Cum arată și cum se comportă Călin Georgescu ne explică o doamnă psiholog pe nume Cristel Petitcollin. Observ, ca pe o coincidență amuzantă, prenumele Cristel. Doamna este franțuzoaică, nu îl cunoaște pe Georgescu și a scris o carte intitulată ”Cu cât sunt mai inteligent, cu atât sunt mai ușor de manipulat”. Este vorba despre o analiză a manipulatorului. Iată un portret care îl descrie perfect pe unul precum Călin Georgescu.
”Pentru a-l destabiliza pe celălalt, manipulatorul folosește un limbaj obscur, plin de subînțelesuri. Nu își termină propozițiile, mai strecoară câte o greșeală, pe ici, pe colo, toarnă niște minciuni cât el de mari, presărate cu mici adevăruri, spune un lucru, dar și contrariul său, uneori în aceeași frază – și gata, și-a făcut jocul. Este un limbaj hipnotic, la care apelează intenționat. La finalul discuției, sunteți epuizat, confuz și nici nu mai știți despre ce să vorbiți. Am auzit cu toții vorbindu-se despre limbajul de lemn. Cu toate acestea, foarte puțini oameni sunt capabili să îl detecteze. Discursurile pline de înflorituri și vorbe goale atrag în continuare alegătorii și adepții diverselor secte. Fără să își de seama, ei completează singuri acele vorbe lipsite de orice fel de conținut”.
Așa e că doamna psiholog Cristel l-a surprins pe Călin mai bine decât ar face-o doamna Cristela? Mie așa mi se pare. Cum se face totuși că îi cad pradă unuia precum Georgescu nu doar oamenii inculți și neinformați, ci și cei inteligenți? Iată explicația.
”O persoană inteligentă nu poate înțelege că cineva poate fi în mod intenționat de rea-credință, că minte cu bună știință, doar pentru plăcerea de a bulversa pe altcineva, doar fiindcă poate face rău gratuit sau doar pentru a-și amplifica iluzia de atotputernicie, ceea ce e deopotrivă stupid și contraproductiv! O persoană inteligentă crede că oamenii încearcă să ajungă la o înțelegere care să atragă după sine o pace din care toată lumea are de câștigat. Nu pot nici măcar să își imagineze că unii preferă să creeze probleme, nu să găsească soluții. La polul opus, manipulatorul este în culmea fericirii dacă reușește să își zăpăcească victima și să o facă să fie convinsă de bunele sale intenții ce denotă o umanitate profundă. În acest fel, persoanele care gândesc excesiv se încurcă în meandrele propriei inteligențe”.
Nu vreau să spun despre mine că sunt inteligent sau că gândesc excesiv, dar vă mărturisesc că, dacă nu aș fi urmat Psihologia, aș fi riscat ca Georgescu să mă păcălească, precum o face cu milioane de români. Mi-ar fi fost imposibil să admit că un om care vorbește atât de convingător despre problemele clasei politice și cu privire la propriile sale intenții patriotice mă poate minți. Mi-aș fi zis că acela care îndrăznește să vorbească despre patrie și popor nu are cum să mă înșele. Din fericire, acel simț, acea intuiție care ți se dezvoltă în anii de practică în psihologie m-a ferit să cad în capcană.
De ce Călin Georgescu vorbește mult despre ceea ce nu e bine în societatea românească, dar puțin spre deloc despre ceea ce ar dori el să facă? Explică Cristel Petitcollin.
”În condițiile în care manipulatorul vorbește la nesfârșit despre ceea ce nu vrea, dar se abține în mod deliberat să spună ceea ce își dorește, există riscul să vă irosiți viața încercând să ghiciți aceste lucruri. În orice caz, oricum ați proceda, nu vă veți ridica niciodată la înălțimea așteptărilor sale. Adăugați în plus și reaua sa credință: e capabil să se contrazică, doar ca să evite să vă dea dreptate. Niciodată nu veți reuși să faceți ceea ce a cerut el. Dacă nu vă descurajați în timp util, există riscul să o luați razna. Ca să vă amplifice sentimentul că nu sunteți așa cum ar trebui, face apel la conformitate zicând: patrioții fac…toată lumea știe că…”
Evident că autoarea cărții nu avea cum să îl cunoască pe Georgescu, dar ea se ocupă, la cabinet, cu rezolvarea problematicii psihologice a persoanelor, mai ales femei, abuzate de manipulatori. Este teribil cum manipulatorul din cuplu seamănă cu acest manipulator național care este Călin Georgescu, atât de mult încât România ne apare ca fiind abuzată precum o femeie de un manipulator priceput.
Manipulatorul, scrie psiholoaga, ”seamănă cu un nor care prevestește furtuna, e mereu amenințător, imprevizibil și pe cale să explodeze din ce în ce mai des. Îl simțim nervor, nerăbădător, iritat…”. Exact așa este și omul nostru.
Avem vreo șansă în fața manipulatorului național? Evident că da și, repet, fără să cunoască situația, autoarea cărții ne dă speranțe. Iată ce spune.
”Pe măsură ce masca va cădea, veți descoperi adevărata față a manipulatorului, fără să vă vină să credeți. Este o persoană crudă, geloasă, care urăște și de o rea-credință înfiorătoare. Discursul său față de cei din jur este edificator: toată lumea e proastă, în afară de el, ceea ce îl și enervează”.
Când spune cum vin microcipurile, cum se discuta pe vremea lui Ștefan cel Mare, ce a făcut Decebal în ultimele sale clipe, când vorbește de parcă ar fi un mare savant, omul nostru asta face, îi ia de proști pe toți și transmite că doar el este deșteptul.
Este superbă o formulare a lui Cristel Petitcollin referitoare la pacienții săi, dar care se potrivește de minune la câteva milioane de români. Ea spune: ”Sunt fericită când pacienții mei râd”.
Veți râde și domneavoastră, nu peste mult timp, de manipulatorul și abuzatorul Georgescu.
Nu vă temeți, alungat pe ușă, adevărul se întoarce pe fereastră.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
