Există cineva mai nociv decât pușlamaua de Albert NBN, anume școala românească. Pentru că salariile sunt proaste, în special pentru debutanți, tot mai puțini tineri deștepți și serioși vor să ajungă profesori. Cu 3700 de lei net, nu îți permiți să îți cumperi cărți.
Așa se face că zilele acestea, la examentul de definitivat în învățământ, din 8.849 de lucrări, 622 au fost notate sub 5, iar aproximativ 1500 au primit note între 5 și 7. Nota minimă este 6 la fiecare probă, iar media minimă de promovare este 8, obținută ca medie aritmetică între nota de la proba teoretică și nota de la proba practică, cu condiția ca fiecare notă să fie cel puțin 7. Ați înțeles? Se dau note mari la inspecția la clasă și la proba orală, pentru a se ajunge la media minimă 8. Care medie minimă este echivalentul notei 5 de acum 30 de ani.
În aceste condiții, gradul de incompetență și incultură din rândul cadrelor didactice atinge cote atât de jenante, încât nu te poți aștepta la rezultate normale. Școala pompează în societate generații rușinos de slab pregătite, iar despre gândire critică și cultură generală nu are rost să mai vorbim. Ceea ce părea monstruos la prima vedere, anume că jumătate dintre tineri sunt analfabeți funcțional, a ajuns ceva acceptat ca o fatalitate.
Golanul Albert NBN lovește o dată, pe când școala macină zilnic o făină mizerabilă din care nu ai cum să faci o pâine comestibilă. Nu pramatia trebuie dată în judecată, ci sistemul de învățământ al țării ar trebui să aibă dosar penal.
Pe de altă parte, statul ar face bine să fie coerent. Dacă atunci când când te manifești ca homofob, rasist, xenofob, antisemit ești sancționat, cum poți să închizi ochii când cineva este românofob? Dorind să fie echilibrat, președintele Nicușor Dan rămâne prins în contradicție: „Nu cred că ar trebui pedepsit din punct de vedere legal. Autoritățile ar trebui să facă tot ce ține de ele, astfel încât românii să respecte statul român”, a spus președintele, referindu-se la cazul în discuție.
Vreo 10 ani, a existat în Codul Penal ideea că ”Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defaima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”, numai că Monica Macovei, pe când era ministrul Justiției, a făcut o modificare pe care a explicat-o prin aceea că „țara” și „națiunea” sunt noțiuni abstracte. Acest mod de a privi lucrurile este într-o altă contradicție, de data asta cu Constituția, care prevede la art. 30 alin. 7 că: ”Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii”.
Să nu ne mirăm dacă, în fața atâtor contradicții, adepții lui Georgescu și Simion vor spune că derapajele lui NBN sunt acoperite de ”globaliști”.
Dacă este să ne punem problema în ce măsură prestația pe scenă a lui NBN e artă, lucrurile se complică și mai mult. Se știe că acum mai bine de 100 de ani, Marcel Duchamp a depus un pisoar pentru expoziția inaugurală a Societății Artiștilor Independenți care urma să aibă loc la Grand Central Palace din New York. Duchamp a explicat că „obiecte cotidiene pot fi ridicate la demnitatea unei opere de artă prin alegerea artistului”, ceea ce a influențat considerabil istoria artei până în zilele noastre. A mai venit și Umberto Eco și ne-a propus ”Istoria urâtului”, oferind o analiză diacronică a conceptului estetic de Urât şi a variilor sale materializări în artele plastice (pictura, în primul rând), în gândirea filozofică şi în texte beletristice. Poate că ”muzica” pușlamalei se încadrează aici.
Ca la noi, la nimenea. Psihologul Mihai Copăceanu a descoperit că la marile festivaluri din Europa şi America, minorii sunt însoţiţi de un adult, în schimb, în România, în prezent, tinerii sub 18 ani pot merge la aceste evenimente cu o hârtie semnată de părinţi. „Trebuie un adult ca să te ghideze. Să te tragă de mână. Să te protejeze. Pentru că există riscuri reale: agresiuni, furturi, violenţă. Pentru că e alcool. Pentru că e întuneric. Pentru că lumea nu mai are limite. Pentru că alcoolul, nu drogurile, este cel mai mare pericol. E legal, e peste tot şi e accesibil. Iar un adolescent beat e o pradă uşoară. (…) Copilul tău nu va şti ce i se oferă. Sau ce riscă dacă acceptă. Şi atenţie: acest festival va fi pentru unii prima dată când vor încerca droguri!”, spune psihologul.
În final, vă rog să îmi permiteți o observație utopică, anume că nu înțeleg nici în ruptul capului cum e posibil ca părinții copiilor și adolescenților să nu priceapă că modalitatea cea mai ieftină și mai la îndemână de a contribui la fericirea odraslelor este să promoveze cititul cărților și arta. Când ai un copil trebuie să faci tot ce e omenește posibil să îl convingi că dacă va citi cărți bune, dacă va merge la muzeu, la teatru și la expoziții, la Ateneu și la Operă, viața sa va fi infinit mai frumoasă. E nevoie să te culci și să te trezești cu gândul la această misiune, să conștientizezi că fără cărți și artă copilul tău va trăi unica sa viață în mod banal și mai mizerabil. Evident că mă veți considera naiv, iar eu vă răspund de pe acum că nu trebuie să fii medic pentru a-i cumpăra copilului tău leacul potrivit, ci ai nevoie de o rețetă de la medic, așadar, nu e necesar să fii tu un om citit pentru a-l face pe urmașul tău iubit să citească, e suficient să crezi că acesta este medicamentul suprem contra nefericirii și a morții.
S-a terminat Beach, Please, începe Electric Castle. Viața e frumoasă, iar pe mine nu m-au atins insultele lui Nebunică deoarece știu că e doar un mic derbedeu isteric căruia îi doresc însănătoșire morală grabnică.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
