Bucuria Paștilor: nu se postește aspru și nu se îngenunchează în cele 50 de zile până la Rusalii!
De la Învierea Domnului și până la Pogorârea Sfântului Duh, credincioșii trăiesc o perioadă de bucurie duhovnicească. Timp de 50 de zile, Biserica înlocuiește rânduiala obișnuită cu o practică marcată de lumină și înnoire: se suspendă metaniile mari și îngenuncherea, iar miercurea și vinerea nu sunt zile de post, ci se oferă dezlegare la pește.
În toate rugăciunile zilnice, începând cu noaptea de Paști, în locul invocării Duhului Sfânt prin rugăciunea „Împărate ceresc”, se rostește de trei ori troparul pascal: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.” Această rânduială se păstrează până la Înălțarea Domnului, iar în intervalul dintre Înălțare și Rusalii se renunță atât la troparul pascal, cât și la rugăciunea „Împărate ceresc”, trecându-se direct la „Sfinte Dumnezeule…”. Rânduiala clasică este reluată abia în ziua Pogorârii Sfântului Duh. Un obicei aparte, încă păstrat cu evlavie în multe familii, este acela de a lua lumânarea cu care s-a primit Lumina Învierii și de a o aprinde zilnic în Săptămâna Luminată sau în toate cele 40 de zile până la Înălțare. Ea simbolizează prezența vie a lui Hristos cel Înviat, care, potrivit Sfintei Scripturi, S-a arătat ucenicilor Săi timp de patruzeci de zile. Dacă nu există condiții pentru a o aprinde acasă, lumânarea poate fi aprinsă la biserică, în locul special amenajat pentru lumânări, sau la mormintele celor adormiți din familie.
Temeiul acestor rânduieli se găsește chiar în cuvintele Mântuitorului, consemnate de Sfinții Evangheliști Luca și Marcu. Când fariseii se mirau că ucenicii nu postesc, Iisus le-a răspuns: „Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, câtă vreme Mirele este cu ei? Vor veni însă zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile” (Luca 5, 34-35; Marcu 2, 19-20).
Acest timp al bucuriei este tocmai perioada în care „Mirele” – Hristos cel Înviat – este prezent printre credincioși.
Practica este confirmată și de Canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), care a hotărât ca între Paști și Rusalii, precum și în fiecare duminică, rugăciunile să fie rostite stând în picioare, nu în genunchi: „Deoarece sunt unii care își pleacă genunchii Duminica și de la Paști până la Rusalii, pentru ca toate să se păzească în același fel, în fiecare parohie, Sfântului Sinod i s-a părut ca rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând în picioare.” La rândul său, Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 91, subliniază că această perioadă este un timp al bucuriei, nu al întristării, motiv pentru care se suspendă gesturile fizice de pocăință precum îngenuncherea, iar miercurea și vinerea sunt zile cu dezlegare. O altă sursă liturgică de autoritate este Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, tipărit la Iași în 1816 (și reeditat la Suceava prin 2002), care menționează în detaliu „dezlegările la pește” în perioada Penticostarului, adică în cele 50 de zile de la Paști la Rusalii. Cu toate acestea, mulți credincioși aleg să păstreze rânduiala postului și în aceste zile. Atât această atitudine, cât și cea a celor care respectă dezlegările din calendarul bisericesc sunt lămurite în mod echilibrat de Sfântul Apostol Pavel:
„Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8, 8-9).
Mesajul central al acestei perioade rămâne însă același: bucuria Învierii este pentru toți. O spune răspicat și Sfântul Ioan Gură de Aur în cunoscutul său Cuvânt de învățătură în Sfânta și Luminata Zi a Învierii Domnului, citit în noaptea de Paști:
„Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți… Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște.”
(Penticostar, București: EIBMBOR, 1999, p. 24-25).
Astfel, Cincizecimea devine nu doar o perioadă de sărbătoare, ci și una de comuniune și înnoire sufletească, în care credinciosul este invitat să trăiască realitatea Învierii.
Pr. Prof. Rafael Vintilă
