Am urmărit zâmbind modul în care feluriți comentatori au încercat să refuleze afirmațiile lui J.D. Vance despre România, ca niște copii care își surprind părinții făcând sex și refuză să creadă în ceea ce văd cu ochii lor. Să fim maturi și să admitem că da, America lui Trump se comportă pornografic cu România și cu întreaga Europă.
România riscă să dezvolte o angoasă de abandon și să intre în panică, lăsându-i pe adepții lui Georgescu să acapareze statul într-o sarabandă a distrugerilor care ar transforma țara într-un deșert dificil de locuit. Există o singură șansa să nu se întâmple acest lucru, anume să descoperim că totuși avem bărbați politici capabili să refuze plânsul în pumni, să se scuture de praf, să se ridice și să meargă înainte. Acum vom vedea dacă Bolojan, Ciolacu, Predoiu, Lasconi, Crin Antonescu și ceilalți sunt niște umbre pe pereții istoriei sau oameni determinați și curajoși. Să sperăm că măcar frica îi va face să înțeleagă că nu au altă șansă decât lupta. Suntem la răscruce.
Dacă este să analizăm trecutul pentru a ghici viitorul, există motive de speranță. În fond, suntem singura țară din lumea democratică în care au fost anulate alegerile, ceea ce pentru J.D. Vance este de rușine, dar la judecata vremurilor poate fi considerat un act de demnitate. Așa eșuat cum a fost el definit, statul român s-ar putea să fi fost cel mai demn și curajos din întreaga Europă, refuzând să se lasă îngenuncheat de un grup de personaje discordante, isterice, maniacale. Ceea ce ar fi putut să observe SUA este că dacă în locul celor 9 judecători ai CCR ar fi fost 9 psihiatri de la Obregia, rezultatul ar fi fost același, adică anularea alegerilor. Să nu le cerem însă unor cowboy să gândească europenește.
Pentru a putea merge mai departe, avem nevoie să ne regândim noțiunile de bază. America ne face să îi dăm dreptate fiului lui Trahanache: ”Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o societate fără prințipuri, va să zică că nu ne are”. După atâția amar de ani mitologici în care am crezut că zeii democrației și ai drepturilor omului locuiesc în Olimpul de peste ocean, ne trezim la realitate. Întrebarea este dacă ne putem refugia sentimental și axiologic la Bruxelles, iar răspunsul onest este că deși nu știm încotro se va îndrepta Uniunea Europeană, dacă nu cumva există riscul să se destrame sau să se pervertească, încă ne putem baza pe banii europeni, ba chiar și pe simpatia unor lideri care ne-au înțeles demersul. Când toate instituțiile internaționale devin irelevante, cele ale Uniunii Europene rămân repere în funcție de care deocamdată ne putem orienta.
Motivul pentru care am ales acest subiect pentru rubrica de astăzi este acela de a spune că nu îmi doresc ca România, în perioada actuală, să facă mișcări bruște și nici măcar prea multe mișcări. Aud în stânga și în dreapta că trebuie să ne implicăm, să negociem, să ne exprimăm punctele de vedere, dar cred că tot ceea ce e mai bine să facem este contrariul, anume să așteptăm. Mi s-au părut de foarte bun augur mesajele date de președintele interimar Bolojan și premierul Ciolacu. Ilie Bolojan, de pildă, a dat un mesaj despre principii. „În calitate de preşedinte interimar al României, reasigur toţi partenerii şi aliaţii că ţara noastră rămâne un aliat de încredere, ferm angajat în favoarea unei Uniuni Europene coezive, a unei NATO mai puternice şi a unui Parteneriat Transatlantic solid”, a transmis Ilie Bolojan, pe rețeaua X. „Politica externă a României va reafirma obiectivele noastre principale: asigurarea stabilității, prosperității și securității pentru cetățenii români, precum și în vecinătatea noastră și dincolo de aceasta”, a adăugat Bolojan, într-o a doua postare pe X. Marcel Ciolacu a vorbit despre organizarea alegerilor, anulând, implicit, ideea nebună și obsesivă ”turul doi, înapoi”. „România rămâne un apărător al valorilor democratice pe care Europa le împărtășește cu SUA. Toate autoritățile române sunt angajate în organizarea unor alegeri libere și corecte, oferind cetățenilor puterea de a decide și garantând libertatea votului”, a scris și Ciolacu într-o postare pe aceeași rețea X.
Până aici, cei doi lideri au procedat exact așa cum trebuie. Ce urmează? În primul rând, urmează să se pronunțe alegătorii români, în luna mai, rezultatul alegerilor fiind singura temelie posibilă pentru construcția următoare. De data asta, nu va mai fi vorba despre Donald Trump sau Comisia Europeană, despre Comisia de la Veneția sau negocierile privind Ucraina, va fi vorba despre ceea ce vrem noi, românii. Dacă dorim să mergem spre Moscova, așa să fie, dacă rămânem în Occident, așa să fie.
Îmi permit să vă supun atenției câteva versete din Evanghelia după Matei, 8, 28 – 34.
”Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor”.
Nu aș putea să ofer interpretarea mea, fiecare cititor este liber să gândească cine sunt cei doi demonizați și ce simbolizează turma de porci.
Să sperăm că nu ne vom umple de demoni, în luna mai, și nici nu ne vom arunca de pe țărm pentru a pieri în apă.
Doar suntem români, nu altceva.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
