Pentru că am urmărit și eu, precum mulți români, interviul realizat de Marius Tucă și Ion Cristoiu cu Călin Georgescu, încerc să lămuresc unde se încadrează psihologic acest Guru și de ce ziariști importanți merg pe mâna lui.
Mulți psihologi de Facebook se străduiesc să îl încadreze pe Călin Georgescu într-o anumită categorie nosografică de natură psihiatrică și eșuează lamentabil, deoarece numitul ”Mesia” nu este decât un biet psihopat, iar psihopatia nu a fost recunoscută oficial în ultimile ediţii ale Manualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM). După cum precizează un site de specialitate, psihopatia nu este o boală sau „nebunie”, aşa cum era considerată acum mai bine de un secol, ci se află la graniţa dintre normal şi patologic, în jurul căreia se constituieşte o personalitate dizarmonică. Aceasta prezintă o devianţă mult prea mare pentru a fi considerată normală dar şi mult prea mică pentru a fi inclusă în clinica psihiatrică.
”Deşi sunt disfuncţionali, psihopaţii nu se exclud din societate atât de flagrant precum psihoticii sau nevroticii. Cu toate acestea, psihopatia este recunoscută ca fiind cea mai fiabilă şi bine validată categorie de diagnostic din spectrul tulburărilor de personalitate”.
Pentru a mă face mai bine înțeles, vă invit să presupunem că la o școală profesională instructorul ar preda elemente de fizică cuantică. Evident că fizica cuantică este validă oricând și oriunde, dar dacă așa îi înveți pe tâmplari, fierari sau instalatori să își facă meseria, înseamnă că ești un psihopat.
În viața de zi cu zi, psihopații recită poeme în preludiul actului sexual, dau citate din Cioran când își spală mașina, fredonează arii din operă la piață, aplică calculul integral și diferențial pe bugetul familei, într-un cuvânt sunt permanent inadecvați.
În cazurile mai grave, psihopații devin antisociali, mint artistic, înșeală teatral și, pentru că nu au habar de empatie, te trezești că îți dau în cap cu seninătate.
De ce nu îl miros ca psihopat pe Georgescu oameni cu carte precum Ion Cristoiu sau Marius Tucă? Deoarece de vreo 50 de ani încoace, de când a apărut curentul numit Antipsihiatrie, s-a strecurat în societate ideea, altădată metaforică, precum că oamenii normali sunt bolnavi, iar bolnavii sunt sănătoși.
Ideea e chiar mai veche, deoarece romantismul a glorificat nebunia, sensibilitatea excesivă, marginalii și artiștii damnați. Poetul neînțeles, suferind, devenea simbol al profunzimii și al adevărului. Este motivul pentru care vedem mulți scriitori amatori jurând pe Georgescu.
Când capitalismul începuse să dea roade, Nietzsche a pus sub semnul întrebării „normalitatea” burgheză, acuzând-o de mediocritate, conformism și slăbiciune. Nebunul sau omul „dincolo de bine și rău” era văzut ca un vizionar, iar când a apărut contracultura anilor 60 ai secolului trecut, a fost promovată ideea că societatea este alienantă, iar cei adaptați la ea sunt mai degrabă „neînțelepți”.
Filme, muzică, literatură – toate au glorificat outsiderii, boemii, rebelii, nebunii. În fine, Michel Foucault a arătat cum ideea de „normalitate” este construită istoric și folosită ca instrument de control social. Jozsef Szasz a numit boala mintală un „mit”, sugerând că societatea etichetează astfel ceea ce nu înțelege sau nu tolerează.
Așa se face că mulți oameni cu cărți citite la bază merg pe mâna lui Călin Georgescu, văzut ca un simbol cultural puternic: omul care suferă vede „dincolo” de aparențe, iar omul „normal” poate fi doar bine adaptat la o societate bolnavă.
Acestea fiind spuse, trebuie să ne întoarcem la Kant, adică la principiile rațiunii și moralei, potrivit cărora numitul Georgescu este un impostor. Desigur, nu l-am numi astfel dacă ar dori să rămână un fel de maestru spiritual, un filosof mai mult sau mai puțin marginal. În momentul în care aspiră să fie președintele României, acest Georgescu se încadrează între psihopați și manipulatori.
În emisiunea de luni seara, Georgescu, bine instruit, a evitat aberații de genul că vom vorbi prin telepatie sau că limba dacă e mama limbii latine. Totuși, pentru că îi joacă feste creierul, Guru ne-a spus că: ”Poporul român trebuie iubit, nu condus”. Foarte frumos, nu are nimic de a face Parchetul General cu astfel de aberații. Când a afirmat că ”Nici Vaticanul nu a realizat ceea ce a realizat Charlie Kirk”, putem să rămânem cu gura căscată, dar nu să îl vedem la pușcărie.
Problema apare atunci când Georgescu spune: ”Sunt capabil de orice pentru a sprijini poporul român”. Un psihopat căruia i-a intrat în cap că e capabil de orice, ba chiar s-a combinat cu alt capabil de orice pe nume Potra, devine brusc periculos. Potra, purtătorul lui de cuvânt, a spus-o clar:
„Ieșiți acum, ieșiți cu armele și arestați-i pe toți cei care au dat lovitura de stat! Absolut pe toți, arestați-i pe toți! Și dacă generalii voștri încearcă să vă oprească, arestați-i și pe ei!”. ”Voi ăștia care ați luptat în Congo, arătați că sunteți într-adevăr hotărâți pentru a apăra democrația, prin orice mijloc!!! Sunați-vă colegii, prietenii și, la luptă, băieți!!! Aici luptăm pentru țara noastră, nu pentru altă țară! Ieșiți fiecare în orașele voastre, mergeți la București, cu parul, furca, coasa și toporul”. „Pe riscul meu personal, da, să vină să mă aresteze DIICOT, SRI și SPP, cine vor ei. Eu zic da, instigare la revoltă. Români, ieșiți cu parul și pe ei și pe mama lor. Doamne ajută!”.
Dintr-o dată, nu mai este vorba despre Nietzsche sau Michel Foucault, nici despre psihiatrie și antipsihiatrie, ci despre o lovitură de stat. Psihopatul e ieșit din zona în care este doar inadecvat și a venit pe terenul revoltei sângeroase. Nu mai vorbim metaforic, ci despre capete sparte.
Seduși de glazura romantică a lui Georgescu și ignorând latura violentă a psihopatului, ziariștii care îl cultivă pe individ, considerându-l liderul opoziției din România, intră în ceața groasă a propagandei în favoarea haosului, a morții, a disoluției naționale.
Luni seara, Georgescu a vorbit despre ”România autosuficientă”, iar cei doi amfitrioni nu au clipit.
Autosuficient înseamnă autarhic, iar singura țară de acest fel din lume este Coreea de Nord.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
