A fost odată ca-n povești, că de n-ar fi, la Panoramic Park nu s-ar întâlni, o lume magică, îndepărtată, ascunsă de ochii curioși ai civilizației. Se spune că, într-o vreme, demult tare, când pământul era încă apă și lumile vechi coexistau armonios, vikingii, renumiți pentru curajul și spiritul lor explorator, au descoperit un tărâm ascuns la poalele munților din vecinătatea Avrigului. Au fost cuceriți de splendoarea lui, de spațiul vast pe care îl aveau la dispoziție, de panorama fascinantă a lanțului muntos care li se deschidea în fața ochilor și au decis să își construiască o așezare aici, chiar dacă apele păreau să se retragă rapid și, erau conștienți, corabia lor nu va mai putea pleca în lume niciodată.
Vor rămâne pentru totdeauna aici, ultimii reprezentanți ai unui clan de oameni viteji, harnici și luptători.
Odată stabiliți pe acest tărâm magic, vikingii au ridicat ziduri impunătoare de jur împrejur, pentru a-și proteja așezarea și familia de pericolele necunoscute și de creaturile care bântuiau pădurile. Aceste ziduri robuste nu doar că le apărau comunitatea, dar le ofereau și un răgaz de liniște și contemplare.
Adeseori, seara, vikingii urcau scările interioare ale zidurilor și priveau apusul peste Munții Făgăraș de pe metereze și se felicitau pentru faptul că au decis să își așeze tabăra, definitiv,aici.
Au început să lucreze la o casă mare, de lemn, care să acomodeze întreg clanul și să renunțe la corturile temporare, care nu rezistau intemperiilor vremii. Lucrau cot la cot cu toții, mici și mari. Cum împlineau 12 ani, micuții vikingi erau considerați bărbați, astfel că mâna de lucru nu lipsea niciodată.
Deși nu o mai puteau folosi, deoarece apele s-au retras de tot, nu au dorit cu niciun chip să se despartă de corabia lor cea veche, cea care i-a purtat peste mări și țări și oceane și în care s-au dat lupte pe viață și pe moarte, din care au ieșit, de fiecare dată învingători. Au așezat-o lângă casă și nu au ratat nicio ocazie să le povestească urmașilor despre viața lor plină de aventură din trecut, despre cum era să fii cuceritor pe mare, iar nu un negustor așezat, pe uscat.
Vikingilor li se dusese vorba în lume că sunt barbari, însă ei erau oameni curați, îngrijiți și inteligenți.
Erau negustori și artizani destoinici, obișnuiți să facă schimb de obiecte prețioase și să învețe meșteșuguri în timpul călătoriilor lor. Astfel că au costruit un târg artizanal al vikingilor, pe care l-au lăsat pe mâinile celor mai tineri din clan, să își facă și ei un rost, să învețe arta negoțului și să se îndeletnicească cu agricultura.
De jur împrejurul lor au luat naștere locuri de tras cu arcul, tuneluri suspendate și tobogane, leagăne cu care zburau, chiuind imnurile sacre ale vikingilor și tiroliene care taie aerul rece de munte precum tăiau săbiile lor, în trecut, dușmanii.
Vikingii nu se temeau de moarte. De fapt, atâta timp cât ea se peterecea în luptă, chiar o așteptau deoarece, se spunea, dacă mureai astfel, ajungeau în Valhala, o sală imensă în care puteau mânca și bea fără limite, tot restul vieții de apoi. Să fie acesta motivul principal pentru care media de viață a vikingilor era de doar 40 de ani? Dornici să trăiască pe cât de mult posibil înconjurați de panorama Munților Făgăraș, vikingii și-au construit propriul Valhala, o sală de mese splendidă, cu pereți din geam, ca să nu scape din priviri nimic din ce se întâmplă în jurul lor, în timp ce își savurează mesele fără limită și fără număr.
Cum se știe bine că le plăceau petrecerile, poveștile, ghicitorile și cântecele, s-au gândit că nu ar fi o idee rea să îi invite și pe alții la festinul lor și să intre în rând cu lumea.
Și așa am deschis larg porțile si am strigat în gura mare: „Lume, lume, vikingii nu au dispărut, suntem aici, la poalele Munților Făgăraș, în Panoramic Park Viking Village Avrig! Haideți să ne cunoaștem!”
Contact 0749 542 018, E-mail: nmaties@yahoo.com sau Facebook: https://www.facebook.com/share/194EM48nRA/
