Într-un serial prost de pe Netflix, am observat o replică la fel de proastă: ”Cu fiecare glonț pe care l-am tras, am făcut lumea mai bună”. Deși aceste vorbe sunt detestabile, mi-am dat seama că, la nivelul meu, am aceeași paradigmă, doar că în loc de gloanțe folosesc cuvinte. Cu fiecare articol pe care l-am scris, am făcut lumea mai bună. Mai corect spus, am încercat să fac lumea mai bună. Utopie și narcisism, desigur.
Probabil că unii se întreabă cum e posibil ca un ziarist care a lucrat pentru comuniști apără acum sistemul capitalist. Cuvântul ”sistem” spune totul și explică multe. Dacă ar fi fost să cadă comunismul doar în România, aș fi regretat, însă a căzut tot sistemul, așadar trebuia să ne sincronizăm. Ca paranteză, mărturisesc că în 1990 mi-a trecut prin cap că plata datoriilor de către Ceaușescu a fost picătura care a umplut paharul, iar comunismul trebuia să cadă pentru ca nu cumva sistemul să se arate cât de cât viabil. Să trecem peste și să revenim la prezent.
Călin Georgescu este un poporanist de pe vremea lui Constantin Stere. Vă citez din Wikipedia: ”Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, în opoziție cu civilizația urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizație de import, deci inorganică. Stere argumentează că singura formă socială și politică viabilă în România sfârșitului de secol XIX nu putea fi decât viața rurală, în care țăranul și satul tradițional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării”.
La rândul său, după aproape un secol și jumătate, Călin Georgescu gândește aidoma.
- „România este un sanctuar al umanității care trebuie protejat de influențele externe”
- „Destinul României este să fie un exemplu de echilibru între material și spiritual”
- „România este păstrătoarea unui secret cosmic pe care restul lumii l-a uitat”
- „Neutralitatea României este un simbol al curajului divin într-o lume haotică”
- „România este inima spirituală a Europei”
- „Românii sunt gardienii spiritualității europene”
- „Fiecare român este un mesager divin care trebuie să protejeze pământul strămoșesc”
- „Destinul României este să aducă lumina spirituală în lume”
- „România este locul unde Dumnezeu și-a pus degetul pe Pământ”
Ceva mai stupid pentru secolul XXI nu cred că poate să existe în materie de ”bună guvernanță”. Ceea ce încă nu știm este dacă acest Călin Georgescu chiar așa gândește, ori a fost programat să servească poporaniștilor români aceste idei vechi de un secol și jumătate. Nu știm, de asemenea, pentru care motiv milioane de români se lasă seduși de mesajele lui Georgescu. În mod sigur, aceste milioane sunt alcătuite din grupuri care au, fiecare, propria motivație.
- Grupul analfabeților funcțional. Pentru că le este străină gândirea sistemică, acești oameni văd posibilă funcționarea României în afara influențelor externe.
- Grupul inadaptaților și frustraților. Capitalismul nu le-a prins bine acestor oameni și trăiesc iluzia că resetarea jocului le oferă o a doua șansă.
- Grupul ignoranților paseiști. Ei simt arhetipal, în sensul lui C.G. Joung, se hrănesc cu nostalgii dacopate și cu legende voievodale care le țin loc de cultură generală și le oferă iluzia că fac parte dintr-o elită spirituală.
- Grupul oportuniștilor. Ei gândesc corect din punct de vedere istoric, văd just realitatea, dar speră să obțină profit de pe urma instalării unei noi puteri politice.
- Grupul mixt. Aici sunt cei mai mulți, ei au procente din toate trăsăturile celorlalte grupuri.
„România este destinată să conducă omenirea către o eră a luminii”, zice Georgescu. Din punct de vedere politic, omul e criminal. Orice s-ar întâmpla în continuare, Georgescu a reușit să ne bage mortul în casă, sădind în mintea unora ideea că trebuie să ne izolăm de Europa, că avem vocație mesianică, nu capitalistă sau democratică. Vom uita de Georgescu, dar unii nu vor uita aceste utopii. Probabil că acesta este unul dintre obiectivele războiului hibrid, anume să semene tensiune, îndoială, viziuni utopice.
Georgescu ar dori să pună frână evoluției tehnologice a României. El susține că trebuie să ne întoarcem la viața rurală.
- „România trebuie să reziste digitalizării excesive pentru a-și proteja sufletul”
- „Tehnologia ne îndepărtează de natură și de sinele nostru superior”
- „Digitalizarea este începutul unei ere de sclavie energetică”
- „Internetul este o rețea care capturează sufletele pierdute”
- „Tehnologia este idolul fals al modernității”
- „Tehnologia este folosită pentru a controla nu doar mintea, ci și spiritul”
- „Fiecare algoritm ne îndepărtează mai mult de adevărata noastră natură”
Este interesant că aceiași oameni care se plâng de faptul că România este rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic, că digitalizarea nu face progrese, își fac idol din Georgescu. Am întâlnit și ideea că Georgescu formulează aforisme, adică ar fi un fel de Cioran al politicii. N-am nimic împotrivă, cultura presupune și asemenea fulguiri de spirit, numai că omul nostru afirmă explicit că nu despre paradoxuri vorbim, ci despre programul său prezidențial. Cu alte cuvinte, dacă ar ajunge la Cotroceni, Călin Georgescu ar face tot ce îi stă în putință pentru a alunga progresul tehnologic, pentru a ne izola de civilizație, pentru întoarcerea la satul tradițional. Desigur, pentru a reuși acest lucru ar fi nevoie să dispară salariile și pensiile, partidele, clasa politică, economia capitalistă.
Putem identifica un proces care a favorizat idolatrizarea lui Georgescu. Presa liberă a observat, încă de acum 35 de ani, că își poate întemeia existența, spori audiența și veniturile prin criticarea clasei politice. Presa este câinele de pază, nu-i așa? Așa este, atâta doar că de la critică la demonizare nu a fost decât un pas pe care mai ales presa bucureșteană l-a făcut cu inconștiență. Pentru societatea românească raționamentul a fost simplu de urmat, anume că din moment ce avem o clasă politică diabolică, înseamnă că la fel de diabolice sunt democrația și economia de piață.
Cineva trebuie, așadar, să ne salveze de clasa politică, la pachet cu democrația burgheză și capitalismul, iar acest cineva se cheamă Călin Georgescu.
Un fel de Rasputin al României.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
