Într-un an cu o profundă semnificație pentru creștinătate, un grup de profesori, elevi și specialiști din diverse domenii, din Argeș, au participat la un pelerinaj la Roma, explorând atât dimensiunea spirituală, cât și cea istorică a Cetății Eterne. Sărbătorirea Anului Jubiliar a oferit prilejul pelerinilor de a trece prin Poarta Sfântă deschisă de Papa Francisc, eveniment care are loc o dată la 25 de ani. Jubileul este închinat mărturisirii păcatelor, iertării și milostiviri divine.  

Anul 2025 și semnificația sa pentru creștinătate

Pentru Biserica Catolică, 2025 marchează începutul unui An Jubiliar, un timp special de har, iertare și reînnoire spirituală. Ritualul deschiderii Porții Sfinte, desfășurat la fiecare 25 de ani, simbolizează invitația credincioșilor de a intra în comuniune cu Dumnezeu. Poarta Sfântă din Bazilica Sfântul Petru din Roma este deschisă de Papă doar cu ocazia Jubileului. De obicei, este prima poartă care se deschide, acest moment marcând astfel începutul Anului Sfânt. Partea din zid care sigilează poarta este îndepărtată cu câteva zile înainte de deschidere. Se scoate din perete cutia, care a fost zidită acolo în Anul Sfânt anterior. Aceasta conține cheia cu care este deschisă Poarta Sfântă. Papa împinge apoi simbolic poarta. Din motive de securitate, s-a renunțat la utilizarea unui ciocan pentru a lovi peretele porții în timpul ritualului. Din acel moment, Poarta Sfântă rămâne deschisă pe tot parcursul Anului Sfânt pentru pelerini. Prin acest gest, nu numai că cei care ajung la Roma experimentează în sens deplin indulgența legată de Anul Sfânt, dar trecerea înseamnă, de asemenea, că drumul de convertire al cuiva a ajuns la întâlnirea cu Hristos, „Poarta” care ne unește cu Tatăl. Tot în An Jubiliar sunt deschise și porțile din celelalte trei bazilici papale, și anume Sfântul Ioan din Lateran, Sfânta Maria cea Mare și Sfântul Paul din afara zidurilor.

„Eu sunt poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”

Practica își are originea în anii 1300, sub papa Bonifaciu al VIII-lea, fiind inspirată de Anul Jubiliar din Biblie, menționat în Leviticul 25, 10-12: „Și veți sfinți anul al cincizecilea și veți vesti eliberare în toată țara voastră pentru toți locuitorii ei… Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi.” În creștinism, această imagine a porții deschise este asociată cu Hristos Însuși, așa cum spune Evanghelia după Ioan (Ioan 10, 9): „Eu sunt poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.” Pentru creștinii ortodocși, însă, anul 2025 este marcat de un alt eveniment fundamental: 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), moment esențial în definirea credinței creștine. Totodată, cinstirea relicvelor Sfinților Apostoli Petru, Pavel și Simon Zelotul oferă o legătură vie cu martorii direcți ai lui Hristos, reafirmând continuitatea tradiției apostolice.

Un pelerinaj între sacru și știință

În acest context, un grup de intelectuali și elevi români au participat la un pelerinaj la Roma, traversând două portaluri sfinte și cinstind relicvele unor sfinți apostoli comuni. Pelerinajul s-a desfășurat pe parcursul a 4 zile pline de încărcare spirituală. Slujbele la care au fost prezenți pelerinii argeșeni se țineau atât în ritul romano-catolic, cât și în ritul greco-catolic. Printre participanți s-a numărat și dr. Magdalena Dorcioman, directoarea Colegiului Național „Dinicu Golescu”. Într-un moment de profundă trăire spirituală, doamna director Magdalena Dorcioman s-a mărturisit în ritul greco-catolic și a primit indulgența plenară, un gest de comuniune și apropiere de Dumnezeu. ” În anul Jubiliar, am avut bucuria de a participa la un pelerinaj alături de profesori și elevi ai Colegiului pe care îl conduc. Această experiență a fost una profundă și memorabilă, îmbinând spiritualitatea cu patrimoniul cultural și artistic. Am fost profund impresionată de Muzeele Vaticanului, în special de expoziția dedicată lui Rafael Sanzio, unde frumusețea artei sacre a reflectat geniul și sensibilitatea acestui mare maestru. De asemenea, am apreciat bunătatea și explicațiile detaliate oferite de un preot greco-catolic, care ne-a călăuzit cu înțelepciune în înțelegerea simbolismului creștin. Pelerinajul a fost o călătorie a simțurilor și a sufletului. Mirosul de crini și tămâie din biserici, prospețimea citricelor, în special a portocalelor roșii, și liniștea profundă din școlile catolice unde măicuțele de caritate predau cu devotament mi-au lăsat o amprentă de neuitat. Această experiență a consolidat legătura dintre educație și credință, oferindu-ne tuturor o perspectivă mai profundă asupra valorilor care ne ghidează în viață”, a declarat  Magdalena Dorcioman despre experiența unică.

Poarta Sfântă și vizitarea Bisericii Sfintei Maria Maggiore

Grupul a vizitat Muzeele Vaticanului, Panteonul (vechi de 2500 de ani), relicvele Sfinților Apostoli Petru, Pavel și Simon Zelotul, precum și lanțurile Sfântului Petru. O experiență aparte a fost venerarea unor relicve rar accesibile, precum ieslea Domnului. S-a vizitat atât camera marelui artist Rafael, cât și operele sale remarcabile. Pentru profesorul Vintilă Rafael, acest pelerinaj a fost parte a unei serii de deplasări de cercetare doctorală, incluzând vizite la observatoare astronomice din Danemarca, Suedia și Spania legate de conexiunea istorică dintre Biserică, astrologie și astronomie. Această dimensiune a pelerinajului a evidențiat legătura dintre știință și credință, reafirmând faptul că istoria creștinismului este marcată de o interacțiune constantă între cunoaștere, revelație și explorare.

” Cele două momente esențiale au fost, mai întâi, trecerea prin Poarta Sfântă care a fost deschisă de către Papa Francisc. Poarta Sfântă îl simbolizează pe Domnul Isus prin care trebuie să treacă fiecare dintre creștini. Al doilea moment important a fost vizitarea Bisericii Sfânta Maria Maggiore, unde am cinstit o parte din ieslea în care a stat Pruncul Isus Hristos. A fost un prilej de comuniune, de reflectare a originilor noastre. Italia reprezintă atât zona vechilor romani cât și leagănul unde cei trei Apostoli Petru, Pavel și Simon Zelotul au moaștele. M-au impresionat catacombele vechi de sute de ani unde se închinau primii creștini și faptul că totul era foarte bine organizat, atât traseul către Poarta Sfântă cât și intrarea la celelalte obiective, calitatea pe care se punea accentul. În fiecare punct existau voluntari care te îndrumau și care te serveau cu un ceai cald”, a povestit părintele Rafael Vintilă despre trăirile sale din timpul pelerinajului.

”Punându-ți dorințe pe termen lung, așa îți planifici viața”

” Când ajungi la Roma, ochii mintea și timpul intră în conflict. Vrei să cuprinzi tot, dar timpul te presează. De aceea fiecare are tendința de a se raporta la ordinea valorilor lui spirituale și culturale. Pentru mine prioritatea a fost intrarea pe Poarta Sfântă. Era o dorință pe care mi-am pus-o în urmă cu 25 de ani, când la Marele Jubileu 2000 am trecut prin Poarta Sfântă de la Biserica Sfântului Petru, din Vatican. Atunci mi-am propus să mă întorc și la următorul Jubileu, adică peste 25 de ani, când din nou va fi deschisă Poarta Sfântă. Dorința mi-a fost îndeplinită iar satisfacția este imensă. De această dată am trecut prin două Porți Sfinte, adică și prin cea de la Biserica Sfânta Maria Maggiore. Concluzie: punându-ți dorințe pe termen lung, așa îți planifici viața! Vreau să le mulțumesc celor din grup care, fără să-și dea seama,  au participat la împlinirea dorinței mele:  Dr. Magdalena Dorcioman, directoarea Colegiului Național „Dinicu Golescu”, Vintilă Rafael, psihoterapeut și profesor, George Ghițescu, inspector de religie creștină, preot Constantin Ghețea, pictor, profesor Brebeanu Viorica (istorie), profesor Bădițescu Simona (limba română -limba franceză)”, a spus cu emoție Marilena Barață, președintele Trustului de presă Curierul zilei.

Închinare la ieslea Mântuitorului Isus

La rândul său, preotul Constantin Ghețea a zis:”Mie personal cel mai mult mi-a plăcut muzeul de la Vatican. Am fost impresionat de sculpturile de acolo, în special de o statuie de bronz despre care am aflat că a fost trăsnită de un fulger în perioada romană și tocmai de aceea este una dintre puținele statui din bronz care s-au păstrat până în zilele noastre, deoarce romanii erau foarte superstițioși și credeau că orice lucru care a fost trăsnit aduce ghinion. S-a păstrat pentru că nimeni nu a vrut să o topească și să refolosească bronzul. De asemenea, faptul că am văzut și am putut să ne închinăm la locul unde se află ieslea în care s-a născut Mântuitorul, lanțurile în care a fost legat Sfântul Petru, lanțuri din care a fost eliberat de către Îngerul Domnului. Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul că deși sunt biserici catolice, în centrul celor pe care le-am vizitat se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, de sorginte bizantină despre care se spune că ar fi fost făcută de Sfântul Evanghelist Luca. Un alt aspect foarte important este faptul că la Vatican, în interiorul bisericii am putut să ne închinăm la Moaștele Sfântului Grigorie Teologul a cărui Liturghie este săvârșită și în Biserica noastră și este numită Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”.

Pelerinajul la Roma a fost nu doar o călătorie fizică, ci și una spirituală și intelectuală. În timp ce unii au traversat Porțile Sfinte ca simbol al renașterii sufletești, alții au descoperit conexiunile dintre trecut și prezent, dintre credință și cunoaștere. Într-un an cu atâta încărcătură istorică și teologică, participanții s-au întors acasă cu o înțelegere mai profundă a moștenirii creștine și a rolului Bisericii în cultura și știința universală.