate doar în măsura în care liberalii s-au bazat în ultima vreme doar pe ură și manipulare, pe scenarii pregătite în laboratoare externe și interne. Nu au decât să își găsească lideri serioși și puși pe muncă, oameni credibili, nu marțafoi adunați de prin șanțurile istoriei contemporane, iar dacă vor găsi, în niciun caz nu vor avea de pierdut, fiindcă avem de a face cu un partid vechi, istoric, de ale cărui fapte sunt pline toate bibliotecile.
Să îmi fie că iertare, dar PNL este altceva decât PNȚCD, are alte decizii eroice la bord, e greu pentru oricine să șteargă din filele trecutului pe Brătieni și isprăvile lor spre devenirea României.
Simpla negociere care are loc acum între cele două mari partide îi lasă fără obiectul muncii pe mulți dintre cei care se ocupau cu scenariile și intrigile, băieți de pădure și de câmpie, îi lasă fără idei și pe ziariștii care nu își vor putea găsi alte subiecte în afară de ba pe-a mă-tii (cu cratimă și doi i).
Cei goi vor suna a gol.
Absolut că acest lucru nu se va întâmpla brusc și deplin, dar vă rog să observați pe rețelele de socialziare că bocesc doar haterii, izvorâtorii de vorbe grele, cei care au vrut notorietate doar fiindcă știu să mânuiască mai bine ca alții insulta și calomnia.
Aceasta fiind situația reală, vom fi obligați să facem politică și presă, să comentăm și să votăm în funcție de cine ne fură, ne lasă fără căldură, ne plantează gropi pe șosele, ne ține trează atenția cu vorbe goale și pline de venin, iar oameni de acest gen se găsesc întoate partidele, cu precizarea că în partidele slabe sunt mai mulți.
Rămâne să stabiliți dumneavoastră care sunt partidele mai slabe.
Vă spun sigur că fără ură și fără manipularea profi de la puterile garante, multinaționale și păduri nu am fi avut în viața politică nici klauși, nici cîți, daciani, clotilde, năsui, mitraliere și alte specii născute din spumele discordiei. Când unii au plantat o nenorocire într-o tabără, era nevoie de o altă nenorocire, în altă tabără, care să îi țină piept.
Veți spune unii dintre voi că nici smeoreni să nu mai fie prin presă, atâta doar că eu văd limpede cum stau lucrurile și de aceea scriu ceea ce tocmai aveți sub nas.
Asta este situația.
Bine ar fi să ne prindă ziua încare să dezbatem cu toții, de la vlădică la opincă, despre ceea ce e mai bine pentru țară în respectivul moment, adică impozit progresiv sau cotă unică. Să se încingă televiziunile si site-urile de argumente pro și contra pe 1 procent la impozit sau la alocații, ori la pensii, nu pe alte nebunii.
Nu știu dacă până la urmă se va face acest guvern, ori cât va putea ține la tăvăleală. Vă garantez că toți cei care văd spectrul marginalizării personale vor lupta în draci să nu se facă.
Iohannis însuși, de la care pornește ideea, ar fi mers bucuros în continuare pe ideea cretină cu cu guvernul meu dacă nu s-ar fi temut că îi sare lumea în cap, deja apăruseră articole scrise de oameni serioși care vorbeau despre furci și topoare.
Să nu îl uităm, Doamne ferește, pe Ludovic cel Jerpelit, care i-a spus Dulapului că e dus cu capul, situație care a contat mai mult decât influențele berlineze sau pariziene.
Vedeți, întotdeauna cui pe cui se scoate.
Mă opresc aici, din lipsă de spațiu și timp și scriind acestea zâmbesc gândindu-mă că tare ar avea nevoie țara de un Einstein al guvernării și un altul al presei, dar ce să facem, ne mulțumim cu ce ne-a dat Domnul.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
