Fiecare om are nevoie de repere, toți vrem să ne confruntăm punctele de vedere cu ale altora, dacă se poate, oameni de încredere, de preferat mai informați și mai înțelepți decât noi, drept pentru care, de ani mulți, îi urmăresc pe Ion Cristoiu, pe Robert Turcescu, pe Sorin Roșca Stănescu și pe Marius Tucă @ invitații (dintre acești invitați, l-am preferat pe H.D.Hartmann). De ceva mai puțină vreme, îl citesc pe Bogdan Tiberiu Iacob. Mai sunt și alte nume de ziariști foarte buni, a nu se înțelege că îi trec la și alții, însă căutați de mine zilnic au fost cei amintiți mai sus. Poate nu contează în context, dar aș aminti, pentru culoare, că în urmă cu mult timp am fost prieten cu SRS, ba am scris și o carte împreună, al cărei manuscris a fost furat, de pe mai multe computere, de către servicii (cine altcineva) și nu a apărut niciodată, iar cu domnii Ion Cristoiu și Marius Tucă am făcut cu mulți, mulți ani în urmă, câte un interviu. S-au schimbat vremurile, nu mai contează, problema este însă că deocamdată am rămas fără repere, ceea ce nu e totuna cu a rămâne fără aer, dar pentru mine e, totuși, grav.
Nu-i mai frecventez, așadar, pe ziariștii amintiți mai sus, dacă dau peste comentariile și emisiunile domniile lor întâmplător, nu e o problemă, îi citesc sau îi ascult, dar nu îi mai caut, ceea ce poate fi consemnat ca o lipsă de profesionalism pentru mine ca ziarist, sau poate fi explicat prin frica de a fi scos din bula mea, ca simplu cetățean. Îmi asum acest risc.
Nu îi mai consult pe ziariștii amintiți deoarece nu îi mai pot pricepe, nu înțeleg cum se face că au devenit toți georgiști. Nu mă refer la contestarea anulării alegerilor, deși asta are legătură directă cu Georgescu, ci exact la omul politic, sau ce o fi, cu același nume. Nu fac aici analiză de text, dar e clar pentru mine, cel puțin, că pe niciunul dintre domnii pomeniți nu îi deranjează respectivul candidat, ba chiar îl lasă să bată câmpii în interviurile pe care le realizează cu acesta, așa cum nu ar fi făcut-o și nu au făcut-o niciodată cu niciun alt om politic. Încercam să-mi imaginez ce ar fi zis maestrul Cristoiu dacă Ciolacu, de pildă, în interviul de după preluarea guvernului, ar fi spus că își dorește să nu mai existe partide, iar la întrebarea cum să fie condusă țara, ar fi răspuns că ne va comunica altădată. Sau haideți să iau un exemplu mai la îndemână, deloc politic, ce ar fi zis Marius Tucă în situația în care Georgescu l-ar fi anunțat că anumite băuturi introduc microcipuri în corpul omului, ca într-un laptop. Dar dacă aceeași afirmație ar fi făcut-o Crin Antonescu?
Nu m-am putut împiedica să mă întreb cum e posibil ca acești monștri sacri, așa îi consider, ai presei românești să aibă aceste opinii georgiste și am început să speculez, pornind de la vizita pe care Victor Ponta a făcut-o la Mar a Lago, care mi s-a părut a fi momentul în care toți cei amintiți au devenit mai vârtos georgiști. Mi-am zis că poate Victor Ponta le-a transmis informații care nu sunt la îndemâna tuturor, anume că Trump îl va susține pe Georgescu, îl va pomeni cu nume și prenume, adică zarurile sunt aruncate, însă, mi-am zis, nici în această situație nu îi văd pe acești ziariști devenind peste noapte oportuniști sadea. Desigur, nu am exclus varianta în care eu și alții ne înșelăm amarnic, dar în acest caz ar fi trebuit să admit că sunt nebun, pentru că numai dacă mi-aș pierde mințile aș miza pe unul ca Georgescu.
Să fi înnebunit? Nu cred, mai ales că am observat cum și alți oameni, care par foarte sănătoși la cap, îl consideră pe Georgescu un dus cu pluta și un vânzător de țară. Pentru mine situația mi se pare a fi o enigmă și o dezamăgire, poate cea mai mare dezamăgire profesională pe care am trăit-o vreodată. Fiindcă Georgescu nu va ajunge președinte, va fi cândva doar amintirea unui coșmar, dar eu nu cred că voi mai simți nevoia să îi frecventez voredată pe ziariștii amitiți, iar ca mine sunt probabil mulți alții. Admit, firește, că georgiștii de azi și de mâine, chiar și de poimâine, dacă vor mai exista georgiști, îi vor citi pe acești ziariști și le vor asculta podcasturile.
Marți, serviciul rus de informații externe (SVR) a spus că în conformitate cu datele pe care le deține, ordinul de punere sub anchetă penală a candidatului Călin Georgescu a venit de la conducerea UE, iar Tiberiu Iacob a comentat că ”am putea spune că regimul se joacă rău cu focul, dacă nu am avea impresia că, de fapt, ai noștri încearcă disperați doar să simuleze o prigoană împotriva candidatului, una sterilă și menită doar să arate Bruxellesului că ”se lucrează”. Nu altfel s-ar putea explica ancheta și acuzațiile de rîsul curcilor, din categoria ”s-au găsit tiparnițe de bani la penețeu”.
Așadar, armele și milioanele de dolari găsite la Potra sunt la fel de evanescente precum ”tiparnițele de bani de la penețeu”, carevasăzică noi avem halucinații. În fine, mi se pare că am halucinații atunci când văd ce scriu acești oameni.
Pentru mine, faptul că minți atât de limpezi cum sunt ziariștii amintiți îl susțin pe Călin Georgescu este mai semnificativ, mai amenințător, mai grav decât orice alt semnal, venit de oriunde. Poate că mi-am făcut eu idoli prea ușor, dar asta nu e o problemă, voi ști să scap de idolatrie. Mai grav ar fi să se arate faptul că ziariștii amintiți au dreptate, iar istoria României îl cere președinte pe Călin Georgescu.
În acest caz, aș pierde nu doar niște repere jurnalistice, aș pierde o țară, anume a mea, România.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
