„Cum pot să fiu real dacă nu arunc o umbră? Trebuie să am și o latură întunecată dacă vreau să fiu întreg.” — C.G. Jung, Omul modern în căutarea sufletului
În teatrul Greciei antice, conceptul de persona desemna masca purtată de actori pentru a interpreta diferite roluri. Astăzi, acest termen simbolizează acea „mască” pe care o purtăm în viața de zi cu zi, menită să ascundă aspecte ale personalității noastre pe care nu vrem ca ceilalți să le vadă. Pericolul apare atunci când omul ajunge să se identifice în mod exclusiv cu această mască, pierzând contactul cu sinele autentic. De exemplu, un profesor care se confundă doar cu manualele din care predă riscă să își reducă existența la o funcție, nu la o vocație.
Cele mai frecvente elemente ale umbrei sunt legate de invidie, agresivitate, lăcomie și rușine. Însă umbra nu are întotdeauna conotații negative; uneori, în această zonă a inconștientului sunt refulate și trăsături pozitive, precum creativitatea sau dorința de a fi autentic. Pe parcursul vieții, ajungem să ascundem în această umbră tot ceea ce familia sau societatea nu acceptă la noi. Aceste aspecte devin un depozit invizibil pe care îl purtăm cu noi, iar greutatea lui crește în timp. Cu cât adăugăm mai multe negativități impuse sau autoimpuse, cu atât ne îndepărtăm mai mult de cine suntem cu adevărat.
Este necesar să ne confruntăm cu această umbră și să o integrăm. Ne reprezentăm fericirea ca fiind un amalgam de emoţii pozitive și lipsa emoţiilor negative.
Am auzit o expresie des întâlnită în contexte administrative sau profesionale: „Nimeni nu este de neînlocuit”. Totuși, formula originală a autoarei Claire Martin este: „Nimeni nu-i de neînlocuit, dar – uneori – este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură”. Această nuanță subliniază unicitatea fiecărui om și valoarea pe care o poate aduce într-un anumit context.
În țările nordice – Finlanda, Danemarca, Islanda și Suedia – fericirea este asociată nu doar cu bunăstarea materială, ci și cu echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Un studiu arată că împărtășirea meselor este esențială pentru starea de bine. Autorii notează că „numărul de persoane care iau masa singure în SUA a crescut cu 53% în ultimele două decenii”, subliniind astfel importanța mesei în familie sau între prieteni.
În viața spirituală, acest aspect este regăsit în Sfânta Liturghie, unde creștinii sunt prezenți la masa Domnului, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele lui Hristos.
Un exemplu de viață îndelungată și echilibrată este cel al Mariei Branyas Morera, femeia de origine spaniolă care a trăit 117 ani și 168 de zile. A trecut prin două războaie mondiale, războiul civil spaniol, pandemia de gripă spaniolă și cea de COVID-19. Secretul longevității sale nu a constat într-o dietă strictă, ci într-un stil de viață bazat pe alimentație moderată, relații sociale armonioase, contact cu natura și stabilitate emoțională. Ea declara că a consumat zilnic un bol de iaurt sau alte lactate fermentate, precum sana sau chefirul, recunoscute pentru beneficiile lor asupra florei intestinale și sistemului imunitar.
România ocupă în prezent locul 35 în clasamentul fericirii, coborând trei poziții față de anul trecut. Acest clasament, care analizează 147 de țări, arată că fericirea nu depinde exclusiv de bunăstarea materială. De pildă, țări bogate, precum Singapore sau Kuweit, nu se află în top 10. În schimb, Danemarca are chiar un Muzeu al Fericirii, unde se evidențiază că timpul petrecut cu cei dragi și echilibrul dintre viața profesională și cea personală sunt cele mai prețioase. Un aspect interesant al vieții spirituale din Danemarca este finanțarea Bisericii Naționale Luterane de către stat, la care se adaugă impozite bisericești locale, ce pot ajunge până la 7% din venituri. Acest sistem asigură întreținerea foarte bună a bisericilor și a grupurilor de suport pentru persoanele văduve și pentru adolescenți.
În Sfântă Liturghie, cântarea Antifonul al Treilea ne amintește de cele nouă fericiri rostite de Mântuitorul, care definesc virtuțile creștinului doritor de fericire. Acestea nu promit o fericire exterioară, ci una lăuntrică. Așa cum umbrela nu oprește ploaia, ci ne protejează de ea, la fel și credința nu ne ferește de încercări, dar ne dă puterea de a le depăși.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „De-ai câștiga, când lipsești de la biserică, o comoară întreagă plină cu aur, tot pierzi mai mult decât câștigi, și cu atât mai mult cu cât cele duhovnicești sunt mai bune decât cele trupești”. Dumnezeu respectă libertatea omului. Mântuitorul Iisus Hristos nu impune nimănui să-I urmeze calea, ci o propune. Lepădarea de sine nu înseamnă o pierdere a identității, ci o înnoire, o transformare în Hristos. Fericirea este un mod de viaţă și se obține din obiceiurile zilnice.
„Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare multă. Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură. Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.” (Pilde 15, 16-19)
„Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut… căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 20-21).
Bucură-te!
Pr. Prof. Rafael Vintilă
