În fiecare an, la prăznuirea Sfântului Apostol Simon Zelotul și a Sfinților Chiril și Metodie, Paraclisul Universitar Pitești închinat acestora devine loc al bucuriei și al mărturisirii credinței pentru profesori, medici, elevi și studenți dornici să umble nu pe calea largă, ci pe „calea cea strâmtă care duce la viață” (Matei 7, 14). Această lucrare nu este una de absolut confort pământesc, ci de jertfelnicie, și tocmai de aceea rodește în timp, prin Duhul Sfânt.
Anul acesta, praznicul a fost binecuvântat de prezența Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, care a slujit Sfânta Liturghie în sobor de preoți și diaconi. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit: pr. Rafael Vintilă, pr. Mugurel Popescu (Arhiepiscopia Bucureștilor), pr. consilier Andrei Michai, părintele iconom stavrofor Constantin Ghețea, și alți clerici.
Prezența Înaltpreasfințitului a avut o prezență aparte, căci nu doar a binecuvântat acest loc, ci a muncit efectiv timp de șase luni pe șantierul Paraclisului, contribuind cu brațul, cu bani și cu rugăciunea. Această lucrare s-a născut din osteneală și nu a fost lipsită de împotriviri. A fost nevoie de viziune, credință și fermitate, dar și de conștiința că „nu ne-a dat Dumnezeu duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune” (2 Timotei 1,7).
Paraclisul a devenit, cu vremea, un centru viu de formare duhovnicească și intelectuală. Aici, credincioșii învață Scriptura, disciplină bisericească, puterea rugăciunii, filantropia și trăirea în adevăr. Nu puțini sunt cei care, rugându-se aici, au cunoscut izbânda în concursuri, în examene, în decizii grele ale vieții. Medaliile olimpicilor sunt așezate, cu recunoștință, în Pomul Dorințelor, ca mărturie că Dumnezeu lucrează acolo unde este chemat cu inimă curată.
Moaștele Sfântului schimonah Ioanichie și ale Sfântului Cozma sunt cinstite în acest loc ca semn că sfinții sunt vii și mijlocesc neîncetat pentru cei ce se roagă cu credință. Mulți dascăli, medici și jurnaliști au găsit aici liniștea și îndrumarea, iar nenumărate cazuri sociale au fost sprijinite în taină și cu discreție.
În ziua hramului, credincioșii au venit în număr mare, mulți dintre ei purtând straie naționale, într-un gest demn de mărturisire a apartenenței la Neam, Țară și Biserică. Într-o vreme a relativizării și confuziei, acest loc rămâne făclie a adevărului.
