S-a tradus o nouă carte a lui Nassim Nicholas Taleb: ”Când pielea ta e în joc”. Ideea de bază este, folosind cuvintele editorului român, următoarea: ” În orice situație discutată, criteriul infailibil după care putem judeca autenticitatea, virtutea, dorința de a face bine, probitatea științifică sau adevărata devoțiune religioasă este disponibilitatea celui implicat de a-și pune pielea în joc. Cine nu o face e ori șarlatan, ori, de-a dreptul, un nenorocit laș cu sânge rece”.
Taleb ne-a făcut să discutăm adeseori despre ”lebăda neagră”, acum, sunt sigur, vom folosi cât se poate de des sintagma ”când pielea ta e în joc”.
Premierul Ilie Bolojan pune biruri și ne putem întreba dacă e în joc și pielea lui, mai ales că Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului tocmai l-a prins că a încasat în 2007 suma de 73.935 lei, adică 71 de salarii medii, ca membru al Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA) de pe lângă EXIMBANK. Pielea lui de politician e în joc, dar pielea lui ca om e asigurată. Că Bolojan s-a dovedit a fi un ipocrit nu mă surprinde, iar când își ia fața de killer, ori de frizer care se concentrează în spatele cefei tale, știu că atâta poate acest om mediocru.
Totuși, consider că aveam nevoie de Frizerul Națiunii, pentru că România trebuia neapărat să fie tunsă și bărbierită.
De ce? Pentru că 36 % dintre românii apți de muncă au văzut că se descurcă fără să muncească și…pielea lor nu e în joc. Pentru că 47 % dintre elevi nu învață nimic și rămân analfabeți funcțional, considerând că are țara grijă, așadar, pielea lor nu e în joc. Pentru că avem tineri care locuiesc și servesc masa la părinții lor pensionari. Pentru că fiind în proporție de 95 % proprietari de apartamente, adică cetățenii cei mai bogați ai Europei, nu ne-am gândit din vreme să cultivăm un petec de pământ la țară. Pentru că într-o societate care acum 35 de ani era închisă și total nefuncțională, acum, peste 7 milioane de locuitori aleg să își facă vacanțele în străinătate. Pentru că șoselele patriei gem de mașini puternice, mai puternice ca ale elvețienilor, de pildă, ăia care fac ceasuri de pe vremea luptei de la Posada.
De când e lumea, cei puțini care decid pentru cei mulți nu își pun cu adevărat pielea în joc decât într-un sens superior, în schimb, noi trebuie să ne-o punem în sensul nostru comun. Întrebarea de baraj este: câte dintre familiile din România au carnețel de cheltuieli, câte persoane care întâmpină dificultăți economice se gândesc să vândă propietăți ce nu le aduc niciun venit, câte au avut în urmă cu 10 ani o schiță de proiect economic personal pentru următorii 10 ani?
Câți români știu că a comanda la GLOVO este un lux?
Românii stau mai mult timp pe Facebook decât reflectează la mica optimizare a vieții sociale. Nu se răsucesc noaptea în pat pentru a găsi soluții, nu se sfătuiesc părinți cu copii, frații între ei, preferă să se bârfească și chiar să se urască. Scapără rețeaua de socializare de porecle date politicienilor de vârf, suntem, vorba lui Bacovia, o țară tristă, plină de humor.
Pun aici întreaga poezie, fiindcă puțini o știu, mai puțini o înțeleg:
Cu voi…
Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment,
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…
Fără umor este însă ”Covrigarul de la Buzău”, cel mai lucid editorialist al acestor zile. ”Ciordacu” le zice mai bine decât ”Mucușor” și ”Bolovan” la un loc:
”Dar să revenim. NU, România nu este în niciun colaps economic. Doar unii ar vrea să credeți asta, pentru a-și putea justifica mai ușor faptul că au intrat cu drujba în economie și în veniturile populației.
Vă invit să vă gândiți cum poate arăta un dezastru cu autostrăzi în construcție, cu salarii și pensii mai mari, cu șantiere peste tot și cu 180 de mii de locuri de muncă noi?!
Așadar să vorbim pe cifre, nu pe lozinci.
PIB-ul României a crescut cu 46% în doar 3 ani – de la 242 miliarde euro în 2021 la 354 de miliarde de euro în 2024. Noi n-am intrat în recesiune, în timp ce 10 țări UE au avut scădere economică în ultimii 3 ani.
Puterea de cumpărare a salariului minim și a pensiei medii a crescut cu 31%. Salariul mediu net a ajuns la peste 1.000 euro, iar pensia medie la peste 500 euro.
Investițiile publice s-au dublat: de la 59 miliarde lei în 2021, la 120 miliarde în 2024. În 2025 mergem spre 149 miliarde – un nou record. Așa a fost posibil să începem marile șantiere de infrastructură amânate timp de 30 de ani: Autostrada Moldovei, Autostrada Pitești-Sibiu, Drumul Expres Craiova-Pitești, cele trei spitale regionale (cel de la Craiova este deja în construcție), 14 spitale noi pe PNRR dintre care trei vor fi gata în acest an, trei centre moderne pentru marii arși, zeci de școli și grădinițe. Și da – aici intră și programele pe CNI sau Anghel Saligny, care au însumat zeci de miliarde de lei și care au însemnat creșterea nivelului de trai în satul românesc prin rețele de apă, gaze și canalizare, drumuri moderne, centre de învățământ sau unități sanitare. Aceste programe văd că se chinuie unii să le închidă acum”.
În vreme ce Bolo joacă polo cu bugetul, cel mai mare dealer de drog politic, l-am numit pe Căcălin, le-a mai dat românilor o doză de cocaineală, cică ”Adevărul nu are nevoie de oameni. În schimb, noi fără adevăr nu putem trăi”.
Unii se vor trezi la realitate abia după ce vor descifra șarada epistemică a șarlatanului.
Adică, niciodată.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
