În urmă cu o săptămână, scriam despre experimentele psihologului Drew Westen, care au demonstrat că fanaticii politici fac dependență de idolii lor, precum jucătorii la păcănele. Când îl vede pe Călin Georgescu pe Tiktok, susținătorul fanatic se umple de hormonul numit dopamine, care îl face fericit.
Astăzi, vom vorbi despre experimentele unui alt psiholog, o doamnă pe nume Leor Zmigrod, care a scris o carte intitulată ”Creierul ideologic – neuroștiințele politice și credințele rigide”.
Leor Zmigrod începe prin a spune că: ”Posedăm convingeri, este adevărat, dar la rândul nostru putem fi posedați de ele”. Apoi, adaugă: ”Ideologiile pot periclita sănătatea mintală și capacitatea noastră de a distinge autenticul de fals. Trupul nostru învață să integreze convingerile ideologice într-o manieră profundă, care dă de gândit. Dacă nu vom înțelege ce sunt ideologiile și ce efect au asupra noastră în societățile noastre libere și tolerante, vor apărea, vor suferi mutații și vor câștiga teren nestingherit diferite concepții extremiste. Iar până nu vom descoperi în ce fel se metamorfozează creierul sub influența doctrinelor ideologice, nu vom avea parte de libertate autentică”.
Am citit nenumărate postări potrivit cărora adepții ”suveranismului” sunt mai puțin culți sau chiar inculți. Deși psiholoaga Leon Zmigrod (consultant pentru diferite guverne și organizații) nu îi cunoștea pe Georgescu și Simion și nu auzise de mișcarea ”suveranistă”, ea a precizat ce rol joacă cultura în problemele ideologice:
”Ideologiile reglementează ce este permis și ce este interzis. Spre deosebire de cultură – care poate accepta excentricități și reinterpretări – în ideologie, nonconformismul este intolerabil, iar alinierea deplină, esențială. Când abaterea de la reguli duce la aplicarea unor pedepse drastice și la ostracizare, ne îndepărtăm de cultură și intrăm în ideologie”.
Cred că se înțelege astfel mai bine faptul că ”suveraniștii” sunt rigizi, milităroși, nu acceptă niciun fel de discuție critică despre marele Șarlatan, iar cine încearcă să inițieze o dezbatere este imediat insultat.
Există oameni mai rigizi sau mai flexibili. ”Rigiditatea cognitivă se traduce prin rigiditate ideologică”, spune Zmigrod.
Așa cum bănuiam, oamenii rigizi politic au probleme nu doar cerebrale, ci somatice și existențiale, sunt, în genere, nefericiți, fie că își dau, fie că nu își dau seama de acest aspect. Zice Zmigrod: ”Rigiditățile și idiosincraziile creierului ideologic se manifestă acolo unde ne așteptăm mai puțin, în cele mai intime senzații și reacții fiziologice, în profunzimea convingerilor noastre publice și a sentimentelor noastre conștiente. Prin urmare, pericolele ideologiilor dogmatice nu sunt doar politice, consecințele sunt neuronale, individuale și existențiale”.
De curând, am citit pe Facebook o postare în care un ”suveranist” din diaspora se lamenta teribil, spunând că nu se mai simte bine când vine acasă, că are un sentiment de deștertăciune, că nici reîntâlnirea cu părinții nu îi mai face prea multă plăcere, asta doar fiindcă alegerile prezidențiale nu au fost câștigate de Simion. Consecințele individuale și existențiale se pot vedea cu claritate.
De ce se întâmplă asta? Explică Leor Zmigrod:”Ideologul debordează de amăgiri și sentimente, este plin de ură, plin de teamă, plin de scârbă, copleșit de o dragoste neîmpărtășită și de setea de putere. În spatele ochilor săi se învârt numai minciuni, minciuni și iar minciuni. Capul îi este plin de lozinci simplificate. Înapoi în trecut! Înainte spre viitor! În aceste metafore, partizanul unei ideologii este plin de rele, iar prea multe rele nu fac deloc bine. Plin de iluzii, ideologul își pierde echilibrul și autocontrolul, devenind pur și simplu posedat. Mintea convertitului este goală, găunoasă. Cioc, cioc! Nu este nimic acolo. Niciun gând. Minte, nici atât. O conștiință falsă, doar o carapace. Ideologiile absorb întreaga substanță, lăsând în urmă doar un vid. Fanaticul este un strigoi, supunându-se ordinelor într-un mod mecanic, indiferent, aproape inconștient”.
Creierul este un organ leneș, comod, preferă să meargă pe căi bătute. ”Ideologiile sunt soluția încântătoare a creierului la problema previziunii și comunicării. Ideologiile oferă răspunsuri facile la întrebările noastre, scenarii pe care le putem urma, grupuri cărora ne putem alătura. Ghidându-ne gândurile și acțiunile, ideologiile sunt scurtăturile spre dorința noastră de a înțelege lumea și de a fi înțeleși la rândul nostru”.
Așa stând lucrurile, ”suveraniștii” se ascund în doctrina lor ca melcul în cochilie. ”Nicăieri nu este mai ordonată viața ca într-o doctrină ideologică extremistă….Gândirea ideologică își respectă numele, est supra-logică, hiper-logică, de aceea este atât de amăgitoare și periculoasă. Nu raționalitatea este cea care împinge o persoană spre gândirea extremistă, ci dorința de a avea o logică perfectă, infailibilă”.
Psiholoaga o citează pe Hannah Arendt: ”Gândirea ideologică ordonează faptele într-o procedură absolut logică, ce pornește de la o premiză axiomatic acceptată, deducând orice altceva de acolo, adică procedează cu o consecvență care nu există nicăieri în domeniul realității”.
Aceasta este cauza pentru care ”suveraniștii” sunt întotdeauna în altă lume decât în România reală.
Este interesant faptul că Leor Zmigrod nu îi absolvă pe extremiști de vinovăție. ”Creierul adepților pătimași ai unor ideologii este un creier cunoscător, activ, conștient, rațional. Creierul ideologic nu este o cutie neagră impenetrabilă, ci un organ cognoscibil. Neuroștiințele politice dezvăluie procesele neurale care produc oameni dogmatici, oameni orientați spre disciplină și categorii bizare”.
”Ideologiile care prind cel mai bine îi îmboldesc pe adepți să își dorească să domine ei înșiși. Instrumentele științei ne oferă o nouă posibilitate de a distinge ideologiile care ne deformează capacitățile cognitive de concepțiile despre lume care ne apropie de impresia pe care ne-o produce realitatea”.
”Pe măsură ce, sub influența ideologiei, creierul individului devine tot mai dogmatic, se produce un efect de autoconsolidare. Fiecare pas spre extremism devine tot mai ușor de făcut pe măsură ce te adâncești în el”.
”O ideologie rigidă va atrage și va satisface o minte rigidă, volatilă din punct de vedere emoțional, mult mai mult decât o minte flexibilă, stabilă din punct de vedere emoțional”.
Cartea lui Leor Zmigrod face o incursiune științifică în creierul adepților lui Georgescu și Simion, chiar dacă nu se referă direct la ei. Dacă ”suveraniștii” ar citi această lucrare, apărută chiar anul acesta la Polirom, ar putea încerca să facă mai multă gimnastică cerebrală și să nu își lase creierul leneș să fie victimă a propagandei.
Din păcate, nu o vor citi.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
