După ce voi pune punct acestui articol, voi pleca la aeroport, pentru o nouă călătorie în afara țării. Comunismul mi-a oferit posibilitatea ca în mii de nopți albe să citesc mii de cărți, în vreme ce capitalismul și democrația m-au ajutat să străbat pământul în lung și în lat. Nu știu care dintre cele două sisteme mi-a dat mai mult pentru o viață de om. V-am spus acest lucru pentru a adăuga precizarea că mă încearcă o temere destul de serioasă, anume că această călătorie, pe care o încep azi, ar putea fi și ultima. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar cred că niciodată pericolul unui război mondial care să devină unul nuclear nu a fost mai mare.

Ce este de făcut ? Îmi pun această întrebare deoarece niciodată nu mi-a plăcut să asist neputincios la ceea ce se întâmplă în jurul meu, întotdeauna am crezut că omul trebuie să facă ceva pentru a se opune atunci când răul îi apare în drum. Iar soluția mea, în zilele de astăzi, este să începem deja să protestăm împotriva creșterii pericolului unui război nuclear.
Occidentul nu scoate o vorbă cu privire la pace, ba dimpotrivă, am impresia că încetarea războiului este inacceptabilă pentru majoritatea oamenilor politici din Vest.
”Mai pot fi trimise foarte multe arme în Ucraina și există un lobby tot mai puternic în acest sens, care se întinde din Statele Unite și până în Finlanda, iar vocile cele mai puternice vin din Partidul Verde din Germania, cândva o formațiune pacifistă, și de la Londra. Acest lobby influent spune că victoria Ucrainei ar fi victoria NATO și a Vestului, că înfrângerea Ucrainei ar fi o înfrângere a Vestului. De aceea, Ucraina ar trebui ajutată să alunge forțele ruse, inclusiv pe cele din Lugansk și Donețk.
Pentru liderii care fac acest lobby, cea mai mare amenințare pe termen scurt este încetarea focului. Și mai rău ar fi un armistițiu care să permită forțelor ruse să controleze teritorii din Ucraina, pe care să le folosească ca monedă de schimb. Acest lobby consideră că Ucraina va pierde războiul dacă nu primește și mai multe arme, inclusiv armament greu. Acest lobby consideră că NATO trebuie să se implice de partea Ucrainei și că Putin va fi forțat să se retragă din fruntea Federației Ruse”, scrie Edward Luttwak, pentru Unherd.
Evident, nici Rusia nu poate pleca din Ucraina cu coada între picioare, dar ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este ambiția SUA de a-l vedea pe Putin îngenuncheat și stăpân peste o țară scoasă din uz. Ion Cristoiu vrea să scoată iluziile din capul nostru.
”Până acum, mulți dintre cei care nu credeau în desfășurarea celui de-al Treilea Război Mondial se mai iluzionau că America a dat miliarde de dolari Ucrainei, a făcut lanțuri de transport de armament spre Ucraina, făcînd presiuni asupra statelor membre NATO să se grăbească să trimită armament, a condus operațiunea de scufundare a crucișătorului Moskva, cu singurul scop de a apăra o țară mică de agresiunea unei țări mai mari. Indiscutabil, în plan mediatic, așa apare tot ce fac America și țările membre NATO pentru Ucraina. În realitate, pomparea în Ucraina a miliarde de dolari, trimiterea pe bandă rulantă de armament, antrenarea ucrainenilor în SUA și în țări membre NATO, prezența pe teren a specialiștilor americani și occidentali atît în informații și contrainformații militare, cît și în mînuirea armamentului modern, reprezintă o campanie militară menită nu atît a apăra independența și integritatea Ucrainei, cît mai ales a îngenunchea Rusia”, spune Cristoiu.
Americanii cred că Rusia nu va apela la armele nucleare, oricît de tare ar fi pusă la zid. Joe Biden nu-și amintește că propria-i țară nu s-a dat în lături de la folosirea bombei nucleare pentru a face Japonia să capituleze, atrage atenția editorialistul.
Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO , ne liniștește și spune că este mai mult vorba despre o retorică și nu despre un pericol real sau iminent.
„NATO nu vede un pericol real. Observăm o anumită perseverență de comunicare strategică, din partea Rusiei. Se joacă cu o astfel de retorică, care este în sine un lucru periculos. NATO nu răspunde acestui tip de provocare. Este un joc psihologic. Din punct de vedere operațional și militar nu vedem o astfel de escaladare care ar fi însă dramatică. Nici liderii din Federația Rusia nu sunt dispuși să ajungă acolo. Nu vedem un risc militar iminent“, a declarat Mircea Geoană la Antena 3.
Cândva, cineva l-a poreclit pe cel care ne spune să stăm liniștiți ”Prostănacul”. Poate că secretarul general al NATO nu e deloc așa, poate ar trebui supranumit ”Inteligentul”.
Oricum ar fi, consider că acceptând să fim duși spre un conflict mondial ca oile la tăiere, fără să protestăm în ziare, la televiziuni, pe stradă, oriunde se întâlnesc om cu om, este o mare greșeală.
Politicienii din Occident trebuie să înțeleagă că noi, milioane de oameni normali, nu suntem interesați de jocurile lor strategice și vrem Pace.
Trebuie să pronunțăm acest cuvânt de multe ori pe zi, până nu va fi prea târziu.
Pace !
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)