Sâmbătă, 17 mai 2025, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova a fost gazda unui moment cu totul aparte: comemorarea vrednicului de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu, la împlinirea a 25 de ani de la mutarea sa la cele veșnice. A fost un moment de intensă încărcătură duhovnicească și de profundă recunoștință, în care memoria, rugăciunea și admirația s-au întâlnit sub cupola unei iubiri neclintite pentru Biserică și neam.
Evenimentul s-a desfășurat cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, el însuși succesor al Mitropolitului Nestor și membru al Academiei Române, asemenea celui comemorat. Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită în sobor, urmată de slujba de pomenire la mormântul ierarhului, aflat în interiorul Catedralei Mitropolitane.
Într-un gest profund emoționant, ierarhii prezenți — Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei — au depus pe mormânt candele aprinse, simbol al rugăciunii neîntrerupte, alături de aranjamente florale din lalele și bujori, flori ale primăverii și ale renașterii. Fiecare dintre acești ierarhi a avut o intersecție a vieții și a slujirii cu Mitropolitul Nestor, întâlniri providențiale care le-au rămas adânc întipărite în memorie ca lumină, exemplu și sprijin duhovnicesc.
În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a evocat cu adâncă emoție personalitatea celui comemorat: „Părintele nostru Nestor a mers în Împărăția Cerurilor, iar pomenirea sa rămâne vie în rugăciune și slujire. A fost un ierarh al verticalității, al erudiției, al dăruirii. Aducerea aminte trebuie să fie o anamneză, o rugăciune continuă.” În mod special, a amintit că a fost hirotonit de însuși Mitropolitul Nestor, iar această continuitate apostolică îl face să-l poarte neîncetat în inimă și în conștiința slujirii sale.
Chipul Mitropolitului Nestor s-a conturat din evocările ierarhilor ca o sinteză de înțelepciune, fermitate, cultură și iubire de neam. A iubit cu inimă largă Basarabia și a fost un susținător neobosit al identității românești de peste Prut, luând apărarea drepturilor românilor și pledând pentru unitatea de credință și simțire.
Înaltpreasfințitul Teofan l-a numit „stâlp al Ortodoxiei românești în veacul al XX-lea”, iar Înaltpreasfințitul Ioan a vorbit despre obligația morală și duhovnicească a Olteniei de a nu-l uita niciodată. Înaltpreasfințitul Calinic a evidențiat aportul său patristic și academic, iar Preasfințitul Nicodim a reliefat lucrarea sa administrativă și pastorală prin care a întărit Mitropolia Olteniei în vremuri de încercare.
Personalitatea sa s-a ilustrat nu doar în cuvânt, ci și în faptă. O amintire mai puțin cunoscută, dar de o putere morală impresionantă, provine din perioada în care ieromonahul Nestor Vornicescu slujea la Schitul Tarcău. După un drum obositor, străbătând coclauri și pădure sălbatică, cercetătorul C.S. Nicolăescu-Plopșor, urmărit de Securitate, a ajuns la porțile schitului. L-a rugat să-l adăpostească: „În sat sunt milițienii, în pădure sunt trupe de securitate, te rog să mă primești să dorm și să mă ascund aici la schit”. Deși știa că adăpostirea unui fugar putea însemna arestarea și condamnarea sa de un tribunal militar pentru „favorizarea infractorului”, viitorul mitropolit nu a ezitat: l-a ascuns, l-a hrănit și l-a îmbrăcat potrivit vremii reci de toamnă. După retragerea urmăritorilor, Plopșor și-a continuat cercetările arheologice în zona peșterilor din Hunedoara și Alba. Acest gest de curaj și omenie vorbește despre profunzimea inimii sale.
Firea sa generoasă se revărsa și asupra celor sărmani, mai ales asupra credincioșilor cu stare materială precară. Ospăta adesea, prin grija monahiei Aglaida de la Mănăstirea Tismana, pe cei lipsiți, invitându-i la reședința sa și tratându-i cu aceeași noblețe pe care o datora lui Hristos. Cel mai cunoscut caz este cel al nepotului învățătorului și cântărețului bisericesc Ștefan Bălăcescu de la Biserica Mântuleasa — un tânăr cu handicap sever, prezent constant la slujbele de la catedrală, pe care Mitropolitul îl ajuta frecvent, atât cu hrană, cât și cu daruri substanțiale.
În semn de prețuire, Mitropolia Olteniei a emis o medalie jubiliară, purtând pe o față chipul Mitropolitului Nestor, iar pe verso imaginea Catedralei Mitropolitane — o pecete vie a recunoștinței și memoriei Bisericii.
În această zi de comemorare, cuvintele Apostolului răsună cu putere în inimile noastre:
„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).
Prin rugăciune, cinstire și continuarea lucrării sale, Mitropolitul Nestor Vornicescu rămâne pentru Biserica noastră o flacără nestinsă — „lucrător vrednic în ogorul Domnului” și păstor statornic într-o epocă a mărturisirii și a jertfei.
Pr. Prof. Rafael Vintilă
