• Din punctul meu de vedere

48,7 milioane de francezi au fost așteptați ieri la urne pentru primul tur de scrutin în vederea alegerii noului preşedinte. Sunt alegeri cruciale atât pentru orientarea Franței, cât și pentru soarta Uniunii Europene în fața cele mai grave crize de securitate după căderea Cortinei de Fier. Favoriţi sunt actualul şef de stat Emmanuel Macron (La République En Marche – LREM) şi Marine Le Pen (Rassemblement national -RN, extremă dreapta, fostul FN).

Trebuie să precizez că scriu acest articol duminică, la prânz, așadar nu voi cunoaște rezultatele scrutinului. În momentul când dumneavoastră citiți, știți deja ce s-a întâmplat.
Pot să îmi dau și eu cu părerea, dar despre ce ar urma să se întâmple. În mod aproape cert, Emmanuel Macron și Marine Le Pen vor intra în turul al doilea, situație, după cum presupun mulți analiști, în care actualul președinte riscă să piardă.

Dumneavoastră cu cine țineți ?
Eu țin cu Macron.
Țin cu Macron fiindcă m-am săturat de schimbări bruște și radicale. Marinne Le Pen vrea să schimbe multe, poate prea multe. Unii spun că ar urma o ieșire a Franței din Uniunea Europeană. Ar putea urma o distanțare față de NATO, apoi o serie de expulzări ale imigranților care nu au acte în regulă, stoparea imigrației, probabil schimbări la nivelul învățământului francez, alte tonuri și valori la nivel cultural.

Dată fiind situația că Franța e Franța, adică are un cuvânt apăsat de spus în Europa și în lume, dacă va câștiga doamna Le Pen, lucrurile vor fi date peste cap în mod barbar.
Barbaria asta nu îmi convine, de aceea țin cu Emmanuel Macron.
Pe de altă parte, mi-ar plăcea ca doamna Le Pen să le dea un leac de frică liderilor Uniunii Europene.
De ce ? Fiindcă s-a ajuns prea departe. Iată, citez dintr-un articol recent, semnat de Ciprian Blidaru în ”România liberă”.

”Recent, guvernul spaniol a aprobat un decret regal în materie de educație pentru elevii cu vârste între 12 – 16 ani. Iată câteva din efectele acestei decizii. O serie de discipline importante precum fizica, matematica, limba engleză, trebuie să aibă inserții ale ideologiei de gen. Pe unde se vor strecura ele, prin ce acolade, paranteze, cum se vor împăca cu epsilon despre care se spunea în ghicitorile profesorilor de matematici, că e mai mică decât p.. de furnică. Sau probabil epsilon va si simbolul transgenderismului, pentru a nu crea discriminare de gen. Evident că nu puteau lipsi de pe masa măcelarului, părțile cele mai cărnoase ale culturii umaniste, numai bune de tranșat, filozofia și istoria. Partea de filozofie clasică bazată pe logica aristotelică va fi îndepărtată, rămânând doar un soi de cultură civică inspirată de ideologia neomarxistă”.

Nu e o nebunie, nu a ajuns prea departe Uniunea Europeană, nu ar merita ea un leac de frică ? Îmi place expresia românească leac de frică, mi se pare că se potrivește de minune aici.
”Să ne oprim un pic și să-i privim în ochi pe maimuțoii neomarxiști care urlă și acum împotriva ciumei roșii. În perioada comunistă au existat la Facultatea de Filozofie, materiile, ”Socialism științific” și ”Marxism”, dar în rest, Platon, Aristotel, Descartes, Kant, Hegel au fost lăsați la locul lor. Doar de aici putem trage concluzia că neomarxismul globalist este la ora aceasta cel mai periculos atac la adevăratele valori liberale și democratice, care sunt întemeiate pe principiile gândirii raționale, nu pe afecte și hormoni. De altfel, în planul curicular alguvernului spaniol se menționează ca recomandare în studiul principalelor discipline, introducerea dimensiunii afectiv – sexuale”.

Vă garantez că dacă ar câștiga Marinne Le Pen, chiar și guvernul spaniol s-ar replia și ar renunța la asemenea minuni.
”Istoria este la rândul ei masacrată, fiind interzise referirile la trecutul medieval al Spaniei și perioada colonială, care a fost și perioada de glorie. Totul limitându-se mai degrabă la o istorie contemporană și la tratarea trecutului glorios cultural – științific, fără de care progresul tehnologic de astăzi n-ar fi posibil, ca o epocăde întuneric a grotelor. Asistăm astfel la ștergerea trecutului istoric sau la falsificarea lui. În ritmul acesta, generațiile care vor veni vor crede că sunt o nouă specie de maimuțe care a apărut recent. Într-un fel, vor avea dreptate să creadă asta”.
Este foarte bun felul în care ziaristul menționat mai sus explică situația.
”Numărul groparilor neomarxiști care sunt pe poziție cu lopețile pentru a înmormânta fără cruce trecutul crește vertiginos. În cotidianul ”Le Monde” scriitoarea Geneviève Brisac e deranjată de conflictul din Ucraina pentru că acesta „readuce vechile stereotipuri:” în speță cele de gen, desigur. „Bărbați curajoși, femei care plâng.” De asta sunt deranjați neomarxiștii, pentru că în războaie nu se mai vede genul X, proaspăt legiferat în America, prin urmare pentru respectiva autoare, „războaiele mătură progresul și ne duc înapoi în lumea de altădată”.

Îmi doresc să nu se mai întâmple astfel de lucruri, vreau ca Uniunea Europeană să primească un leac de frică, să trăiască o mare sperietură, după care să ia măsuri împotriva exceselor ei demente. Dacă nu va lua măsuri, atunci, peste cinci ani, ar merita ca Franța sau alte țări să plece pe urmele Angliei.
Deocamdată, țin cu Emmanuel Macron, nu vreau încă un șoc pe lângă cutremurul pe care îl reprezintă războiul din Ucraina.
Vreau doar un leac de frică pentru UE.
Ce va fi va fi.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)