De câteva zile, se discută despre faptul că sondajul INSCOP ar demonstra că românii au nostalgia comunismului și a lui Nicolae Ceaușescu. O minciună mare cât secolul! Românii sunt cinstiți, spun adevărul. Sunt mândru că poporul meu nu e ipocrit, nu se teme să prezinte realitatea așa cum este.
Sondajul spune că ”59.2% dintre respondenți consideră că regimul comunist dinainte de 1989 este responsabil de abuzuri și crime, în timp ce 23.7% sunt de părere contrarie”. Cum să fii nostalgic dacă spui că în comunism se petreceau abuzuri și crime?
Același sondaj arată că ”9% dintre cei intervievați sunt de părere că era mai multă libertate înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 80.9% cred că era mai puțină libertate, iar 6.8% că era la fel de multă libertate”. În comunism, exista mai puțină libertate, zic românii, ceea ce este un adevăr perfect. Cum să spui că sunt nostalgici cei care recunosc că înainte de 1990 se comiteau abuzuri și crime, iar libertatea era pe sponci?
Atenție, alte răspunsuri au alt sens! Departe de a exprima nostalgia, opiniile despre care voi vorbi în continuare sunt o critică fățișă și dură la adresa societății de astăzi.
Are astăzi statul grijă de cetățean? Nici vorbă. Sondajul spune că ”în opinia a 66.4% dintre respondenți, statul avea mai multă grijă de cetățean înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 16.2% sunt de părere că statul avea mai puțină grijă de cetățean, iar 12.9% că statul se comporta la fel față de cetățean”. Decidenții politici din ultimii 35 de ani au confundat libertatea acordată oamenilor cu lăsarea în voia sorții, ceea ce se întâmplă peste tot în democrație, având drept consecință valul de extremism la care asistăm. Mesajele lui Călin Georgescu, deși aberante, se adresează societății românești văzută ca o comunitate închegată și unitară. În schimb, mesajele lui Nicușor Dan, infinit mai obiective, evită idea că românii sunt un popor cu un destin comun. Moda confundării realismului cu distanțarea socială face ravagii de la căderea comunismului, până azi. Este ceea ce românii sesizează și reclamă.
Statul tinde să se retragă din viața românilor, ceea ce determină un sentiment de nesiguranță. ”75.1% dintre respondenți consideră că era mai multă siguranță publică înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 12.1% cred că era mai puțină siguranță publică, iar 10.8% că era la fel de multă siguranță publică”, arată sondajul. A lăsa economia liberă, a acorda dreptul la liberă inițiativă și exprimare nu trebuie să aibă ca revers al medaliei dezinteresul față de soarta cetățeanului. Românii consideră că statul trebuie să vegheze, poate discret, poate din umbră, dar să vegheze ca nimeni să nu fie lăsat în urmă.
Pe bună dreptate, românii pretind din partea statului măsuri de facilizare a accesului la educația de calitate. Sondajul spune că ”49.9% dintre respondenți sunt de părere că accesul la educație de calitate era mai ușor înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 32.8% cred că accesul la educație de calitate era mai greu, iar 13.2% că accesul la educație de calitate era la fel”. În aceste răspunsuri se află ascunsă respingerea actualului sistem de învățământ subfinanțat și superficial, dorința de a vedea restabilit statutul profesorului, precum și blamul acordat fabricilor de diplome.
Cu același spirit critic este privit și sistemul de sănătate publică. ”48.6% dintre cei chestionați sunt de părere că accesul la servicii de sănătate era mai ușor înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 22.7% cred că accesul la servicii de sănătate era mai greu, iar 21% că accesul la servicii de sănătate era la fel”. Privatizarea agresivă a serviciilor de sănătate a venit cu discriminări inacceptabile, dacă admitem că toți suntem egali în fața suferinței și a morții.
Călcâiul lui Ahile din sondaj este răspunsul la întrebarea dacă înainte era mai bine. ”48.4% dintre cei chestionați sunt de părere că se trăia mai bine înainte de 1989, comparativ cu situația din prezent. 34.7% cred că se trăia mai rău, iar 13.2% că se trăia la fel”. Nu e nicio nenorocire, oamenii sunt întotdeauna tentați să idealizeze trecutul, iar principiul plăcerii este sinonim cu acela al economiei de energie psihică. Păcat să INSCOP nu a atașat la acest capitol și întrebarea dacă se trăia mai frumos sau mai urât. Sunt sigur că urâțenia trecutului ar fi ieșit la iveală.
În fine, epicentrul sondajului este părerea oamenilor despre Nicolae Ceaușescu. ”66.2% dintre români sunt de părere că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România, în timp ce 24.1% consideră că a fost un lider rău”. Aici, românii dau dovadă de o percepție a situației mai nuanțată decât a multor specialiști și propagandiști. Nu e greu de înțeles că Nicoale Ceaușescu, deși rudimentar cultural și economic, a dorit dezvoltarea țării, mai ales pe direcție economică și a grijii față de om înțelească în cadrul paradigmei comuniste. Problema este dacă, în cadrul paradigmei libertății și democrației, liderii care i-au urmat dictatorului au fost buni cu românii sau măcar preocupați să fie buni. Nici vorbă!
Oferind drept cadou o locuință fiecărei familii, garantând locul de muncă și accesul gratuit la învățământ și sănătate, exprimându-se permanent cu privire la independența și suveranitatea țării, Nicolae Ceaușescu nu are cum să rămână în memoria colectivă mai degrabă rău decât bun. Totuși, să nu uităm că propunând oamenilor de azi evaluarea comunismului sondajul admite că merele pot fi comparate cu perele.
Sondajul atrage atenția că românii sesizează degradarea valorilor morale, lipsa de relevanță a artei și culturii și percepția cetățeanului ca fiind o cifră, nu un om.
Spune acest sondaj că românii ar dori întoarcerea la comunism? Nici pomeneală. Dacă, prin absurd, Nicolae Ceaușescu ar fi permis un sondaj de opinie similar, ar fi descoperit că românii apreciază mai mult ca orice libertatea, deziderat care astăzi pare atins în mare măsură.
Sondajul INSCOP arată că românii s-au maturizat politic enorm, că au în mare măsură o gândire critică, chiar dacă una spontană, că nu mai sunt dispuși să accepte anumite compromisuri cu clasa politică.
Mai mult decât orice, sondajul este un strigăt de disperare, un avertisment și un ultimatum pentru actualii decidenți.
În generozitatea lor, românii le oferă politicienilor un manual complet de bună guvernare.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
