La mulți ani, domnule prof. univ. Gheorghe Zamfir, cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe!

0

 

Ziua aceasta este nu doar una de bucurie, ci și un prilej de cinstire a numelui pe care îl purtați cu vrednicie și har, într-o lucrare ce transcende granițele muzicii și devine slujire prin artă. Așa cum Sfântul Gheorghe a fost biruitor în lupta cea bună a credinței, tot astfel și dumneavoastră, printr-o viață închinată frumosului și transcendenței, ați biruit prin sunet: ați înălțat naiul din rădăcinile lui smerite până la înălțimea unei rugăciuni universale.

Naiul, acest instrument străvechi, își are rădăcina în chiar zorii umanității. Cântarea la instrumente apare pentru prima dată în Cartea Facerii, unde se vorbește despre Iubal, „părintele tuturor celor ce cântă cu alăuta și cu cavalul” (Facere 4, 21). Iar „naiul” vine de la „trestie” — planta smerită și mlădioasă care crește pe lângă ape. Acolo unde primii oameni își așezau viața, în preajma apelor, acolo și suflarea lor căuta expresie, și au început să sufle în trestii. Astfel s-a născut sunetul terestru, începutul muzicii, începutul unei căutări spre armonie. Naiul, ca suflare a omului prin materia creată, devine astfel semn al întâlnirii dintre lut și har.

Ați preluat acest instrument și l-ați transfigurat. Ați lărgit limitele naiului tradițional, extinzându-l de la cele 20 de tuburi la forme noi: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25), bas (28) și contrabas (30 de tuburi), într-o căutare neobosită de a da glas tainelor inimii. În 1972, ați creat stilul Nai-Orgă, oferind acestui instrument un repertoriu nou, cu o paletă expresivă lărgită și profundă.

După o carieră muzicală de mare succes, într-un gest de curaj și mărturisire, în anul 1982 – în plin regim comunist, înfruntând cenzura și riscurile unui astfel de act – ați dedicat un concert lui Dumnezeu. O euharistie a sunetului, o dăruire deplină a talentului în slujba Celui de Sus.

Ați cântat pe cele mai mari scene ale lumii, la invitația unor mari personalități: împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei, Papa Ioan Paul al II-lea. Vocația dumneavoastră a prins contur în anii de formare la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pe care l-ați absolvit cu o dublă specializare – în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968).
Ați câștigat 120 de discuri de aur și platină, ați înregistrat peste 190 de albume și ați vândut mai mult de 120 de milioane de discuri în întreaga lume. Sunteți singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în Statele Unite și unicul român care a atins această consacrare internațională.

Ce a făcut Brâncuși în piatră, ați făcut dumneavoastră în sunet. Ați sculptat vibrația în forme vii, ați pictat icoane sonore, ați ridicat muzica la rang de rugăciune și sacrament. Fiecare notă, fiecare suflare din naiul dumneavoastră este o invocație, o adiere de Duh, o înălțare.

Așa cum Mihai Eminescu a devenit prin poezie un simbol al spiritului românesc și un ambasador etern al sufletului nostru colectiv, mai elocvent decât mulți diplomați sau reprezentanți oficiali, tot astfel ați devenit dumneavoastră un ambasador al României prin muzică. Ați vorbit lumii despre noi fără cuvinte multe, prin limba universală a sunetului. Ați dus România în inima publicului internațional nu doar ca țară, ci ca Taină.

Într-o lume plină de disonanțe, opera dumneavoastră aduce armoniile lui Dumnezeu, ca o aducere aminte de starea primordială, din Eden, când omul viețuia în armonie cu Creatorul.

Sunt onorat să vă cunosc, vă doresc sănătate, pace și rodnicie artistică!

Cu prețuire,
Pr. Prof. Psih. Rafael Vintilă