În acest articol, voi discuta despre o problemă de mentalitate pe care o are Nicușor Dan și care poate să impacteze asupra societății în situația în care ajunge președinte. Asta nu înseamnă că mi-am schimbat opțiunea valorică, deoarece consider că față de incompetența și populismul lui George Simion, față de aberațiile geopolitice pe care le presupune candidatul aurist, varianta Nicușor Dan este de departe cea bună. Există însă un risc și consider că este bine să îl conștientizăm de pe acum, pentru a ști ce ne așteaptă, mai ales că se pare că au crescut considerabil șansele lui Nicușor Dan.
Stoicul Seneca, autorul ”Scrisorilor morale” și perceptorul lui Nero, relatează că un pretor pe nume Piso a condamnat un cetățean pentru crimă. Când condamnatul a fost adus în piața publică pentru a fi executat, își făcu apariția omul pe care lumea îl considera ca fiind asasinat. Centurionul a suspendat execuția și s-a dus la pretorul Piso să îi explice situația. Piso i-a condamnat pe toți trei la moarte, pe primul fiindcă exista deja o sentință pronunțată împotriva lui, pe centurion pentru că n-a executat ordinul, iar pe presupusa victimă, fiindcă a fost cauza morții a doi oameni nevinovați. Și dând această triplă sentință, care a făcut să se nască zicala „dreptate à la Piso”, ar fi exclamat: ”Fiat iustitia, ruat coelum!” adică ”Să fie justiție de ar fi să se prăbușească cerul”. În zilele noastre, expresia a ajuns sub forma ”Fiat justitia, pereat mundus”, formulare despre care se spune că aparține împăratului Ferdinand I (fratele mai mic al lui Carol Quintul), care a domnit între anii 1558-1564. Prin Kant, cel care a postulat ”imperativul categoric”, ideea a ajuns să facă parte organică din gândirea occidentală.
Cu scuzele de rigoare pentru acest excurs, atrag atenția că Nicușor Dan are o personalitate rigidă, care în psihologie este definită ca Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (TPOC), ce se caracterizează printr-o preocupare excesivă pentru ordine, o atenție excesivă dată detaliilor. Astfel de oameni dovedesc unui nivel nerezonabil de perfecționism care poate eventual interfera cu îndeplinirea unei sarcini profesionale. Simptomele TPOC pot cauza suferință și pot fi corelate cu viața profesională, socială și chiar erotică. De aici crisparea pe care toată lumea a putut-o observa în timpul așa-ziselor dezbateri dintre Nicușor Dan și Simion. Se spune că astfel de oameni reacționează ca un computer, văd lucrurile doar în alb și negru, în corect sau incorect, ceea ce poate duce la încordarea relațiilor. Poate exagerez, dar multe personalități aflate în legătură cu USR manifestă astfel de caracteristici și opinia publică vorbește în acest caz despre ”reziști”.
Când astfel de persoane ajung la o anumită concluzie, nimeni și nimic nu le-o mai scoate din cap, ceea ce pentru Cotroceni nu este neapărat o calitate.
Atrag în mod special atenția aspura faptului că există o temere potrivit căreia Nicușor Dan ar putea instaura un fel de teroare à la Piso, că ar risca să devină un Robespierre. Pentru că lasă o astfel de impresie, candidatul pierde voturi în special dintre acei membri ai clasei politice care se tem de revenirea Binomului, chiar mai mult decât le este frică de amenințările lui Simion.
Anumite persoane educate pot ezita în legătură cu Nicușor Dan și pentru că se tem de gândirea sa kantiană. Dreptul de a face o paradă îl are oricine, oricând, așadar trebuie dată aprobarea pentru parada LGBT oricând, chiar și în ziua de Paște, gândește candidatul. Nu e bine, dar e imperativ.
Politologul și teologul dr. Bogdan Duca spune, fără nicio legătură cu Nicușor Dan, că Justiţia trebuie să fie în aşa fel încât să nu piară lumea, tocmai ca să nu piară lumea.
”Scopul justiţiei, scopul ideii de lege nu este obţinerea „dreptăţii” (concept, repet, interpretabil) ci obţinerea păcii sociale, armoniei din societate.
Legile nu se dau prin vreo instanţă divină, ci prin negocierea – care ar trebui să fie cât mai serioasă – dintre stat şi societatea civilă (aia reală, nu ONG-urile) şi în negocierile din Parlament, care ar trebui să fie reprezentativ proporţional pentru toată ţara.
Legile se modifică dacă ele afectează pacea şi prosperitatea socială”.
Mai sunt și alte aspecte, nu doar cele legate de justiție, care pot fi influențate de felul de a fi, excesiv de principial, al lui Nicușor Dan. ”De am reuşi să ieşim toţi din blestemăţia asta de mentalitate iluministă care crede, sau ne induce ideea, că există principii universale, aplicabile pe acest pământ, un soi de calapod universal după care ar trebui să ne croim (sau să ne modificăm) toţi. În fapt, idealul ar trebui să fie acela de a ajunge la un armistiţiu al tuturor, până la sfârşitul lumii, când – sper eu, creştin – vom avea parte nu atât de dreptate, cât de mila lui Dumnezeu”, spune același dr. Bogdan Duca, din nou, fără legătură cu candidatul nostru.
Întrebat de Simion dacă ar promulga o lege care permite schimbările de sex la copii, Nicușor Dan s-a gândit o clipă și a spus că dacă ar primi, ar promulga. Evident că orice lege vine la Președinție de la Parlament, iar Parlamentul este chintesența democrației. Lui Nicușor Dan i s-a părut că are de ales între 0 și 1, între a nu promulga și a promulga. În realitate, legea putea cuprinde nuanțe în funcție de care președintele poate decide.
Interesant este că Nicușor Dan pune deasupra legii ceea ce el consideră a fi legea morală, imperativul său categoric, în sens kantian. Așa se face că nu a pus în aplicare o serie de hotărâri judecătorești pe care nu le-a considerat morale.
Avem de a face cu un om onest, nu degeaba și-a ales sloganul ”România onestă”. Onestitatea este însă o noțiune foarte subiectivă și în numele ei pot fi comise excese.
Dincolo de aceste aspecte, Nicușor Dan este infinit de preferat competitorului său.
Infinit!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
