Marți, a fost ziua în care, cei patru tineri care au decedat la finele săptămânii trecute, în urma unui accident produs în golul alpin din Portăreasa, au fost conduși pe ultimul drum. Soarta a vrut să fie împreună pe pământ, împreună în mormânt! B.R.
La Câmpulung, Alecsandra Gorgan, a părăsit această lume, plecând spre o lume mai bună, de la Biserica Miresei din Flămânda, o biserică ce are o poveste poate la fel de dureroasă ca a tinerei Alecsandra.
La ora 12.00, a început slujba de înmormântare, iar lacrimile și durerea, au acoperit ca o mantie locul. În loc să o conducă la altar, mireasă, părinții, au condus-o la locul unde își va dormi somnul de veci.
”Alecsandra era o prietenă bună, o fată care nu deranja pe nimeni, era plină de viață. O pierdere foarte mare”, spune o prietenă a tinerei.
Vor face nuntă în cer!
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Lerești, a fost locul unde Stefan Berevoianu și Ștefania Boteanu, au mai poposit câteva zeci de ore, pe acest pământ. Se iubeau pe pământ, au plecat împreună, își vor dormi somnul de veci unul lângă altul. Au fost împreună pe pământ, împreună în mormânt. O poveste de iubire, cu un final plin de lacrimi și durere pentru cei care au rămas pe pământ, părinți, frați, prieteni.
”Durere fără margini. Doi copii frumoși, au plecat definitiv de pe acest pământ. Nu am cuvinte să spun ce simt. Îi cunoșteam pe ei, cunosc familiile, le știu povestea de iubire. Lacrimile sunt prea puține, pentru durerea pe care o simțim, noi toți cei care am venit să le fim alături, așa cum le-am fost când erau în viață. Se iubeau mult. Vor face nuntă în cer”, spune o tânără.
Un ultim omagiu de la salvamontiști
La Stoenești, Teodor Darie, a petrecut orele rămase pe pământ, acasă, spre Lunca Gârtii. Fotografia tânărului era pe parbrizele multor mașini, ale familiei și prietenilor care au plecat să îl conducă spre locul de veci. Tineri, sau trecuți de prima tinerețe, oamenii, cerniți și cu obrajii uzi de lacrimi, au stat cu Teo, cât l-au mai avut acolo, chiar dacă băiatul nu le mai putea zâmbi și nici să le povestească ce a făcut la facultate.
”Am stat de când l-a adus acasă, numai aici. Nu am plecat, pentru că, astea sunt ultimele ore pe care le-am mai putut petrece cu Teo. Nu știu cum o să treacă peste această nenorocire familia. De fapt toate cele patru familii, că nenorocire este pentru toți”, spune un bărbat.
Un gest demn de haina pe care o poartă, au făcut salvatorii montani. Cei care au plecat după copii, imediat ce s-a anunțat nenorocirea, cei care cu greu i-au scos din râpă pe cei patru tineri. Nu au putut să nu le aprindă o lumânare, să le depună câte o coroană de flori, să își ia rămas bun de la cei patru, care, au plecat de pe acest pământ, mult prea devreme. Dumnezeu să-i odihnească în pace! B.R.
