Pentru a arăta care este adevăratul motiv pentru care lui Donald Trump i s-a pus pata pe Paracetamol, sunt nevoit să fac o scurtă incursiune prin epistemologie.
Există două mari teorii epistemologice: teoria lui Karl Popper și cea a lui Thomas Kuhn. Să le luăm pe rând.
Karl Popper susține că o teorie științifică trebuie să fie falsificabilă, adică să poată fi testată și infirmată prin experimente sau observații. Pentru Popper, validitatea unei ipoteze depinde de capacitatea acesteia de a fi supusă unor teste riguroase și critice.
Thomas Kuhn ne arată că știința nu e doar un proces liniar, ci implică și tensiuni culturale, sociale, politice, iar schimbările profunde vin când dovezile se acumulează și contestă paradigma dominantă.
Să vedem acum ce ar spune Popper despre ideea lui Trump de a face din Paracetamol țapul ispășitor pentru autism.
Decizia administrației Trump, pentru a fi validă din punct de vedere științific, trebuia să se bazeze pe studii care să permită testarea clară a legăturii cauzale dintre utilizarea analgezicului și dezvoltarea autismului. Dacă aceste studii lipsesc sau sunt contradictorii, ipoteza nu poate fi acceptată ca științifică. Orice măsură politică bazată pe speculații sau pe dovezi insuficiente trebuie considerată prematură și riscantă. Popper ar pune accent pe continuarea cercetării și pe revizuirea constantă a concluziilor în lumina noilor date. Politicile de sănătate trebuie să se bazeze pe date solide, iar deciziile trebuie să rămână deschise reevaluării. A acționa înainte de a avea dovezi clare poate provoca efecte negative, inclusiv creșterea neîncrederii în sistemul medical.
Ce ar spune însă Thomas Kuhn despre aceeași problemă? Ar spune că Big Pharma și-a creat propria sa paradigmă de inviolabilitate și tinde să ignore anumite riscuri din considerente financiare. Comunitatea științifică modernă, bazată pe paradigma actuală, neagă legătura dintre analgezice (sau vaccinuri) și autism, considerând această ipoteză ca nefondată. Însă, dacă o decizie politică sau socială încearcă să impună această ipoteză ca realitate, chiar în lipsa consensului științific, apare o tensiune între paradigmă și putere care s-ar putea concretiza prin apariția unei noi paradigme. Totuși, orice nouă paradigmă va fi nevoită să se supună principiului experimentării. Kuhn ar vedea decizia administrației Trump ca o posibilă manifestare a unei crize paradigmatice, dar mai degrabă una impusă din afara cercului științific, cu riscul de a crea confuzie și fragmentare a consensului. Revoluțiile științifice autentice se bazează pe dovezi convingătoare și replicabile, nu pe decizii administrative.
Kuhn recunoaște că știința este influențată și de factori sociali, politici și economici, iar deciziile politice pot reflecta mai mult interese ideologice decât schimbări autentice în paradigmele științifice.
În concluzie, Popper ne avertizează asupra pericolului de a lua decizii premature fără dovezi falsificabile, subliniind importanța scepticismului și a testării continue. Kuhn ne arată că știința nu e doar un proces liniar, ci implică și tensiuni culturale, sociale, iar schimbările profunde vin când dovezile se acumulează și contestă paradigma dominantă.
Kuhn ar fi, teoretic, de acord că Big Pharma și-a creat paradigma sa care ar cam trebui zdruncinată, dar cu grija de a nu eluda, în cele din urmă, cercetarea.
După această cam plictisitoare dar necesară trecere prin problemele epistemologiei, pot veni să spun ce a fost în mintea lui Donald Trump. După cum se știe, Karl Popper este nu doar epistemologul despre a cărui concepție am vorbit până aici, ci și autorul celebrei lucrări ”Societatea deschisă și dușmanii ei”. Se cunoaște și faptul că la vârsta de 17 ani, George Soros s-a înscris la London School of Economics și a fost studentul lui Karl Popper. Ajuns bogat, Soros a inițiat Open Society Foundation, în care a investit sume enorme. Legătura dintre ”Societatea deschisă” a lui Popper și această fundație nu mai trebuie demonstrată.
Am văzut, mai sus, că pe lângă o societate deschisă, Karl Popper susține și o riguroasă necesitate ca știința să fie bazată pe capacitatea ca ipotezele să fie falsificabile, adică experiment.
Nu îl poți combate mai bine pe Popper decât călcând în picioare ideea experimentului și luând măsuri care privesc știința în numele puterii politice.
Lovești astfel de două ori în Popper și, la pachet, în discipolul său George Soros, o dată negând societatea deschisă și a doua oară trecând razant peste ideea de știință experimentală.
Sunt aproape sigur că Donald Trump și oamenii săi au avut în minte schimbarea ambelor paradigme susținute de Popper și Soros, adică și paradigma politico – socială, dar și cea epistemologică.
Pentru MAGA, societatea deschisă este boală. Probabil că va fi explicit considerată boală și încăpățânarea științei de a fi experimentală. În fond, de ce nu s-ar supune știința puterii politice, se întreabă Trump.
Pentru o mai mare concretețe, ne putem gândi la aberațiile cu iz științific lansate în spațiul public de cel ce se declară Trump de România, adică Georgescu. Copilul nu vorbește pentru că e înțelept, în curând vom discuta prin telepatie, romanii sunt urmașii dacilor etc. Călin Georgescu îl devansează pe Trump la nivel de ignorare a științei.
Asta înseamnă să fii suveranist, nu-i așa?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
