Am un pic de spațiu excedentar în editorialul de astăzi, așa încât îl pot folosi pentru a lămuri un lucru și a pune capăt unor interpretări parșive asupra criticilor mele la adresa lui Ilie Bolojan. Să fie clar, indiferent de cât de mult l-aș vitupera pe premierul despre care imediat voi explica ce resorturi are când ia taxe de la mame și veterani, asta nu înseamnă nici cât negru sub unghie că aș regreta faptul că nu i-am susținut pe Călin Georgescu și George Simion, adică pe un șarlatan și pe un demagog habarnist, ambii cu o ură infinită față de Occident și o nețărmurită iubire vizavi de Federația Rusă și orice altă țară cât mai asiatică și mai totalitară.
Acestea fiind spuse, a venit momentul să spun că, după părerea mea, Ilie Bolojan a tăiat de la mame și veterani pentru a-și face sieși imagine, pentru că prin aceste tăieri bugetul nu câștigă nimic. Bolojan vrea să se ducă vestea că taie, să rămână în istorie prin tăieri, să se așeze, prin spiritul auster, așa cum halucinant crede Gabriel Liiceanu, lângă Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu. Ce au tăiat aceștia, n-are importanță.
În legătură cu filosoful Liiceanu , căruia i-am citit cu mare interes toate cărțile, unele teribil de interesante, trebuie spus că encomiastica sa bolojanistă de la contributors.ro e totalmente deraiată din moment ce autorul regretă că Bolojan nu poate fi clonat în așa fel încât să înlocuiască 41 de președinti de consilii județene. Adică Liiceanu a analizat 41 de județe, a cunoscut 41 de președinți și a ajuns la concluzia că dintre ei, Bolojan a fost cel mai bun și bine ar fi dacă s-ar umple administrația de Bolojani.
Ce coșmar, ce aburi ies din mintea celui ce a scris ”Despre limită”, carte din care citez: ”Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide mai întâi pe om în spaţiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului pentru a ajunge la lucrurile vagi”.
Atunci, dacă e vag, vag să fie, adică nu trebuie să îl iei pe Ilie Bolojan din spațiul precisului și să îl treci pârleazul în spațiul mitologiei istorice românești din care fac parte iluștrii amintiți mai sus. Bolojan rămâne un contabil, oricât l-ar citi pe Robert Kaplan, Gândirea tragică, după cum se laudă. Aș merge prea departe totuși, dacă, folosind ideea ilustrului filosof și editor precum că mxia este opinie politică, i-aș spune: mxie, Liiceanu!
Comparația lui Bolojan cu Moise este și ea absolut sinistră și chiar eronat motivată. Este adus în ajutor Exodul, din care autorul citează:
”…căci e mai bine pentru noi să fim robi egiptenilor decât să murim în pustiu” – Exodul 14, 12; ”De ce nu ne-a fost dat să murim în țara Egiptului, când ședeam lângă oala cu carne și mâncam pâine pe săturate?” – Ibid., 16, 3.
Ideea ar fi că Bolojan ne-a luat de lângă pâinea și carnea din robie pentru a ne duce spre libertate. În ce fel de robie au fost românii până la Nea Ilie Sărăcie? Spre ce pământ al făgăduinței ne duce el?
Articolul miroase a substanțe interzise.
Cred că evenimentul cel mai important al ultimelor zile a fost discursul de duminică al lui Sorin Grindeanu, din Parlament, de la moțiunile de cenzură. Voi da două citate, nu unul, pentru că am o concluzie interesantă.
Citatul 1. „Astăzi vom respinge moțiunile AUR, dar vreau să fiu foarte clar: PSD nu va acoperi inerția și lipsa de performanță.
Standardul nostru este simplu și onest: vrem o reformă reală! O reformă care să aducă pentru români și economia românească locuri de muncă bine plătite, investiții și salarii care cresc odată cu productivitatea.
Pentru unii obișnuiți doar să taie poate părea o utopie. Dar pentru noi, PSD, este o obligație să ne gândim la fiecare dintre români!”.
Citatul 2. ”PSD nu a intrat în această coaliție ca să tacă, ci pentru a da echilibru și pentru a opri excesele.
România nu are nevoie de austeritate extremă. Nu putem trece cu buldozerul peste țară, doar tăind și concediind.
Țara nu se conduce cu foarfeca și toporul în mâini! Dacă reduci totul la cifre reci și concedieri, vei avea în final mai puțină economie și mai multă suferință. Austeritatea aplicată fără discernământ va duce România în recesiune”.
Vă rog să remarcați că Sorin Grindeanu a spus că ”astăzi vom respinge moțiunile AUR”, adică nu se știe dacă nu vor fi votate, altădată, alte moțiuni. Mai spune Grindeanu că ceea ce face Bolojan nu e reformă, e un fel de croitorie și tăiat de lemne. Austeritatea extremă ce reiese din pixul premierului e dăunătoare și va provoca suferință. Întreg discursul lui Grindeanu a însemnat folosirea dezbaterilor pe moțiunile AUR pentru relansarea PSD sub conducerea sa, de după congres. PSD se detașează clar de actul guvernării și consecințele acestuia, intrând, practic, în opoziție. O opoziție bizară, de pe băncile guvernării, deoarece PSD nu poate sta în aceeași bancă cu AUR, POT și SOS.
Sorin Grindeanu face ceea ce facem toți cei de bună credință care criticăm guvernarea. O criticăm, fără ca asta să însemne că i-am fi preferat pe impostor și pe gargaragiu, ambii trădători.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
