Fiecare cu ipotezele sale, dar pentru mine lucrurile sunt destul de clare, în sensul că aceia care l-au lansat pe Călin Georgescu în peisajul politic al României, cuplându-l apoi cu George Simion, au trecut la Planul C.
Planul A însemna ca Georgescu să aterizeze la Cotroceni prin Tiktok, ceea ce ar fi însemnat prima cucerire electronică a unei țări de către o altă țară. Dacă CSAT și CCR ar fi avut cea mai mică ezitare, în decembrie 2024 ne-am fi trezit cu Georgescu președinte, ceea ce ar fi însemnat decuplarea României de la UE și, în cele din urmă, de la NATO, distributism, cultura calului, întoarcerea țării cu fața spre Evul Mediu.
Planul B trebuia să ducă la câștigarea alegerilor de către ”protejatul mai tânăr” al lui Georgescu, situație în care poate am fi scăpat de bizarele viziuni economice ale lui Guru, în schimb, forma de conducere a țării ar fi avut un puternic iz legionar.
Ne aflăm acum în cadrul Planului C, anume menținerea în societate a tensiunii și încercarea de a genera un război româno – român. George Simion a declarat că este imposibil ca sistemul ”să nu pocnească undeva”, ceea ce ar duce la ”vărsare de sânge”, la ”regret” din partea celor care l-au preferat pe Nicușor Dan, la schimbarea forțată a regimului politic, ”id est” ieșirea din NATO și pătrunderea în România a unei misiuni militare de mențienere a păcii din partea vecinului îngrijorat Rusia.
În mod sigur situația este supravegheată de serviciile secrete de la noi și din alte state, dar l-aș ruga și pe președintele ales Nicușor Dan să arunce o privire pe Facebook,unde se desfășoară deja un război al comentariilor. Niciun raport al SRI nu poate suplini o oră în care președintele ar petrece-o pe rețeaua de socializare pentru a vedea în ce stadiu de ură au ajuns românii, unii cu alții și ei toți cu Dumnezeu.
În mod cert, în laboratorul care l-a născut pe Georgescu au loc acum ședințe de brainstorming, iar creativitatea e la cote maxime. Un accident, o crimă, un suicid, orice poate schimba culoarea cenușie a conflictului mocnit și să o transforme într-una sângerie. Nu ar dura decât câteva ore de la găsirea soluției până la informarea lui Simion asupra a ceea ce are de făcut, via Viena.
Până una, alta, avem măcinarea de forțe și confruntarea de energii. Simion a urcat gradul de stres social prin contestarea alegerilor, ceea ce duce la creșterea consumului de alcool, acutizarea unor afecțiuni la nivel personal, la scandaluri în familie, diminuarea productivității, scăderea randamentului școlar al copiilor etc. E bine și așa pentru cei care vor să ajungem la epuizare înaintea găsirii unei lebede negre care să fie pretextul pentru schimbarea destinului național.
Recunosc că uneori mi se pare că situația este în control, pentru ca alteori să văd limpede că ne aflăm sub asediu. Cazul reprezintă o ”unicitate” sociologică și politică, cel puțin în această parte de lume. Precum Hitler în 1923, un anume Simion, însoțit de camarazi, poate intra într-o berărie să anunțe că puciul trebuie să fie declanșat. Nu îl credeți în stare? Eu, da, pentru că deja omul nu mai are ce pierde, îl paște pușcăria sau exilul, la fel ca pe Călin Georgescu.
”Băi, eu m-am cam săturat de papagalii ăștia și de tot zgomotul și deranjul pe care îl fac în țara asta și internațional. Ne-am săturat să fim batjocoriți și făcuți de râs de niște nulități și să stăm să ne uităm la ei. Deja e chiar deranjant. Ce mama naibii tot stăm și ne uităm la circoteca asta rusească care de luni de zile subminează constant liniștea și pacea românilor….”, scrie cineva pe rețeaua de socializare, iar fiecare postare de acest fel are sute de comentarii. Tot sute de comentarii au și postările care îndemnă la răscoală și nu cred că exagerez dacă spun că e război psihologic pe Facebook, mai ales la orele serii și ale nopții. Câte milioane de români sunt prinși în acest carusel drăcesc nu știu, uneori mi se pare că sunt mulți, alteori, dimpotrivă.
România este stat de drept, iar orice mișcare bruscă în legătură cu nenorociții ar face valuri, așa încât totul trebuie făcut ca la manual, chestiune pe care o știu și Simion și Georgescu, pe care se bazează participanții la brainstormingul despre care vorbeam. Nici Rusia nu poate fi acuzată fără a provoca tensiuni care nu își au rostul, fiindcă așa ceva nu se face, mai ales între țări atât de apropiate geografic. Ne aflăm într-o conjunctură în care un rol principal îl are, cred, dincolo de datele obiective, intuiția factorilor de decizie care vor alcătui noul CSAT.
Scriu aceste rânduri miercuri dimineața, atmosfera în societate pare liniștită, dar așa s-a întâmplat și la Pearl Harbor, dacă îmi permiteți comparația. Știu însă că undeva, cineva lucrează, un grup de specialiști, psihosociologi, ofițeri de informații, copyrighteri, iar mercenarii așteaptă noi ordine.
E prea frumoasă, bogată și bine așezată pe planetă România pentru a nu fi mult dorită.
România ca o pradă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
