Măsurile de austeritate anunțate de premierul Ilie Bolojan pot fi mai ușor suportate dacă le raportăm la ceea ce s-ar fi întâmplat sub o guvernare Călin Georgescu. Să facem un scurt exercițiu de istorie contrafactuală.
Georgescu și Simion ar fi blocat ajutoarele pentru Ucraina și Republica Moldova, situație în care nu doar că nu mai era nevoie de nicio măsură restrictivă, dar ar fi permis chiar o creștere a salariilor și pensiilor. Nu s-ar fi atins nimeni de burse, de sporuri, de dividende, de tva. Dacă adăugăm și încetarea cheltuielilor cu înarmarea, dat fiind că România devenea neutră militar, ar fi fost parale să trăim boierește. În fine, investițiile fiind blocate, fondurile puteau fi direcționate spre creditele acordate oricui ar fi dorit să își facă o afacere rurală cu nevasta, părinții, socrii și cumnații. Senzația de fericire națională ar fi fost palpabilă.
O mică observație. Beția economică ar fi durat cel mult până la toamnă. Hemoragia de capital ar fi fost rapidă și mortală. Nimeni nu ar mai fi investit într-o țară care ia distanță față de UE și NATO.
În disperare de cauză și cu creditorii la poartă, guvernul ar fi obținut de la Federația Rusă un credit avantajos, cu condiția să desființeze armata și să adopte un nou Regulament Organic, conceput la Moscova. În cel mai scurt timp, nivelul de trai din România s-ar fi aliniat celui din Rusia, unde salariul minim este de vreo 200 de dolari, iar pensiile, la jumătate din ceea ce există acum în România.
Partea cea mai proastă a acestei reforme ar fi constat în reducerea drastică a libertății de exprimare și trecerea la un regim oligarhic.
Veți spune că am caricaturizat acest scenariu, dar aduceți-vă aminte de declarațiile lui Călin Georgescu și ale ”protejatului mai tânăr”. Cu alegeri anticipate ușor de realizat și cu un parlament în care forțele extremiste ar fi constituit majoritatea, nimic nu mai stătea în calea celor doi trădători să distrugă România și să o dea pe mâna lui Putin.
Un exercițiu mental ne-ar prinde bine tuturor, așa încât vă rog să comparați cele mai recente declarații ale lui Călin Georgescu și Ilie Bolojan. Să comparăm temele, conceptele, gradul de luciditate și, în cele din urmă, de patriotism.
Zice Călin Georgescu: ”Nu cer război, ci adevărul. Minciuna se va arde de una singură. Eu rămân constant în demnitatea iubirii de oameni. Am încredere în poporul român, îl văd, îl simt, sunt convins că îndrăzneala tuturor care stă în geniu și noblețe va triumfa pe un fond în care acest regim, atât în România, cât și în multe alte țări, în special în Europa, va cădea. Așa încât este ca pe vremuri în care lupta se duce împotriva unui regim colonial, neocolonial, și în care structurile neoliberale au acaparat viața oamenilor. Dar asta nu va dura foarte mult, lucrurile sunt în mișcare. America și președintele Trump știu ce au de făcut și foarte curând vor ajuta la căderea regimurilor neocoloniale”.
Spune Ilie Bolojan: ”A trebuit să ne asumăm această guvernare. Să ştiţi că în aceşti ani am văzut ce s-a întâmplat când trebuia nominalizat un premier, când trebuia nominalizat un ministru de Finanţe. Dar cred că pentru prima dată nu a mai fost o înghesuială pentru a-şi asuma astfel de funcţii. Îl văd pe domnul Stolojan şi cred că atunci a fost o situaţie la fel de complicată pentru că astăzi asemenea funcţii nu sunt un privilegiu, nu sunt o recompensă, sunt o mare răspundere, într-o situaţie dificilă în care se găseşte ţara. Dar din respect pentru ţara noastră, pentru dumneavoastră, nu puteam dezerta de la această obligaţie. Şi atunci, într-o astfel de situaţie dificilă, nu va fi suficient doar să gestionăm problemele ţării pentru că, bugetar, suntem cu spatele la zid. Va trebui să facem mai mult decât a gestiona, va trebui să facem nişte reforme şi să corectăm nişte acumulări negative”.
Veți spune, poate, că am comparat mere cu pere, dar cred că a fost util să vedem cum se despart, ca uleiul și apa, demagogia de realism.
Am încercat, în acest articol, să fac ceea ce ar fi trebuit să facă partidele proeuropene, să arate ce ne-ar fi așteptat dacă alegerile ar fi fost câștigate de extremistul și putinistul Simion. Am fi fost guvernați dacă nu potrivit scenariului meu de mai sus, cel puțin în spiritul exaltat, dubios, anacronic și anarhic al declarațiilor lui Georgescu, iar tot ceea ce s-a construit în 35 de ani ar fi fost distrus.
Nu știu dacă este adevărat textul lui Joseph Stiglitz care circulă de curând pe Facebook potrivit căruia țările din Europa de Est ar fi fost de două ori mai bogate dacă nu aderau la UE. Pare în stilul lui Stiglitz, dar trebuie precizat că UE a dat Estului nu doar o integrare economică, ce e drept bine plătită de debutanți, dar mai ales o rigoare a statului de drept și constrângerile echilibrului bugetar, ne-a predate o lecție despre libertate, ne-a adus în Occidentul la care a visat Estul în întreaga perioadă comunistă.
Până la urmă, guvernările sunt nu doar despre venituri și cheltuieli, ci și despre starea de spirit.
M-am tot gândit dacă nu cumva ar trebui să am un PS la toate articolele mele. Cred că multă vreme voi simți încă nevoia de a preciza că alegerile prezidențiale nu au fost între două opțiuni democratice, au fost despre moarte și viață.
Românii au ales viața.
O viață mai bună sau mai rea, dar totuși, viață.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
