Într-o lume tot mai tehnologizată, în care computerele cuantice promit viteze de procesare incredibile, Biserica ne amintește că drumul omului spre desăvârșire rămâne unul duhovnicesc, clădit pe libertate și responsabilitate.
După naștere, un pui de elefant sau de cal stăpânește mersul în câteva ore, în vreme ce pruncul omului are nevoie de ani întregi pentru a ajunge la maturitate. Această „întârziere” nu este un handicap, ci un dar de la Dumnezeu: creștem treptat, învățând nu doar să vorbim sau să gândim, ci – mai ales – să alegem cu inima și mintea unite în Hristos.
Cercetările genetice moderne, prin identificarea așa-numitei „Eve mitocondriale” și a „Adamului Y”, întăresc ideea strămoșilor comuni. Aceste date științifice nu anulează adevărul revelat, ci ne îmbogățesc înțelegerea unității umane: toți suntem frați și surori întru origine. Ne amintim, astfel, cuvintele teologului Clement din Alexandria: „Oamenii care vâslesc împreună fac corabia să pornească.” În Biserică, colaborăm prin rugăciune comunitară și fapte bune – pentru a înainta spre Împărăția cerurilor.
Toate darurile Duhului Sfânt ne sunt deja dăruite prin Taina Mirungerii. Suntem chemați să le cunoaștem și să le punem în lucrare. În această căutare a credinței autentice, pilda apostolului Toma rămâne grăitoare. Mântuitorul nu i-a interzis lui Toma să cerceteze. Dimpotrivă, deși Toma spusese că nu va crede până nu va pipăi rănile făcute de cuie la mâini și la picioare și rana din coasta Lui, Hristos nu S-a supărat, nici nu i-a zis „crede și nu cerceta”, ci i-a rostit cu dragoste chemarea: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea” (Ioan 20,27). Domnul a primit cercetarea lui Toma și, prin aceasta, a oferit o mărturie pentru toți cei care, peste veacuri, vor lupta cu îndoiala. Toma a cercetat și a mărturisit: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28). El a trecut de la îndoială la credință prin întâlnirea directă cu Hristos Cel Înviat. Când aleg să cred și să ascult de Dumnezeu, prezentul și viitorul meu sunt binecuvântate. Poate că nu voi vedea rezultatele imediat, dar ele vor apărea. Așa cum un pârâu subțire sapă adânc în piatră, nu prin forță brută, ci prin perseverență, tot așa credința răbdătoare schimbă viața.
Biblia nu ne spune cine era fratele geamăn al lui Toma. De ce? Pentru că Toma este geamănul nostru pe drumul credinței. El este prototipul credinciosului care are limite peste care nu poate trece ușor. Duhul Sfânt a lăsat spațiu pentru ca fiecare dintre noi să-și pună propriul nume alături de numele lui Toma, în această luptă interioară între credință și îndoială.
Și Toma a avut momente de curaj: „Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El!” (Ioan 11,16). Dar, în cele din urmă, Domnul nu i-a spus „crede și nu cerceta”, ci l-a îndemnat: „vino și vezi!”. În fața evidenței, rațiunea lui Toma a capitulat, iar îndoiala lui a devenit piatra de temelie pentru credința noastră.
Toma s-a îndoit atunci pentru ca noi, astăzi, să nu mai fim nevoiți să ne îndoim. Slăbiciunea lui a devenit întărirea noastră.
Astăzi, Hristos ne cheamă și pe noi să trecem de la îndoială la încredere.
Tu cum răspunzi acestei chemări?
Pr. Prof. Rafael Vintilă
