Poetul Mircea Dinescu a lansat pe Facebook o cacealma care ar fi comică dacă nu ar fi prea tristă. Omul s-a urcat pe o trăsură veche și a prezentat un fel de cearșaf, zis față de masă, pe care era scris un text cu vopsea, zis cu sânge, text de însuși poetul din Slobozia, zis că ar fi de Mihai Eminescu.
Așadar, asisăm la o farsă sinistră, fiindcă ”poezia” e proastă, vulgară, lipsită de orice, inclusiv de umor. Transcriu aici un fragment:
Ultima poezie de dragoste a lui Mihai Eminescu
(scrisă cu sînge pe o față de pernă din sanatoriul de boli nervoase “Caritatea”)
Azi nu mai vreau să mor pentru oricine,
în loc de îngeri văd zburînd potăi,
rup floarea roz a dragostei de sine,
nu mai sînt chiriaș în ochii tăi.
Nici nu-ți mai știu, de-atîta timp, adresa
că plopii fără soț au fost tăiați.
O cîrciumioară-n portul din Odesa
nu uită ochii tăi înlăcrămați.
Nici Maiorescu n-a uitat eleva
care l-a prins c-un bold în insectar.
Și-acum i se mai scurge leneș seva,
satir batrîn cu mîna la fermoar!
De Caragiale nu știu nici atîta,
că nu degeaba l-ai făcut infam.
Stă la Berlin și-și lustruiește bîta
sperînd să spargă-n Paradis un geam.
La aflarea veștii că Dinescu a descoperit ”o poezie de Eminescu” la un anticar, prostimea de pe rețeaua de socializare a leșinat isteric și a formulat comentarii de te crucești, din care am copiat câteva pentru dumneavoastră, fără a mă obosi să corectez:
- O persoană e sigură că poezia aparține lui Eminescu, dar consideră că nu e scrisă cu sânge. ”Poezia exceptionala ca toate celelalte. Sigur pe panza aceea nu e scrisa cu sange. Panza este prea curata si sangele s – ar fi sters la spalare. Oricum ar fi fost greu de scris pe panza atat de cursiv… cu sange cald ! Dar de ce are nevoie Eminescu de exagerari ?!”.
- Altcineva trece la nivelul analizei de conținut, pe tema des întâlnită în școala românească gen ”ce a vrut să spună poetul”. ”Scârbit că iubise pe cineva ce nu-l merită, își dă seama totuși că viața sa e pe sfârșite și că, datorită dragostei nemărginite pe care i-o purtase și pe care ea n-o merita, o pusese pe un piedestal, crezând-o mai sensibilă și mai demnă decât toate femeile din lume. Prin această poezie își dă seama cât de mult s-a înșelat și ea nu a fost decât o ușuratică. Totuși datorită ei, îndrăgostit fiind ne-au rămas multe capodopere….”.
- Unul, mai sincer, recunoaște că Eminescu i-a stricat copilăria. ”Numai belele mi a făcut Eminescu. S a ndragostit și l a apucat scrisul de m a obosit mama cu el sa l învăț. mi a placut unul cenzurat pe atunci. Am plecat la biblioteca și I am găsit într o cutie pe scriitori cenzurati. I am citit și nu m mai înțeles cu nimeni….Exista numai ceea ce v a fi numai întâmplări neantmplate atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate…..”.
- Cineva exclamă de parcă Eminescu ar fi frate cu Călin Georgescu: ”Cel mai iubit poet a i nostru, fraților!”.
- Totuși, din următorul comentariu răzbate un semn de luciditate, repede inhibat: ”Si chiar asa daca ar fi fost cu toate ca nu cred, ar trebui pusa intro rama, sub un geam, protejata nu tinuta in miini cu transpiratie si altele. Este poetul nostru national de suflet nu ne gindim sa protejam asemenea documente atita de valoroase??”.
- Cele mai multe comentarii au nivelul următor: ”Dinescule, săți dea dumnezeu sănătate”.
- Suflete pioase, românii scriu: ”Dumnezeu sa-l ierte ca „impecabil” a scris tot !”.
- Supărat pe viață, un comentator ne asigură că nimeni nu mai e ca Eminescu: ”Știți bine ca oamenii sunt capabili de orice, adevărul este ca Eminescu numai unul e”.
- Extazul este principala stare: ”Incredibil că ați mai găsit o asemenea valoare inestimabilă! Vă felicit!”.
- Mircea Dinescu este ridicat în slăvi pentru ”descoperire”: ”Prețuiesc oamenii care, știu să reamintească națiunii, valorile, tradițiile, istoria tarii lor”.
Mă opresc din copiat, sunt mii de astfel de opinii. Sincer, nu înțeleg de ce s-a dedat Mircea Dinescu la această farsă grotescă. A vrut să arate că românii nu își cunosc poetul național? Asta știam, nu mai era nevoie de o demonstrație în plus. A dorit să facă mișto de lume? A reușit, dar cu ce preț! Cu prețul ca mii de români analfabeți funcțional să creadă că acesta este nivelul poeziilor lui Eminescu. A meritat?
O singură rațiune aș găsi acestei chestiuni, anume faptul că pune o oglindă în fața profesorilor de limbă și literatură română, într-un moment în care Ministerul Educației ia o serie de măsuri enervante. Da, dragii noștri profesori de română, acesta este rodul muncii voastre, în plan național.
Totuși, chiar dacă fața învățământului românesc apare hidoasă în postarea lui Dinescu, tot hidoasă apare și opera lui Eminescu.
Nu face ocaua cât face daraua.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
