Mântuitorul ne înfățișează în Evanghelia după Matei judecata de apoi, când „se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga” (Matei 25, 32-33). Această despărțire simbolizează cele două moduri de viețuire pe care le aleg oamenii.
În Biserică, episcopul, ca păstor al turmei lui Hristos, și preotul, ca delegat al său în comunitatea parohială, sunt chemați să vegheze asupra rânduielii sfinte și să îndrume credincioșii pe calea mântuirii. Un păstor bun își hrănește turma duhovnicește, împărtășindu-i învățătura Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți. Precum oile care „rumegă” hrana primită, așa și creștinii sunt chemați să aprofundeze și să trăiască Evanghelia în viața lor.
În Sfânta Scriptură, creștinii sunt asemănați cu oile datorită blândeții, ascultării și duhului lor de comuniune. Oile trăiesc în turmă, fiind unite printr-o rânduială pașnică, asemenea creștinilor care iubesc cumpătarea și viața în Biserică. Când sunt tunse, ele rabdă fără să se împotrivească, după chipul celor care primesc încercările vieții cu nădejde și fără cârtire.
O întâmplare pilduitoare este cea a unei oi rătăcite în pădurile Australiei, numită Baarack. După mulți ani de izolare, lâna ei crescuse atât de mult încât abia mai putea vedea. După ce a fost tunsă, oaia s-a eliberat de o povară de 35,4 kilograme de lână. Aceasta ne învață că și creștinul, atunci când se lasă îngrijit de Păstorul său duhovnicesc, se curăță de poverile păcatului și revine la starea sa firească.
Credeți că Dumnezeu ne-ar fi asemănat cu oile dacă acestea ar fi fost lipsite de înțelepciune? Oare nu le cunoștea El firea, El, Cel ce le-a zidit? Dar omul mândru, lipsit de dreaptă socoteală, se crede înțelept, deși, în trufia sa, se îndepărtează de Dumnezeu.
Oile, după cum spune Hristos, „ascultă de glasul păstorului” (Ioan 10, 27) și nu se abat după altă chemare. Cercetătorii au descoperit că oile au un nivel de inteligență apropiat de cel al vitelor și că sunt aproape la fel de istețe ca porcii – care, la rândul lor, sunt printre cele mai inteligente animale. Mai mult, s-a constatat că oile pot recunoaște peste 50 de chipuri timp de mai bine de doi ani, ceea ce nu este la îndemâna oricui.
Spre deosebire de oi, caprele sunt neliniștite, încăpățânate și iubitoare de înălțimi abrupte. Ele nu rămân unite în turmă, ci se abat adesea de la calea cea dreaptă, asemenea celor ce resping povățuirea duhovnicească. În Orientul Apropiat, oile sunt de obicei albe, având culoarea nevinovăției, pe când caprele sunt închise la culoare, amintind de întunericul păcatului. Un păstor din Rucăr spunea că preferă să îngrijească 100 de oi decât 10 capre, căci acestea din urmă sunt greu de ținut în turmă.
Un păstor duhovnicesc poate recunoaște ușor cine este oaie și cine este capră: oaia rabdă mustrarea și se lasă îndreptată, în timp ce capra se împotrivește, cârtește și se zbate. Duhovnicul-Păstor navighează bine între asprime şi pogorământare, are cuvinte de mustrare, dar şi cuvinte de îmbărbătare. „Toiagul tău şi varga ta, acestea m-au mângâiat“ (Psalmul 22, 5), spune prorocul David. Toiagul şi varga duhovnicului reprezintă cuvântul aspru care ne trezeşte din amorţire.
Capra zbiară din mai multe pricini, iar acestea pot fi puse în paralel cu trăsăturile oamenilor mândri și neascultători:
• Încăpățânare și neascultare – Spre deosebire de oaie, care urmează păstorul, capra vrea să meargă pe unde poftește. Omul răzvrătit nu primește îndreptarea și se împotrivește adevărului.
• Nerăbdare și lipsă de răbdare în suferință – Dacă unei capre i se taie un fir de păr încâlcit, face zarvă, pe când oaia rabdă și când este ciupită cu foarfeca.
• Dorința de slavă deșartă – Capra zbieră adesea pentru a atrage atenția asupra ei, asemenea celor care caută lauda lumii.
• Răzvrătire față de autoritate – Capra nu suportă să fie ținută în staul, asemenea celor ce nu vor să se supună rânduielii Bisericii.
• Mirosul neplăcut – Caprele au un miros specific, pe care unii îl găsesc greu de suportat. Tot astfel, omul mândru și răzvrătit emană o influență negativă care îi îndepărtează pe cei din jur, asemenea unui duh de împotrivire față de Dumnezeu și față de aproapele.
O întâmplare grăitoare despre puterea smereniei ne este relatată de Pateric. Un bătrân din Tebaida a fost rugat să se roage pentru un om îndrăcit. Diavolul din acel om i-a zis:
– Voi ieși, dacă îmi răspunzi la o întrebare: ce sunt caprele și ce sunt oile?
Bătrânul a răspuns:
– Caprele sunt eu, iar oile Dumnezeu le știe.
Pentru această smerenie, duhul rău a plecat îndată din om.
Adevăratul creștin urmează Păstorul cel Bun, fiind statornic în Sfânta Liturghie, acolo unde Mielul lui Dumnezeu Se jertfește pentru viața lumii. Ca păstoriți ai lui Hristos, suntem chemați nu să urâm, ci să binecuvântăm și să învățăm cu dragoste, urmând glasul Păstorului Celui Bun.
Pr. Prof. Rafael Vintilă
