Mai întâi, să observăm faptul brut dar și romantic că Nicu o iubește pe Diana. Cu disperare.
X
Presa pe bani mulți, nesimțit de mulți, din București, își vinde adeseori sufletul pentru audiență și de câte ori poate, transformă situațiile normale în scandaluri anormale. Iată, de pildă, chestiunea cu Diana Șoșoacă, despre care majoritatea vedetelor de presă și de pe Facebook o fac victimă a Curții Constituționale, ca și cum magistrații acestei instanțe ar fi trebuit să îi ofere un buchet de flori și să îi ureze baftă la alegeri, deși cucoana suferă mortal de ceea ce se cheamă lipsă de loialitate constituțională.
Da, stimați cititori, există o asemenea sintagmă, foarte potrivită, care se referă la faptul că orice putere a statului de drept, dar și orice cetățean trebuie să dea dovadă de loialitate vizavi de litera și spiritul Constituției.
”Deşi, până în prezent, nu este prevăzut în mod expres în Constituţia României principul loialităţii constituţionale sau al cooperării loiale, totuşi noţiunea de „loialitate” şi-a găsit locul în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, sub diverse forme. Astfel, fie a constituit unul dintre argumentele şi motivele aduse în susţinerea excepţiei şi obiecţiei de neconstituţionalitate de către autorii acestora, fie a fost parte a opiniei instanţei de judecată, exprimată în cadrul legal prevăzut de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi, nu în ultimul rând, s-a regăsit printre considerentele care au stat la baza motivării diverselor soluţii adoptate de instanţa de contencios constituţional”, scrie, într-un studiu pe care îl puteți găsi pe Google, Ioniţă Cochințu, magistrat-asistent la Curtea Constuţională.
Un candidat la președinție este un potențial președinte al României, motiv pentru care CCR era obligată de principiul enunțat să verifice în ce măsură Diana Șoșoacă este loială Constituției. Când spui că NATO este o organizație criminală, iar UE o cloacă împuțită, când jignești o etnie și ridici în slăvi criminali de război, nu doar că nu ești loial Constituției, ești chiar inamicul ei numărul unu. Pe scurt, CCR nu se putea juca cu focul.
Desigur, are dreptate Marcel Ciolacu atunci când spune că ” Motivarea Curții Constituționale în cazul doamnei Șoșoacă întărește discuția privind necesitatea unei ample reforme a CCR.
Această discuție trebuie să plece de la realitatea că procedura actuală transformă CCR într-o instanță care nu îi oferă celui în cauză dreptul la apărare sau recurs.
De aceea, consider că între BEC și CCR ar trebui să existe un filtru de legalitate pe care îl poate asigura doar Înalta Curte de Casație și Justiție. De aici trebuie să pornim discuția, pentru a nu exista nicio urmă de îndoială”.
Deocamdată însă CCR este organizată pe alte principii, nu oferă drept la apărare și recurs, dar asta nu îi poate determina pe judecători să permită tuturor golanilor să candideze la prima funcție în stat.
Alina Mungiu – Pippidi scrie în același sens, dar cu alte argumente. ”Fără să idealizez justiția, la a cărei subordonare și manipulare ambele partide guvernare își aduc de mult contribuția, din fericire fără mari succese, decizia aceasta este justă. Nu poți avea un candidat care calcă legea pe față, dacă vrei să mai respecte cineva legea. Trebuia Hitler oprit de justiție? Evident că trebuia oprit. La fel și în cazul de față”, spune Mungiu – Pippidi.
Acum că am terminat convingător, sper, analiza pe Șoșoacă, mă voi referi la mișcarea atât de populistă încât nu poate fi decât disperată pe care a făcut-o PNL criticând Curtea Constituțională și pedalând pe teoria conspirației. Ciucă dă drept certă informația că Ciolacu este cel care a pus la cale cu judecătorii hotărârea despre care vorbim. În logică, premisele sunt fundamentul demonstrației, iar dacă ele sunt false, concluzia este și ea falsă. Ciucă nu poate demonstra în veci că PSD sau Ciolacu în persoană se află la originea hotărârii CCR, așadar a întemeia pe așa ceva părăsirea coaliției de guvernare sau chiar guvernarea propriu-zisă este o mișcare populistă și disperată pe care electoratul o va înțelege ca atare. Ar fi totuși un motiv pentru a face asta și anume să ofere un alibi pentru intrarea frauduloasă a lui Ciucă în turul al doilea. Adică, ce să vezi, pentru că a luat distanță de PSD, sondajele arată (vor arăta) că Nicolae Ciucă este pe locul doi în mod credibil. Ca să stea așa lucrurile, ar înseamna ca Ciucă să fie de conivență cu unii care ar aranja alegerile, ceea ce este o ipoteză cam trasă de păr.
Populismul se caracterizează, după cum spune Youval Noah Harari în ”Nexus”, și prin aceea că are uneori dreptate. Are dreptate Ciucă precum că judecătorii nu ar fi îndrăznit să dea o asemenea soluție (corectă!) în cazul Șoșoacă fără imboldul cuiva, dar acest imbold poate să fi venit de la Bruxelles, ori de la Washington (la Tel Aviv altele sunt problemele) ceea ce ar înseamna că ”eroul de la Nassirya” s-a supărat pe cine nu trebuie. S-a supărat metodologic, desigur.
În mod normal, PNL își rupe gâtul cu această mișcare, iar dacă totuși Ciucă vine în turul al doilea, va însemna că este ajutat să o facă, dar mai degrabă, nu va fi. Probabil că generalul dolofan va fi trimis acasă după prezidențiale, pentru a-i da totuși posibilitatea lui Marcel Ciolacu, ajuns președinte, să numească un premier credibil de la PNL, așa cum a anunțat că va face. În numele stabilității, PNL ar putea fi salvat încă o dată.
Întrebarea este dacă PNL merită salvat, iar răspunsul este nu, nu merită, dar nici nu ai ce face, pentru că restul partidelor sunt și mai năuce.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
