Viața este darul pe care Dumnezeu ți l-a făcut, din dragoste pentru tine. Ți-a dat un timp, ca tu să-ți umpli pagina ta, cu ce alegi să pui în ea. Secundarele timpului tău, stau în ceasul de la mâna lui Dumnezeu. Tu ce ai ales să pui în pagina din viața ta?
IPS Calinic Argeșeanul începutul care a schimbat ritmul Argeșului spiritual și cultural
Era toamnă târzie, iar la Curtea de Argeș istoria părea să stea nemișcată în vechiul Palat Episcopal. Un stareț tânăr, venit de la Cernica, primea prin decret prezidențial o chemare care avea să-i mute viața din chilie în teren: Calinic (Argatu) devenea arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului. Patriarhul Iustin a aprobat pe loc ca Mănăstirea Curtea de Argeș să fie de sine stătătoare, sub oblăduirea noului vicar, cu reședința chiar în palat. Nu era o promovare cu lumini și trâmbițe. Era începutul unei munci pe bune.
Părintele Calinic și-a fixat direcția simplu: „să izbăvească Mănăstirea Argeșului de amestecurile dinafară”, cum făcuse și la Sinaia, și la Cernica.
Apoi a apăsat accelerația. A urmat ceea ce el avea să numească „marea fugăreală”: drumuri neîntrerupte prin Argeș, Vâlcea și Olt; „dintr-un drum veneam și pe altul porneam”. Nu pentru poze, ci pentru oameni și locuri: aproape o mie de preoți de cercetat, biserici și monumente atinse de cutremurele din ’77 și ’86, obști de pus în rânduială. Tactica episcopului Gherasim era clară: prezență reală pe teren și zero timp pierdut pe „sfaturi” fără rost. A funcționat.
În casa Argeșului, aehierul Calinic a rămas monah. Nu ridica tonul peste măsură, nu jignea pe nimeni, căuta pacea, dar nu îngăduia neorânduiala: „nu-i plăcea să fii om netrebnic”. La masă, sobrietate călugărească. Înainte de orice drum la București sau la Râmnic, trecea prin paraclis „să ne rugăm pentru a avea succes pe la ministere și la alte instituții”. Biroul? „Biroul meu este întins în cele trei județe.” Adică pe teren, nu la pupitru.
Când la „Culte” i s-a servit scenariul unei „răsturnări”, răspunsul a venit scurt și drept: „Eu nu m-am dus la Vâlcea să mă gălcesc cu Episcopul Gherasim și nici să-l surprind din scaun.” Loialitate fără umbre. Și când s-a discutat cine unde slujește, glasul împăciuitor al titularului a așezat lucrurile: „Eu voi sluji la Râmnicu Vâlcea; frația ta ai unde face slujbă… Catedrala de la Argeș este destul de încăpătoare.” Calinic a primit „fără nicio grijă”. Lecție pentru oricine: poți începe mare fără să calci peste oameni.
Chemarea la arhierie s-a pecetluit la 17 noiembrie 1985, de Sfântul Grigorie Taumaturgul. În ajun, la Vecernie, s-a făcut ipopsifiera; au semnat candidatul și arhiereii slujitori – Nestor, Mitropolitul Olteniei, Gherasim, Episcopul Râmnicului și Argeșului, și Damaschin Severineanul. Duhovnicul Paisie i-a dat cuvânt tare și blând în același timp, iar Calinic „a vegheat” noaptea întreagă. Dimineața hirotoniei, cerul a început să cearnă „fulgi dolofani de nea”. Din vechiul palat s-a pornit, „în șir mare de sobor ecleziastic, cum nu se mai văzuse de multă vreme la Curtea de Argeș”, spre Catedrala Sfântului Neagoe Vodă Basarab.
Protosinghel Prof Rafael Vintilă
Având în vedere că, succesul este o percepţie personală, Înaltpreasfinţia Voastră cum definește o viață de succes?
– Rugăciunea aprinde nădejdea în Dumnezeu, dar ea rodește numai prin așteptare și răbdare. „Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19). Celui ce rămâne statornic, Domnul îi dăruiește la vremea Sa mai mult decât poate gândi sau aștepta. Rugăciune și nădejde în Domnul Dumnezeu! Așteptarea și răbdarea sunt esențiale!
Care a fost cea mai grea încercare prin care ați trecut, fie personală, fie profesională, și ce înțelegere duhovnicească și psihologică ați dobândit în urma ei?
– În cei 81 de ani și șase luni, din mila Domnului Dumnezeu, au fost multe încercări profesionale (cum ziceți) și personale. Este greu să alegi, mai ales că ai fost subiect personal și este mai dificil să faci o apreciere mai exactă.
Una personală: operațiile: de rinichi, la Viena, în anul 2000 și de inimă, la Spitalul Polisano din Sibiu. Celelalte operații, la coloană și piciorul stâng, trei la număr, au fost mai obișnuite, dar toate cu anestezie totală; frica mea, oribilă, că voi muri pe masa de operație sau netrezirea din anestezie!
Una profesională: actul istoric din 26 septembrie 2009 când, la Curtea de Argeș, a avut loc proclamarea Sfinților: Neagoe Vodă Basarab, Ioanichie cel Nou de la Muscel (propuși de Noi argeșenii) și Iachint Mitropolitul; precum și ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la demnitatea de Arhiepiscopie, iar titularul la demnitatea de Arhiepiscop!
A fost o încercare deosebită! La așa festivități nu se ajunge prea ușor, dar m-am străduit pentru argeșeni și musceleni! Patriarhul Daniel a fost bucuria noastră, a tuturora! Mare izbândă! Mare binecuvântare de la Domnul Dumnezeu! Am spus „încercare” pentru că au fost grele lucrările care au dus la așa rezultat unic! Sper că s-a înțeles bine acest lucru, și acum, după 16 ani de arhiepiscopat, pentru care mulțumim Domnului Dumnezeu! Ce înțelegere duhovnicească și psihologică am dobândit? Că trufia vieții nu are ce căuta în câmpul de lucrare în care te-ai angajat și că este pericol să uiți de cei care au înjugat cu tine la „arat” și, mai ales, să te lauzi ca un „sminţit” că totul tu ai săvârșit!
Acum, după ce ați trecut prin toate, cum ați defini mai vechea dilemă dintre „a fi” și „a avea”?
– Cred că toată lumea cunoaște replica lui Shakespeare: a fi sau a nu fi”, dilemă, desigur! „A fi” este punctul arhimedic și nu puteam „fi” decât din Domnul Dumnezeu, Care ne-a gândit și binecuvântat întruparea și existența! Pe vremuri citeam cartea filosofului Sir John Lubbok: „Fericirea de a trăi”, în românește de Al. Lascarov-Moldovanu. De atunci, eram atent dacă trăiesc și dacă sunt cu adevărat!
Extrapolând „a fi” și „a avea”, îmi amintesc, ce se știe deja, „mănânc, ca să trăiesc” și, nu: „trăiesc ca să mănânc” viața mea și a altora. Acest „a avea” se conjugă bine cu acela de „a fi”, adică trebuie să ai viață (adică „să fii”), ca să te gândești de „a avea” în sânul tău iubirea, slujirea și desăvârșirea! Că „a avea” avere este o aberație împotriva eticii și moralei: averea este strânsură și nu binecuvântare! „Calicia” este soră cu schizofrenia!
Ce vă face fericit, ce vă aduce bucurie?
– Cea mai mare fericire și bucurie este și poate fi pentru toți, faptul că Domnul Dumnezeu ne-a gândit, ne-a întrupat, ne-a crescut, ne-a înzestrat cu de toate și are grijă de noi! Este uluitor! Apoi, așezarea noastră în frumusețea aceasta a lumii văzute! Ce bucurie să vezi lucrarea Domnului Dumnezeu! Ce mare fericire când ești sănătos și poți merge pe picioarele tale fără baston și alte mijloace ajutătoare! Ce bucurie să te culci sănătos și să te scoli mai sănătos și să te îmbraci singur! Ce fericire că vezi! Că auzi! Că gândești! Că scrii! Că citești! Și mai ales atunci când cânți tu sau auzi muzica din Ceruri și din natură! Să pășim sfios pe urmele lui Hristos!
Bucurie și fericire imediată?
– Să pot citi!
– Să pot scrie!
– Să pot face rugăciuni!
– Să port omenirea în iubire de rugă și pomenire!
Știe Domnul Dumnezeu, ce spun!
Cum ați defini „arta de a birui” atunci când este trăită ca o lucrare de echilibru între minte, inimă și credință în Dumnezeu?
– Foarte bine! Întrebarea Domniei Voastre cuprinde, din fericire, și răspunsul, pentru care vă mulțumesc! Totuși, „arta de a birui” este o lucrare divino-umană! Așa s-a întâmplat în viața mea de până acum, slăvit să fie Domnul! Mărturisesc că am fost un „răsfățat” în viața aceasta! Totul a fost gândit (deci, mintea) numai spre slava Domnului Dumnezeu și nimic pentru mine! Nu mă laud, spun adevărul!
Am făcut echilibrul cu mintea mea, greu de instruit și mai ales să așezi totul cu credință la picioarele Domnului Dumnezeu! Se vede liber cum am lucrat în parohiile din Ardeal și Maramureș, în mănăstirile: Căldărușani, Cernica și Sinaia, apoi ca arhiereu la Râmnic și Argeș, episcop în reînființată Episcopie și înflorirea Arhiepiscopiei cu învățământ liceal și universitar, cu proclamări de sfinți argeșeni și musceleni, prin hirotonia a peste 1.000 de preoți, restaurări de monumente în cele patru județe: Argeș, Vâlcea, Olt și Teleorman și alte împliniri, de Domnul Dumnezeu binecuvântate și cu ajutor potrivite!
Pot spune că „arta de a birui” este a Domnului Dumnezeu! Dacă nu era Domnul Dumnezeu cu Sfinții Săi să mă ajute, nu se realizau atâtea lucrări în cei 61 de ani de când lucrez ca pălmaș în Biserica Ortodoxă a României de la Argeș, cum zicea Nicolae Iorga, despre acest loc sfânt!
Fără ajutorul Domnului Dumnezeu eram mort de multă vreme! Nu mai ajungeam la Argeș și Muscel!
Pentru toate, eternă mulțumire, Domnului Dumnezeu!
A iniţiat şi a coordonat ridicarea bisericilor mănăstirilor: Sfântul Ilie – Piscul Negru, Transfăgărăşan, Sfântul Calinic – Călineşti, jud. Argeş, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Ciocanu, bisericilor din parcul Mănăstirii Argeşului: Bunavestire, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Acoperământul Maicii Domnului; Schimbarea la Faţă; Paraclisul Sfântul Calinic de la mănăstirea Slănic, Paraclisul Universitar Întâmpinarea Domnului din Pitești, Sfântul Gheorghe – Cracăul Negru, Paraclisul eparhial Sfântul Calinic şi Sfânta Filoteia din cadrul Centrului Eparhial; mănăstirea Sfântul Ioan – Corbeni şi al sutelor de biserici din eparhie de care s-a ocupat în mod direct cu lucrările de restaurare, consolidare şi repictare.
Cărţi publicate:
l Bucuria lecturii (1989),
l Pace și bucurie cu Brâncuși (2001),
l Frumusețea lumii văzute,
l Albinele fac politică,
l Patriarhul biblic,
l Traista cu stele,
l Veșnicia de zi cu zi,
l Biserica neamului în pumnii tiranului,
l Să ne salvăm de la un nou holocaust,
l Toată vremea-şi are vreme (5 volume),
l Calinic, Ierarhul faptelor (2004),
l Calinic Arhiepiscopul, un ierarh misionar, harnic și cărturar (2014),
l Printre vremuri și cuvinte (2016),
l Fereastra lui Iorga,
l Mersul printre stele,
l Dintr-ale lumii,
l Interviuri,
l Adevăratul Cioran,
l Iubirea nemuritoare a lui Dumnezeu,
l Martin Opitz, un poet german îndrăgostit de români,
l Scrisoarea lui Dumnezeu,
l Doamne și Stăpânul vieții mele,
l Ștefan cel mare între cer și genune,
l Sfântul Neagoe Vodă Basarab (2017),
l Vindecă, Părinte! (2017, 2018),
l Minunea de a fi (2017),
l În iadul de la Pitești (2017),
l Între umbre și lumini (2017),
l Sintagme și cugetări (2017),
l Suferinţele şi biruinţele catedralei de la Curtea de Argeș (2017),
l Preafericitul Daniel, 70 de ani de patriarhat apostolic (2017),
l Naştere şi Înviere (2017),
l Din bucuria inimii (2018),
l Sacra rostire (2018),
l Vrei să fii sănătos? (2017, 2018), 1517-2017,
l Biserica Mănăstirii Argeșului, o jumătate de mileniu (2017, sub coordonarea lui Calinic Argeșeanul și Răzvan Theodorescu).
