Da, este adevărat că unii matematicieni de calibru au probleme în ceea ce privește percepția corectă a vieții reale, iar cel mai teribil caz pe care îl știu în acest sens este al imensului Kurt Gödel, autorul celebrei Teorii a incompletitudinii. În treacăt fie spus, pentru că nu are legătură cu subiectul articolului, teoria lui Gödel îmi place mult deoarece arătând că în orice sistem matematic există cel puțin o propoziție ce nu poate fi demonstrată, dovedești că lumea are o doză de mister care niciodată nu va fi descifrat de mintea umană, ceea ce este, cred, un argument puternic cu privire la existența lui Dumnezeu. Revenind, se știe că Gödel a devenit cu vârsta un paranoic care credea că dușmanii vor să-l otrăvească. Atunci când soția sa iubită, Adele, care gusta întotdeauna mâncarea, a ajuns la spital, Gödel nu s-a mai alimentat deloc și, când a ajuns la medic, avea sub 30 de kilograme, murind, așadar, de inaniție.
Cel mai cunoscut caz de geniu matematic bizar este John Nash, specializat în geometrie diferențială și în teoria jocurilor și ecuațiilor diferențiale parțiale. Filmul „O minte sclipitoare (A beautiful mind)”, nominalizat pentru 8 Oscaruri, prezintă viața atipică a lui Nash. Filmul s-a bazat pe geniul său matematic și pe luptele sale cu schizofrenia. Viața lui Nash subliniază că uneori mințile sclipitoare au probleme în luarea deciziilor în cadrul sistemelor complexe întâlnite în viața de zi cu zi.
Am făcut o introducere nepermis de lungă, de parcă nici nu aș fi vrut să ajung la președintele Nicușor Dan. Fiindcă despre stilul său vreau să vorbesc în continuare, precizez că nu regret nicio clipă că l-am susținut prin articolele mele și l-am votat. Aș fi susținut și votat pe oricine s-ar fi aflat în luptă electorală cu un șarlatan și cu protejatul lui mai tânăr, golanul de galerie. Văd tot mai des că Nicușor Dan este plasat de unii și alții în spectrul autist, ba chiar i se atribuie sindromul Asperger. Ziaristul Liviu Alexa scrie:
”Până una alta, nu iese fum fără foc, și fumul spune că sora lui Nicușor Dan, de profesie psihoterapeut, este cea care se ocupă personal de “ameliorarea” măcar pentru publicul larg a “consecințelor” comportamentale a ceea ce pare fi spectru autist.
Sindromul Asperger afectează:
- teoria minții (capacitatea de a înțelege ce gândesc și simt alții);
- regularea socială (citirea contextului, a intențiilor și emoțiilor);
- funcționarea executivă (planificare, flexibilitate, prioritizare).
Este asta o discuție legitimă de purtat? Da, fiindcă discutăm de omul ales să conducă România și care are de gestionat această țară într-un context special, cu un război la graniță”.
Sincer, cred că putem discuta în presă despre personalitatea unui om, dar până la linia roșie care înseamnă să-i pui un diagnostic. În același timp, rămân și eu suspicios în ce privește comportamentul bizar al președintelui Nicușor Dan.
De ce bizar? Deoarece a convocat partidele la negocieri de tip economic, ceea ce e destul de contradictoriu. Cum să negociezi măsuri economice, pe ce criterii, pe ce baze? Poate că președintele nostru împărtășește ideea reputatului economist John Kenneth Galbraith potrivit căruia economia nu e știință, iar dacă nu e știință, atunci e un domeniu negociabil. Poate că, din contră, dl Nicușor Dan consideră că economia este o știință apropiată de matematică, iar rezultatele ei sunt cuantificabile, precise, ferme. De-o fi una, de-o fi alta, este vizibil că președintele iese din spiritul Constituției, care spune la Art. 103 – Învestitura:
- Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
- Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
- Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.”
După cât se poate observa, în Constituție nu se vorbește despre întâlniri organizate de președinte pe teme economice înainte sau după desemnarea candidatului de prim-ministru.
Constituția este, cel puțin la acest capitol, înțeleaptă, deoarece în materie de reduceri de cheltuieli și măriri de încasări nimeni nu poate decide care măsuri din X posibile sunt mai bune, motiv pentru care partidele riscă, adoptă un anumit set, iar dacă au ales eronat sau percepția este că au greșit, plătesc politic. Când măsurile de austeritate se discută sub auspiciile președintelui vreme de săptămâni, este posibil ca exact cele mai bune, cu un potențial mai mare, să cadă la negocieri, iar în urma întâlnirilor să rămână doar ideile cu cel mai mare numitor comun, dar și cele mai slabe, mai puțin productive.
Președintele Nicușor Dan poate fi rigid la dânsul acasă, poate stabili anumite rigori în viața personală, dar în ce privește soarta țării, drumul de urmat este numai și numai cel constituțional, asta nu doar fiindcă este calea cea mai bună, dar și pentru că nu personalitatea președintelui trebuie să primeze, ci Constituția.
Cred că dl Nicușor Dan consideră matematica un fel de ”regina științelor”, așa cum o numea Karl Friedrich Gauss, dar în materie de bună guvernanță, regina este numai și numai Constituția.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
