Ilie Bolojan a devenit vedetă la Oradea prin faptul că a comasat și a dat afară, nu înainte de a plăti presa locală pentru a susține că aceste demersuri reprezintă fapte de eroism. Asemenea unei avalanșe care pleacă de la un bulgăre de zăpadă, ideea unui Bolojan salvator a devenit mistică la nivel național. L-a ajutat pe acest erou de carton și figura sa încruntată de tăietor de capete. Ar trebui studiat dacă nu cumva omul se trage din vreo familie de călăi din zonă, știut fiind că asemenea meșteșug se moștenea din tată-n fiu.
Lăsând gluma la o parte, tocmai această faimă de individ care ciopârțește trebuia să-l avertizeze pe președintele Nicușor că Bolojan nu va avea credibilitate. Când știi că omul taie din vocație, te duce gândul că nu o face din necesități obiective. Situația a dus la o neîncredere totală în aceste măsuri de austeritate și, pentru că percepția contează întotdeauna, aproape că nimeni nu se mai gândește că trebuia făcut ceva pe termen scurt pentru a nu se ajunge la junk și restricționări de fonduri europene.
Nicușor Dan a procedat simplist, asigurându-se că nu va deveni țap ispășitor. Ni l-a dat pe Bolojan fiindcă dacă nu ni-l dădea, toată lumea l-ar fi invocat. Ajungem astfel la concluzia că România n-a avut noroc prin faptul că exista la Oradea un ins cu vocație de croitor. Croitorul trebuia adus să facă haine de criză României. Omul a luat foarfecele, s-a apucat de treabă și vedem ce a ieșit. Croitorul Bolojan îmbracă România în zdrențe și o lasă cu fundul gol.
Pentru că a crezut că merge ca la Oradea, forfecarul a început prin a se da în spectacol, concediind ospătari și luându-le miniștrilor mașinile, impozitând pensiile mici și comasând bibliotecile, mărind tva la cărți și bilete de muzeu, chiar dacă, însumând economiile astfel obținute, nu se ajungea nici la valoarea unui impozit neoptimizat fiscal de cel mai mic lanț de supermarketuri. Tot operând cu foarfeca, croitorul nostru s-a crezut chirurg și a extirpat unorgan vital, programul Anghel Saligny.
Pentru că nu despre cât de bine sau prost scriu eu, vă propun să îl ascultăm pe primarul din comuna Răzvad: „Înţeleg multe, însă asta chiar nu pot! Vineri seara primim o notificare privind suspendarea plăţilor pentru programul Anghel Saligny, pentru lucrările în curs! Adică un fel de ne anunţă azi, că începând de ieri se suspendă! Măi oameni buni, sunt lucrări în curs, drumuri sparte, şanţuri făcute, clădiri fără acoperiş, că doar de, se lucrează! Ce o să facem, aşteptăm până la anul, să se strice ce s-a lucrat până acum?!? Nu era mai înţelept să anunţăm un termen?!? Să ştim cu toţii ce avem de făcut! Oare de ce trebuie să acţionăm fără pic de raţionament?!?”, a scris primarul din Răzvad luni, într-o postare pe Facebook.
Din alt colț de țară, de la Suceava, președintele CJ, Gheorghe Șoldan, îi aruncă în față lui Bolojan adevăruri simple și incontestabile:
„Am spus-o de fiecare dată: blocarea investițiilor înseamnă griparea economiei!
Înseamnă sute sau chiar mii de oameni trimiși în șomaj, firme locale împinse spre faliment, incapabile să-și achite ratele sau salariile.
Înseamnă proiecte începute și abandonate, cu șantiere părăsite și lucrări în paragină, bani publici risipiți și pierderi ireversibile.
Decizia de a opri finanțările prin „Anghel Saligny” condamnă comunitățile din Suceava și din toată țara la subdezvoltare.
Nu primarii sunt cei care vor suferi cel mai mult, ci oamenii de rând, cei care așteaptă apă, canalizare, gaz, stații de epurare sau drumuri decente.
Ca președinte al Consiliului Județean Suceava, nu pot sta nepăsător când sunt puse în pericol investiții extrem de importante pentru zeci de localități.
Proiectele comunităților din județ nu pot fi tăiate cu pixul de la București! E nevoie de soluții echilibrate și de un dialog real în coaliție pentru a proteja românii“, a precizat, pe Facebook, Gheorghe Șoldan.
Gândirea simplistă fascinează deoarece creierul este un organ leneș prin definiție. Multă lume consideră că altfel nu se putea acționa, că Ilie Bolojan este constrâns de deficit să taie până la os. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, există întotdeauna soluții, ce e drept, mai sofisticate, dar care evită efectele perverse. Îi dau dreptate lui Sorin Grindeanu, un om politic antipatic rău, dar care a fost cel mai bun ministru al Transporturilor:
”Am văzut o idee că la primăriile sub 1500 de locuitori trebuie să reducem posturile de viceprimar. Asta e o acțiune de PR. Efortul financiar e de 80 de milioane anual. Și pe vremea lui Ceauseșcu era viceprimar. Nu așa faci reforme. Există companii unde trebuie să fie reduceri, însă în această perioadă vedem numai măsuri de PR. Hai să ne uităm spre capital, să vedem cum taxăm. În această ședință de coaliție vom avea o discuție despre taxarea companiilor nu cu 1% pe profit, ci cu 0.5. Vom vorbi despre posibilitatea de deducere a unor cheltuieli cu consultanțe care nu sunt făcute în România. Nu înseamnă că ținta în acest moment trebuie să fie aceste multinaționale. Trebuie să cerem corectitudine. Ai făcut un venit? Plătește impozitul în România și nu avem nimic împotrivă ca profitul să îl duci”, a spus Grindeanu.
Cu totul întâmplător, croitorul Bolojan le mai și nimerește. Ideea de a nu mai conduce mașina dacă nu ți-ai plătit amenzile este profund morală, la fel și condiționările pentru cei care nu își achită impozitele locale. Nu toate măsurile luate de Ilie Bolojan sunt nocive, anumite restructurări au logică, fără îndoială.
Un premier bun cunoaște sensul zicalei ”unde dai și unde crapă”, ceea ce nu e cazul cu al nostru.
În final, un banc potrivit în context:
În fața unei comisii de individualizare a regimului de executare a pedepsei, care are competența de a propune liberarea condiționată, se prezintă un deținut care este întrebat ce faptă bună a făcut în permisia pe care a primit-o recent. Răspunsul a fost că a ajutat o persoană bătrână să urce în tramvai. Celui de-al doilea deținut care s-a prezentat în fața comisiei îi este adresată aceeași întrebare, iar răspunsul este similar. Celui de-al treilea deținut îi este adresată, de asemenea, aceeași întrebare și acesta răspunde la fel. Unul dintre membrii comisiei excalmă:
- Să nu spui că tu și ceilalți doi ați ajutat aceeași persoană în vârstă să urce în tramvai?
- Ba da, că nu voia să urce.
Bolojanii vor să ajute, România nu se lasă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
