• Din punctul meu de vedere

Dimineața, la cafea, mă uit pe fereastra din stânga și văd un cuib de vrăbii. Părinții au cărat paie și au construit ceva confortabil pentru puii care își ițesc ciocurile și țipă. Pisicilor le lasă gura apă degeaba, nu vor ajunge în veci acolo, sub streașină, Doamne ajută. Când mă uit spre fereastra din dreapta, văd un cuib de stăncuțe.

Pe Wikipedia scrie că stăncuța din România este sedentară, ceea ce nu este adevărat, fiindcă perechea noastră migrează, nu o mai vedem de la începutul iernii până la cel al primăverii, cred că cele două păsări iernează în Asia. Sunt un cuplu stabil, stăncuțele sunt monogame și ne bucurăm să le revedem tefere și nevătămate, ba chiar mai grase și cu penele mai lucioase decât anul trecut. Vor face câțiva pui și toată vara se vor preocupa să îi hrănească, în vreme ce pisicile, zadarnic, stau cu ochii ațintiți în sus și nădăjduiesc să prindă păsările. Despre stăncuțe a scris marele etolog Konrad Lorenz pe care îl citeam cu nesaț în tinerețe și asemenea căruia visam să fiu și nu am mai fost pentru că am biruit/ eșuat în presă.
Presa liberă.

Cică astăzi când scriu, adică miercuri, este Ziua Presei Libere, stabilită încă din anul 1981, la iniţiativa organizaţiei „Reporteri fără frontiere”. Văd că politicienii scriu pe Facebook precum că ”amploarea pe care a luat-o fake news-ul în ultimii ani ar trebui să ne facă să conștientizăm mai mult ca oricând cât de important este ca presa să fie liberă”. Adevărul este că presa e controlată la vârful vârfului.

”În SUA, cele mai multe știri sunt controlate de șase corporații, iar traficul pe internet este controlat de cinci sau șase alte mari companii, care au și privilegiu de a numi «arbitri ai adevărului» care să lupte cu știrile false, atunci chiar se poate minți cu impunitate”, spune cineva. ”Pe măsură ce aceste corporații își extind puterea, profiturile lor cresc, iar asta se traduce în influență politică mai mare. Nu numai că proprietarii lor pot să doneze mai mult pentru campaniile electorale, însă sunt și mai mulți bani pentru lobby împotriva legilor care le-ar reduce dominația”.
Eu și cîțiva dintre colegii mei din presa mică suntem mai liberi și mai onești decât companiile de presă de nivel mondial care fac acum bani frumoși de pe urma războiului.De pe urma războiului fac bani și producătorii de vodcă. Ziaristul Ion Spînu, cu care apăream într-o vreme la ”Curier TV”, în emisiunea doamnei Barață, scrie în ”Cotidianul”:

” Sâmbătă, toate televiziunile și site-urile care-l proclamaseră erou pe Volodimir Zelenski n-au avut încotro și au difuzat știrea aceasta devastatoare: „compania DrinkForPeace a lansat vodca „Zelensky”! De ce? „Cu scopul de a sprijini oamenii care au avut de suferit de pe urma războiului”! Hai, dă-ne dracului! Dacă asta nu e miștocăreală, atunci alta nu mai e. Auziți: „DrinkForPeace”, adică băutură pentru pace sau, într-o traducere mai exactă: să facem bani din acest război!
În ceea ce ne privește, noi am avertizat că, după ce a ratat Premiile Oscar, dar a vorbit la Premiile muzicale Grammy și chiar în Parlamentul României, „mîine-poimîine îl vom auzi pe Zelinski la „Simfonia lalelelor” de la Pitești sau la „Sărbătoarea trandafirului” de la Arad. Invitat ca vestitul Tzancă Uraganul”.

Oricît de imaginativi ne-am crezut, nu ne-am gîndit, totuși, că eroizarea președintelui Ucrainei va duce chiar la lansarea unei sticle de vodcă al cărei nume să fie ZELENSKY !”
Într-un singur loc se înșeală ziaristul, anume că Zelenski ar putea fi vreodată invitat la ”Simfonia lalelelor”. S-a văzut clar că primarul Gentea a depolitizat evenimentul. A fost o glumă de presă chestiunea cu Zelenski la ”Simfonie”.

Când scriu, o pereche de pițigoi țipă atât de tare că îi aud prin geamul termopan.
Cel mai bine câștigă de pe urma războiului producătorii de armament.
”Politica externă din America este condusă de un grup semipermanent de specialiști, împreună cu cei din complexul militaro-industrial. Acum 30 de ani, neoconservatorii obțineau controlul asupra politicii externe a SUA și au început să le dicteze politicienilor strategiile. Singura excepție a fost Donald Trump, care a fost înlăturat din funcție în stilul «schimbărilor de regim».
Firește, asta înseamnă că acești oameni controlează și politica războiului. Armata Americii a fost transformată în așa fel încât să poată fi utilizată de către elita politicii externe ca principală armă diplomatică. Serviciile secrete au fost integrate și ele în acest sistem. Rezultatul este o politică externă americană care constă mai mult în schimbări de regim și lovituri aeriene”, scrie Takimag.

”Acest grup restrâns se ocupă și de politica privind Ucraina, începând cu administrația Obama, iar acești oameni sunt răspunzători pentru actualul război. Ei au fost cei care au susținut Ucraina pentru a adera la NATO, bazându-se pe ofițeri NATO, pe contractori militari privați și pe personaje dubioase din umbră. Toate astea s-au întâmplat înaintea războiului cu Rusia”, mai scrie Takimag, citat într-un articol de excelentul ziarist Călin Marchievici.

Suntem în Săptămâna Mare și trebuie să îi iertăm pe toți semenii noștri, dar nu pot, pe fabricanții și negustorii de arme care întrețin războiul în alte părți, la distanță de ei, cu greu i-aș putea ierta.
Închei acest articol oarecum amar și mă duc să îmi termin cafeaua, să inspectez din priviri cuiburile de vrăbii și stancuțe.
Încerc să uit de Ucraina și nu reușesc, iar stomacul îmi e strâns și inima îmi e neagră de aproape două luni, de când a început războiul.
Hristos a înviat!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)