Dragă Occidentule

• Din punctul meu de vedere

Pregătesc pentru tipar o carte groasă, de peste 500 de pagini, în care am făcut un fel de sinteză a ideilor mele de comentator politic din ultimii doi ani și care se va numi ”Dragă Occidentule” .Mi-am pus deoparte câteva rânduri care mi-au plăcut atât de mult încât m-am mirat că le-aș fi scris eu.
Iată o selecție din selecție.
x
Există oameni, printre care mă număr, care iubesc Occidentul nu pentru că este mai tehnologizat, ori fiindcă oferă un nivel de viață mai bun, ci exclusiv pentru principii. Fără principiile democratice, fără statul de drept, fără drepturile omului, Occidentul ar fi o societate nebună aflată în goană după câștig. Nu mă regăsesc într-o asemenea societate.
x
Frumusețea democrației și a libertății constă tocmai în respectarea dreptului de a judeca și a alege. În mod absolut sigur, europenii și americanii ar fi ales să condamne războiului Federației Ruse chiar dacă CNN ar fi transmis în mod egal știri din surse ucrainiene și rusești. Condamnarea ar fi fost chiar mai convingătoare, ar fi venit din străfundurile minții și sufletelor. În această situație, se naște întrebarea:
– De ce informațiile au fost cenzurate, de ce am avut cu toții impresia că propaganda ne sufocă ?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur:
– Pentru că cineva a avut ceva de ascuns.
x
Această situație în care presa unui întreg continent, ca să mă refer doar la Europa, se străduiește din răsputeri să fie de partea oficială, renunțând total la echilibru, este îngrijorătoare și naște o întrebare legitimă:
– Oare și până acum presa a făcut la fel, de pildă în războiul cu pandemia ?
O întrebare chiar mai neliniștitoare apare imediat:
– Oare pe viitor presa va prezenta doar punctul de vedere al guvernelor, al Bruxeless-ului ?
Probabilitatea ca la ambele întrăbări răspunsul să fie unul afirmativ este uriașă. În consecință, tare mă tem că putem spune cu certitudine că:
– Marea presă europeană, presa considerată până acum liberă, ba chiar idolatrizată pentru independența ei, nu îi mai slujește pe cetățeni.
Cu regret o spun, dar fiindcă întotdeauna sau aproape, mica presă se ia și ea după marea presă, tare mă tem că pe cetățeni nu îi mai apără nimeni.
Aproape nimeni, asta ca să fiu mai indulgent.
x
Vedeți ce ușor ajungem la ideea că noi suntem proști, iar cei care ne conduc sunt deștepți ?
Am scris aceste rânduri pentru a atrage atenția că dacă statele din UE, oficialitățile din UE, Sistemul din UE au ajuns la concluzia că au cetățeni slabi de cuget, care trebuie feriți de propagandă precum copiii mici sunt feriți de focul de la aragaz, atunci am ajuns într-o situație extrem de gravă împotriva căreia trebuie să luptăm cu toată energia posibilă.
Ne flăm într-un moment de cotitură. Dacă vom accepta că doar anumite puncte de vedere sunt permise, înseamnă că renunțăm de bună voie la libertatea de exprimare, de fapt la orice fel de libertate.
Iar dacă renunțăm la libertate, păstrând doar concurența acerbă și consumul obsesiv, atunci vom face din Occident un IAD vopsit în culorile RAIULUI.
x
Deși am călătorit de multe ori în Orient, nu cunosc psihologia omului oriental. Nu o știu și nici nu mă interesează, fiindcă mă interesează psihologia occidentalilor. În Occident îmi voi duce în continuare viața, aici vor trăi urmașii mei.
Observ că omul occidental este teribil de copilăros, îi place să se dea cu fundul de pământ, să se isterizeze, să pârască, să țipe că i s-a luat jucăria.
Fiind copilăros, omul occidental este ușor de mințit, îi dai o prăjitură și devine ascultător, îi promiți că îi cumperi înghețată și gata, poate să spună, drăgălaș, că o iubește pe mama și nu îl iubește pe tata.
Viața cu tot confortul, aragaz, frigider, duș, smartphone, hypermarket, a făcut din omul occidental o ființă răsfățată dar și ascultătoare, dacă îl ameninți că îi iei jucăriile, face frumos.
Omului occidental îi place să se dea pe Facebook, ca într-o tiribombă care nu se oprește niciodată și îi oferă o plăcută stare de amețeală.
Copilăros fiind, e și crud, capabil să ucidă vrăbii și să incendieze pisici, trăiește clipe de exaltare chinuind pe alții, dar plânge imediat ce i se spune povestea lacrimogenă.
Mai ales drept și cinstit, modest și moral a uitat să fie omul occidental devenit copil mare și răsfățat.
x
O echipă genială de profesioniști face din sângerosul război pornit de Putin un Western, dar Zelinski este de mii de ori mai eroic decât John Wayne. Echipa este coordonată de Serghii Șefir, consilierul președintelui, fost director, scenarist și producător la Studio Kvartal-95, fondat de Zelenski înainte să devină președinte.Mesajele liderului sunt alcătuite și cu aportul lui Andrii Ermak, șeful Biroului Președintelui Ucrainei, cu studii în drept și cu firme de consultanță care au lucrat cu importante posturi de televiziune naționale. Unul dintre autorii discursurilor lui Zelenski este Iuri Kostiuk, care, la cei 35 de ani de ani ai săi, este cunoscut în Ucraina în primul rând ca scenarist al filmului „Slujitorul poporului”, în care Volodimir Zelenski a jucat rolul principal , de președinte al Ucrainei. Colaborează, de asemenea, Andrii Ermak, șeful Biroului Prezidențial, Kirilo Timoșenko, adjunctul șefului Biroului Prezidențial, și Mihailo Podoliak, cel care a consiliat mai mulți politicieni până la Zelenski, iar Kirilo Timoșenko s-a ocupat de imaginea mai multor parlamentari. Timoșenko a studiat și experiența colegilor din SUA în domeniul reclamei și a obținut premiul Omni Awards pentru un clip video despre Ucraina.
x
Democrația este frumoasă, te face să te simți om, nu sclav pe plantație. Din păcate, de la intrarea în secolul XXI, frumoasa noastră este tot mai des folosită drept servitoare sau țiitoare a elitei economice și militare mondiale. Când nu se lasă, e de-a dreptul violată.
x
Se spune că, în trecut, au citit cărți și astfel și-au format o cultură, aproximativ 0,03 % dintre oameni. Cred că același procent este valabil și în zilele noastre. Deosebirea constă în faptul că dacă în trecut 0,03% dintre oameni citeau și erau singurii al căror glas se auzea, astăzi toată lumea își spune părerea, toată lumea votează.
x
Minciuna a devenit cea de a patra dimensiune a existenței noastre.
Vom locui într-o lume în care totul va fi ca până acum, plus dimensiunea minciunii.
x
N-am habar, oricât aș dori să fiu optimist, mă declar neputincios în încercarea de a afla ce se va întâmpla în viitor. Este posibil să acceptăm minciuna așa cum folosim astăzi analgezicele atunci când avem dureri de cap. Pastilele ne fac bine, ne iau durerea cu mâna.
Poate că și minciuna ne ia durerea cu mâna.
Vom trăi și vom vedea.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)