Când a venit informația că senatorul Titus Corlățean candidează pentru funcția de președinte al PSD, m-am bucurat. Este nevoie de competiție în acest partid, precum este nevoie de lideri cu o bază intelectuală și profesională solidă.
Candidatura lui Corlățean a fost primită cu entuziasm de colegul său din Senat, Robert Cazanciuc: „Cred că este ştirea verii: Titus Corlăţean candidează la şefia PSD. Românii vor să creadă din nou în oameni politici, în oameni competenţi, în oameni serioşi, în oameni dedicaţi în mod real cetăţii, în oameni autentici. Titus Corlăţean este un om autentic. Cred că este ceea ce aşteaptă nu doar PSD, ci foarte mulţi români. Într-un mediu extrem de complicat, Titus Corlăţean îl văd că este un autentic, îl văd că îşi dedică întreaga activitate bunului mers al cetăţii. Cred că este Congresul ultimei şanse a PSD”, a transmis Cazanciuc, într-un mesaj video.
Cazanciuc merge până în pânzele albe și spune că, dacă proiectul lui Corlăţean nu va reuşi, „întregul proiect social-democrat din România va eşua”.
Așadar, aut Corlățean, aut nihil.
Primarul social-democrat al Buzăului, Constantin Toma, un critic cam excentric al actualei conduceri a Partidului Social Democrat, a dezvăluit luni că este în echipa lui Titus Corlăţean. „Dragi buzoieni, sunt în echipa domnului Titus Corlăţean, care şi-a propus să schimbe actuala echipă de conducere a PSD. Din păcate, rezultatele politice obţinute, respectiv patru rânduri de alegeri pierdute şi acest 13% în sondaje arată că PSD-ul şi-a pierdut mult din încrederea oamenilor. Iar neîncrederea se datorează în primul rând modului în care fosta şi actuala conducere a PSD alături de PNL, au gestionat problemele ţării, ducând România într-o criză profundă, care, iată, îi va afecta pe toţi românii, pentru mult timp”, a transmis primarul Buzăului luni dimineaţă.
Corlățean însuși anunță că partidul a reacționat fantastic la vestea candidaturii sale. „E o reacţie incredibilă din partea profunzimii partidului – membri, primari, parlamentari, secretari de stat de bună calitate care au fost aruncaţi. Partidul reînvie, devine viu şi oamenii încep să se manifeste. Prea au fost tăcuţi, prea au fost mimetici, prea aliniaţi la comandamente date de şefi, fără să critice sau să vină cu contraargumente. E important să avem această dezbatere în partid”, a declarat Corlăţean.
Sorin Grindeanu a ținut să-i reamintească lui Corlățean că l-a ajutat cândva, lăsând să se înțeleagă că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. „Titus e un camarad vechi. Mi-aduc aminte că, în urmă cu vreo 20 de ani, l-am susţinut să fie secretarul general al Partidului Social-Democrat şi a fost”, a spus Grindeanu.
Până aici, toate bune și frumoase, atâta doar că proaspătul candidat e cunoscut ca făcând parte din Biserica Penticostală, ai cărei membri excelează printr-o anumită rigiditate în raport cu viața comună a celorlalți oameni. Penticostalii trebuie să urmărească în îmbrăcămintea lor modestia şi simplitatea. Aceştia nu trebuie să se potrivească principiilor lumii, nici să iubească deprinderile lumeşti, care întotdeauna înclină spre păcat. Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu, mai cred penticostalii, motiv pentru care mai sunt numiți și pocăiți.
Se va pocăi PSD?
Nu sunt foarte sigur.
Având toată stima față de această confesiune, mă gândesc că, totuși, Titus Corlățean s-ar potrivi mai mult la un partid creștin-democrat.
”Făcând un salt uriaș peste timp, mult mai aproape de zilele noastre, avem în Europa o doctrină politică numită creștin-democrație. Iar această doctrină, care a funcționat cu succes în mai multe țări, imediat după război și a ghidat reconstrucția acestora, demonstrează că relația creștinismului/creștinului cu politica este posibilă, fezabilă, ba chiar necesară, aș spune. Această realitate contrazice opinia unui curent izolaționist (destul de vocal) care susține indiferența absolută față de politică, pe motiv că politica ar fi mult prea murdară, un fel de lucru al diavolului”, spune Teofil Stanciu, redactor-șef al publicației Convergențe.
Căutând să văd cum gândește nu doar senatorul, ci și penticostalul Corlățen, am găsit afirmații frumoase, demne de transcris în jurnalul de aforisme al oricui:
- ”Echilibrul se stabilește la nivelul gândurilor, credințelor și al valorilor. Dacă suntem ancorați în Cuvânt, rafalele lumii nu ne vor dărâma ușor.
- ”A fi creștin la locul de muncă nu înseamnă să fii ignorant sau nepăsător cu privire la credințele și convingerile celorlalți, ci să dai dovadă de înțelepciune și solidaritate, în ciuda opiniilor diferite”.
Superb!
Din punctul meu de vedere, așa cum se numește chiar această rubrică, Titus Corlățean are puține șanse să ajungă liderul PSD. Nici nu vreau să îmi imaginez atacurile la care va fi supus pe motivul apartenenței sale religioase.
Se va spune că vorbește în limbi, ca nebunii, că mai degrabă crede în miracole decât în medicină, că sobrietatea sa este incompatibilă cu secolul XXI. Vom citi povești despre membri ai bisericii sale care se consideră, sub anonimat, restricționali la nivelul libertăților privind divorțul și avortul.
Problema principală este dacă un om precum Titus Corlățean are capacitatea de a se opune retoricii lui Călin Georgescu. În nemernicia lui, Georgescu va spune imediat că liderul PSD nu e creștin ortodox și nu poate cunoaște durerile unui neam ortodox.
Până acolo, însă, am mari îndoieli că, după entuziasmul de început, pesediștii vor merge pe mâna lui Titus Corlățean. Îl apreciază, îi adoră chiar stilul elegant și știința de carte, dar la o adică vor vrea un șef uns cu toate alifiile, un pic șulfărit, puternic, iubitor de viață.
De ce? Fiindcă așa e poporul pesedist, în niciun caz nu e pocăit.
Dacă aș fi membru al acestui partid, l-aș admira necondiționat pe Titus Corlățean, dar nu sunt sigur că l-aș vota.
E prea bun, prea ca la penticostali.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
