Nu cred nici cât negru sub unghie că România va fi salvată de Bolojan. Cred că Bolojan trebuie să taie și să plece. Nici să taie n-ar trebui lăsat, dar în această privință, n-avem ce face, s-a adjudecat.
Un impostor pe nume Călin Georgescu ne-a dat o lecție din care observ că nu învățăm nimic, anume că națiunea are nevoie să îi vorbești despre valori, să îi dai un sens al existenței, să o îmbărbătezi. Orice s-ar spune despre acest escroc, nu îi putem niciodată nega nici retorica, nici fondul cultural, nici carisma, iar acum se înțelege că Bolojan nu poate lupta cu acest om deoarece îi lipsesc aceste trăsături. Bolojan are o limbă de lemn cu noduri, nu pare să fi citit nicio carte, iar mai antipatic decât el nu poate fi decât naiba.
În aceste condiții, se lasă de înțeles că singura modalitate de a-l opri pe Rasputinul cu pantaloni roșii ar rămâne justiția, prin serviciile secrete, ceea ce este total antidemocratic. Proeuropenii noștri forțează nota mizând pe faptul că Bruxelles-ul va fi tare pe poziții peste trei ani și nu ne va lăsa din mână, în vreme ce Trump a dat deja semnalul prin Mark Rubio că America nu se mai amestecă (pe față) în alegerile altor state. Dacă democrația din România nu va fi apărată cu talent, ci cu tăieri, nu cu inima, ci cu lozinci, nu cu cu verb înălțător, ci cu sprâncene încruntate, ne paște dictatura.
Peste trei ani, mulți români chiar nu vor mai avea ce pierde, iar ideea că din 2027 ar urma să fie luate unele măsuri reparatorii cu caracter populist și electoral poate fi bună, cu condiția să te mai creadă și oamenii, iar Georgescu să fie ori la pușcărie, ori în exil. Chiar așa, am început cumva să credem că Georgescu este caz închis, la propriu și la figurat? Ar fi o mare eroare.
Într-un editorial de acum vreo zece zile spuneam că Bolo joacă polo, ceea ce mi-a atras dezaprobarea lui Sorin Zamfirescu, fost primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, om rafinat îm gusturi și idei, proeuropean până în măduva oaselor, despărțit printr-o barieră ideologică solidă de vărul său, actorul Florin Zamfirescu. Am primit, în privat, următorul comentariu:
”Ești grozav de dur (așa cum vrei să fii … când vrei să fii) cu Bolojan și nu înțeleg de ce! Discursul a fost sec, într-adevăr, dar mie, tocmai asta mi se pare că reprezintă un câștig. Că nu prezintă soluții? Pentru o adevărată restructurare nu are nimeni soluțiile în buzunar. Ele vor veni din partea întregului grup reformator. La o asemenea numire în fruntea unui partid vorbești despre direcții, nu soluții, fiindcă altfel aduce a dictatură. Că nu spune lucruri noi, că au mai spus-o și alții fără sa rezolve nimic? Așa e! Dar ceea ce a făcut până în prezent Ilie Bolovan, cu încrâncenarea lui afișată și dovedită, mie și cred că multora ne dă speranța întemeiată că lucrurile se vor schimba. Numai bine îți doresc, răule!”.
Fiindcă primesc permanent mesaje, de aprobare sau de hate, nu le bag în seamă, dar de data asta am devenit atent, fiindcă Sorin Zamfirescu e un mare domn și pentru că am norocul să fie prietenul meu. Atent fiind, am refăcut raționamentele, am discutat din nou cu mine, am întors situația pe toate fațetele și am rămas la aceeași idee, anume că Ilie Bolojan e un mediocru. Un mediocru aruncat în față la sacrificiu de statul subteran franco – român. Un mediocru care va fi destul de curând dat la o parte pentru a oferi vulgului capul lui Moțoc.
Nu cred că se mai poate face politică de calitate fără capacitate de convingere, fără niciun pic de patos. Dacă escrocul amintit folosește fraudulos trimiteri la tradiție, glorie, destin al neamului, folosește-le și tu în mod realist, fii persuasiv. Dacă el e un naționalist de conjuctură, fii tu unul din vocație, dacă el e demagog, fii tu cinstit, dar fără a renunța la ceea ce urechile și inima omului vor să audă.
Se practică în Europa un stil de a face politică în mod sec, funcționăresc, de unde și avântul extremismului ce folosește sub forma imposturii ideile fondatoare ale civilizației, dar asta nu înseamnă că trebuie să adugăm și noi o notă în plus, mai ales că românii sunt latini, sentimentali, retorici. Populismul naționalist e dezgustător, dar asta nu înseamnă că funcționarismul contabilicest ar fi antidotul.
Și parcă nu ar fi fost de ajuns un Bolojan, îl avem, cu o treaptă mai sus, pe Nicușor Dan. Eu nu știu cum și-au cucerit acești doi domni doamnele din viața lor, dar nici nu aș vrea să aflu, pentru că totuși mai cred în povești de dragoste. Cuplul ”Bolodan” pe lângă aceea că nu are de gând să atingă nici cu o floare capitalul străin evazionist, nu are nicio jenă să ne demonstreze că e globalist și franțuzist. Nu vi se pare cam mult să nu ai talent, să fii obedient, să fii elitist, toate la un loc și în același timp?
Îi rog pe cei care mă citesc să nu se aștepte ca în numele luptei contra extremismului georgist să accept stilul croitoresc de a face politică al domnilor Dan și Bolojan. Tocmai pentru că românii normali la cap i-au dezavuat pe extremiști și i-au adus pe ei la putere, Dan și Bolojan nu ar fi fost normal să îndrăznească a lua nici un leu din buzunarul românilor simpli. Trebuie să fii ori inconștient, ori fără caracter să te bucuri la cei câțiva bănuți tăiați de la săraci, câtă vreme deficitul vine de la bogați.
Nu vreau, la rândul meu, să fiu populist, îmi repugnă. Observ însă că Dan și Bolojan îi sărăcesc și mai tare pe săraci și pavează, poate cu bune intenții, drumul spre iadul totalitar.
Total greșit și inacceptabil!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
