În felul său caracteristic de a umple de mizerie tot ce atinge, George Simion a anunțat că a câștigat alegerile prezidențiale din Polonia. E o afirmație împuțită, deoarece nu există nicio legătură între aberațiile auristului și disputa elevată, pe alocuri filosofică, din campania prezidențială poloneză.
Sunt român, dar dacă aș fi fost polonez, nu exclud să-l fi votat pe Karol Nawroski.
Problema așa-zișilor suveraniști români este că dacă ar fi zburat la înălțime ideologică, nu ar fi reușit să impresioneze masele, iar săpând precum cârtițele, nu au putut să obțină votul oamenilor lucizi. Fără aberațiile lui Călin Georgescu și minciunile lui George Simion, mișcarea ar fi murit în fașă, în schimb, dacă aceleași tâmpenii și mitocănii ar fi fost lansate de tabăra lui Nawroski, în mod sigur ar fi câștigat Trzaskowski. În Polonia, nu ar fi ținut gargara cu casele de 35 de mii de euro, nici delirul cu poporul polonez care va conduce lumea, va vinde apă și va exploata aur monoatomic. Dacă Georgescu și Simion ar fi activat pe Vistula, pe primul l-ar fi păscut spitalul de nebuni, iar pe cel de al doilea, pușcăria.
Suveranismul polonez face sens, pe fundalul istoriei naționale și al catolicismului.
Pentru noi, este de neînțeles un vot împotriva avortului, pentru ei este o chestiune de coerență religioasă. Noi putem avea viziunea unei Ucraine în UE și NATO, pentru ei, memoria celor 80.000 de civili masacrați la Volânia de Ukrainska Povstanska Armia este încă sângerândă.
Mai structurați național, cu o istorie medievală, culturală dar și militară, mai bogată ca a noastră, cu drame mult mai sângeroase, polonezii au putut să agreeze programul lui Nawrocki axat pe promisiunea de a se asigura că politicile economice şi sociale vor favoriza polonezii în detrimentul altor naţionalităţi, inclusiv refugiaţii din Ucraina vecină. Pe această direcție, societatea românească poate fi văzută ca fiind mai puțin încrâncenată, dar nu neapărat mai modernă.
Ne asemănăm, totuși, în multe privințe și cred că românii sunt, în majoritate și în prinicipiu, de acord cu Tribunalul Constituţional al Poloniei care a emis hotărâri prin care a declarat că primează Constituţia asupra dreptului UE, subminând un principiu fundamental al Uniunii. Bruxelles-ul a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la această hotărâre, pe care actualul guvern polonez nu o recunoaşte.
Cred că s-ar fi bucurat de favorabilitate în România ceva asemănător cu ceea ce a făcut Nawroski când a semnat o declaraţie prin care se angajează să nu accepte niciun tratat european care ar „slăbi poziţia Poloniei”. La fel, ar fi fost apreciată ideea unui Nawrocki român care să acorde prioritate consolidării relaţiilor de securitate cu SUA, în special în domeniul apărării.
Evident, Karol Nawroski, fost director al Muzeului celui de Al Doilea Război Mondial și apoi directorul Institutului Memoriei Naţionale, însărcinat să investigheze crimele naziste şi sovietice împotriva polonezilor, este marcat de populism, ca orice eurosceptic. Să nu uităm, de exemplu, că, pentru a da bine la public, a cerut Germaniei reparaţii în valoare de 1.300 de miliarde de euro pentru suferinţele cauzate ţării în Al Doilea Război Mondial.
Spun o banalitate când reamintesc că maturitatea societății poloneze o întrecea pe a noastră, măcar pentru faptul că Universitatea Jagiellonă a fost înființată, la Cracovia, în 1364, fiind una dintre cele mai vechi din lume. Elite din multe țări au studiat aici.
Pentru a ne referi doar la noi, să ne reamintim că unii cărturari români, precum Miron Costin, Mitropolitul Dosoftei, Dimitrie Cantemir, își făceau studiile pe teritoriul Poloniei, în colegiile iezuite, unde învățau latina, greaca, logica, geografia și chiar polona. Miron Costin scria și în limba polonă, el fiind, desigur, fiu de boier cu rădăcini poloneze și trăind mult timp în Polonia.
Victoria lui Karol Nawroski arată că viitoarea structură a Uniunii Europene va fi un proces foarte dinamic, ceea ce nu e rău din niciun punct de vedere. Pe termen scurt, prezența lui Nicușor Dan la Cotroceni poate fi benefică pentru România, fiindcă e normal ca actuala Comisie Europeană să-și numere fanii.
Revenind la jalnicul George Simion și ale sale țipete de bucurie pe seama victoriei altora, cărora nu le este demn nici să le facă nici pantofii, cred că trebuie subliniat că suveranismul românesc este, la această oră, prorus, mistic, fanatic, extremist, gongoric. Ar trebui să ne fie rușine, în Europa, cu un așa suveranism. O concluzie logică este că pentru a fi suveranist în sensul demnității și echilibrului trebuie să ai o mare doză de maturitate și cultură umanistă. Nawroski este doctor în istorie, Simion e un fost șef de galerie de fotbal. Nu cred, în consecință, că societatea românească este coaptă pentru suveranism, mai degrabă aș spune că e nevoie să mai ucenicească pe la Comisia Europeană înainte de a emite mai multe pretenții. Cât privește gestionarea resurselor naționale și raporturile fiscale și legislative cu marile companii străine, are cine să se bată la Bruxelles și pentru noi, cu mai mult echilibru și forță.
Călin Georgescu și George Simion sunt papagalii suveranismului european, nu au nicio legătură cu viața politică din Polonia, iar umflarea în pene a liderului AUR după victoria lui Nawroski este de un prost-gust care te poate face să roșești ca român.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
