În zilele de după sărbătoarea Înălțării Domnului, mai mulți oameni folosesc un salut care sună astfel:
– Hristos S-a înălțat!
– Adevărat S-a înălțat!
Poate pare evlavios, dar trebuie să știm că Biserica Ortodoxă nu are acest salut în rânduiala ei. Nu este un obicei, nu este o mărturisire de credință necesară și nu apare în nicio Biserică Ortodoxă tradițională – nici în Grecia, nici în Rusia, nici în Țara Sfântă.
De ce folosim doar „Hristos a înviat”?
Pentru că în Ortodoxie, mărturisim cu putere ceea ce este contestat. Iar ceea ce este cel mai contestat, atunci și acum – este Învierea lui Hristos! De aceea, spunem cu credință:
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Aceasta nu e doar o formulă de salut, ci o mărturisire de credință vie, după cum ne învață și Sfântul Apostol Pavel:
„Dacă mărturisești cu gura ta pe Iisus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, te vei mântui” (Romani 10, 9–10).
Și tocmai pentru că Învierea este atât de contestată, mărturia apostolilor capătă greutate: ei au propovăduit Învierea cu prețul vieții, cu un curaj inexplicabil pentru oameni care, în noaptea prinderii Domnului, se risipiseră de frică. Această transformare radicală și statornicia în credință până la moarte sunt mărturii puternice și evidente ale realității Învierii. De aceea, când mărturisim Crezul și salutăm cu „Hristos a înviat!”, să o facem cu luare-aminte, cu responsabilitate și conștiința că purtăm o credință mărturisită prin sânge și jertfă.
Ce e cu Înălțarea?
Înălțarea Domnului la cer este un eveniment real, mărturisit de Sfintele Scripturi, dar nu este contestat de nimeni. Apostolii au fost martori direcți, iar îngerii le-au confirmat că Hristos S-a înălțat (cf. Faptele Apostolilor 1, 9–11).
Mai mult, nici măcar musulmanii nu neagă Înălțarea. În Coran, Iisus (Isa) este văzut ca profet și se spune că „a fost ridicat la cer de către Dumnezeu”. Așadar, nu e nevoie să reafirmăm ceva ce nu este pus la îndoială.
Ce înseamnă de fapt Înălțarea?
Înălțarea lui Hristos marchează intrarea definitivă a umanității Sale în Împărăția cerească a lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși (cf. Fapte 1, 11), dar unde, până atunci, este ascuns vederii noastre.
Este o taină care ne arată că și natura omenească poate fi primită în slava dumnezeiască:
„Părinte, voiesc ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea…” (Ioan 17, 24)
De aceea, Înălțarea Domnului este și o chemare adresată fiecăruia dintre noi – o invitație la înălțarea inimii, minții și vieții noastre spre Împărăția Cerurilor (cf. Coloseni 3, 1–2).
Ce urmează după Înălțare?
La zece zile după Înălțare, Biserica așteaptă Pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoare cunoscută ca Rusaliile sau Cincizecimea. Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli sub chip de limbi de foc, iar prin aceasta S-a întemeiat Biserica (cf. Faptele Apostolilor 2, 1–4).
El este Cel care sfințește, luminează, întărește și unește credincioșii cu Hristos, făcând din fiecare dintre noi trupuri vii ale Bisericii.
Concluzie – Să rămânem în Duhul Bisericii
Ortodoxia nu adaugă la credință lucruri „drăguțe” doar pentru că sună bine. Credința adevărată înseamnă fidelitate față de învățătura Apostolilor și a Sfinților Părinți.
De aceea, spunem:
„Hristos a înviat!” – pentru că este o mărturisire de credință în evenimentul cel mai important și cel mai contestat: biruința asupra morții.
Așadar:
Nu spunem „Hristos S-a înălțat!” pentru că nu este rânduială a Bisericii,
Nu este nevoie să mărturisim ceva ce nu e contestat (nici de alte religii),
Înălțarea este o taină care ne invită să privim și noi spre cer,
Așteptăm cu credință Pogorârea Duhului Sfânt, Cel ce dă viață Bisericii și ne sfințește,
Iar când spunem „Hristos a înviat!”, să ne amintim și de curajul martorilor care au spus aceasta cu prețul vieții.
Salutul nostru rămâne până la Cinzecime și în fiecare Duminică din perioadele Penticostarului și Octoihului:
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Pentru că Domnul ne-a deschis calea spre viața veșnică în Paradis și ne cheamă să ne ridicăm cu El.
Pr. Prof. Rafael Vintilă
