Profetul David, regele legat de perioada glorioasă a dinastiei sale, este ales și chemat de Dumnezeu, fiind luat de la turma de oi (I Regi 16, 11). Astfel, în Psalmul 22, 1-4, David mărturisește: „Domnul îmi este Păstorul, care mă paște și mă conduce la locuri de verdeață, iar dacă voi umbla prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de rău, căci Tu ești cu mine”. În această imagine, creștinul este oaia ocrotită de Păstor, Hristos, care îl ghidează cu dragoste și grijă. Fără păstor, oaia rătăcește, se pierde, devine ușor pradă lupului și ajunge să se înăsprească, lăsându-i blana să crească necontrolat, până când nu mai poate merge.
M-am întrebat adesea la ce se referă o parte din Psalmul 22 (Psalmul Bunului Păstor). Am crezut că „Îmi ungi capul cu untdelemn” era doar o exprimare figurativă a faptului că Dumnezeu îi păstrează sănătatea psalmistului. Însă această imagine ascunde o realitate profundă.
„Uns-ai cu untdelemn capul meu…”
În lumea păstorilor, această expresie are un corespondent foarte concret. Oile își pot prinde capul între mărăcini și pot muri încercând să iasă de acolo. Mai mult, există muște care depun ouă în nările lor, iar larvele rezultate le provoacă dureri insuportabile, făcându-le să-și lovească capul de stânci. Urechile și ochii lor sunt, de asemenea, vulnerabili la atacul insectelor. De aceea, păstorul le unge capul cu untdelemn, protejându-le și oferindu-le liniște.
Fenomenul este bine cunoscut în rândul crescătorilor de oi. Oestrus ovis, musca ovină a nasului, depune larve în nările animalelor, provocând iritații severe și infecții. Oile afectate își scutură violent capul și, în cazuri extreme, ajung să se lovească de suprafețe dure, rănindu-se grav sau chiar murind. De aceea, păstorii aplică untdelemn sau alte unguente pe capul lor, împiedicând astfel insectele să le afecteze.
Această imagine este mai mult decât o simplă analogie. La fel cum păstorul protejează oile, Dumnezeu își ocrotește credincioșii. Atunci când mintea noastră este asaltată de gânduri și frământări, când ne „lovim capul” de probleme, avem nevoie de untdelemnul harului Său. Ai cerut vreodată lui Dumnezeu să-ți ungă capul cu untdelemn? Harul Său nu se sfârșește niciodată, ci ne protejează și ne ajută să ne îndreptăm inima, mintea și privirea către El, azi și pentru totdeauna.
Rugați-vă și ungeți-vă cu untdelemn din candelă sau cu mir curat, și veți primi ajutor de la Dumnezeu. Nu întâmplător ne miruim la sfârșitul slujbelor.
Prezența simultană a două realități, atât în viața spirituală, cât și în lumea materială, are un corespondent profund în știință. Superpoziția cuantică este un fenomen contraintuitiv, demonstrat experimental, care arată că un sistem poate exista simultan în mai multe stări. Un qubit, unitatea de bază a calculului cuantic, nu se limitează la „0” sau „1”, ci poate reprezenta ambele în același timp. Particulele cuantice pot ocupa simultan mai multe poziții și pot avea rotații (spin) atât spre dreapta, cât și spre stânga.
Această realitate are un ecou profund în teologie. Îngerii, ființe spirituale, pot acționa în lumea materială și se pot manifesta vizibil, chiar dacă, prin natura lor, rămân nevăzuți. Trupul lui Hristos se revelează în mod simultan prin Euharistie, prin Biserică (adunarea credincioșilor) și prin prezența Sa personală. Dumnezeu nu este „ori Unul, ori Trei”, ci Unul și Trei în același timp.
Un exemplu concret este Sfânta Euharistie. Atunci când credincioșii se împărtășesc, ei primesc în întregime Trupul și Sângele lui Hristos, nu doar o parte. La fel cum un electron poate exista simultan în mai multe stări, tot astfel Hristos este prezent în întregime în fiecare părticică a Sfintei Împărtășanii și în întreaga adunare euharistică.
Fotonul, unitatea fundamentală a luminii, poate acționa atât ca particulă, cât și ca undă, în funcție de condițiile în care este observat. Până în momentul măsurării, el rămâne într-o stare de superpoziție, manifestând ambele comportamente simultan. În mod similar, Hristos, care a spus „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12), are în același timp natură dumnezeiască și umană, fără ca acestea să se amestece sau să se excludă reciproc, ci existând într-o unire deplină și tainică.
Un Univers Armonizat
Realitatea ne arată că lumea nu este construită pe un simplu „ori-ori”, ci pe un „și-și” profund, unde elemente aparent opuse coexistă într-o armonie tainică. De exemplu, materia vizibilă reprezintă doar 5% din compoziția universului. Restul este alcătuit din materie întunecată (27%) și energie întunecată (68%), entități nevăzute, dar esențiale pentru echilibrul cosmosului. Dacă energia întunecată ar fi fost puțin mai mare, expansiunea universului ar fi fost prea rapidă, împiedicând formarea galaxiilor. Dacă ar fi fost mai mică, cosmosul s-ar fi prăbușit în sine.
Un alt fenomen cuantic fascinant este cel al fermionilor Majorana, particule care sunt, paradoxal, propriile lor antiparticule. În mod similar, și ființa umană trăiește o formă de superpoziție interioară: suntem capabili de iubire, dar și vulnerabili în fața fricii; dornici de adevăr, dar în același timp plini de îndoieli.
Mai mult, poziționarea ideală a Pământului față de Soare asigură condițiile perfecte pentru viață. Distanța optimă oferă o temperatură echilibrată, un ciclu stabil al zilei și al nopții și o cantitate adecvată de lumină. Această armonie nu pare întâmplătoare, ci mai degrabă rezultatul unui „reglaj fin”, care subliniază ordinea și intenția divină.
Știința și Scriptura, departe de a se contrazice, se completează în efortul nostru de a înțelege și de a trăi în această lume și dincolo de ea.
Surse:
Nielsen, M. A., & Chuang, I. L., Quantum Computation and Quantum Information.
Sf. Dionisie Areopagitul, Ierarhia Cerească.
Sf. Grigorie Teologul, Cuvântări Teologice.
Planck Collaboration, Planck 2018 results. VI. Cosmological parameters, 2020.
Weinberg, S., The Cosmological Constant Problem, 1989.
Mourik, V. et al., Signatures of Majorana Fermions in Hybrid Superconductor-Semiconductor Nanowire Devices, 2012.
Jung, C. G., The Undiscovered Self, 1958.
