Ipoteza că rușii l-au dorit pe Călin Georgescu la Cotroceni mi se pare total falsă. L-au dorit exact unde este acum, acasă la el, dar o continuă amenințare pentru stabilitatea României. Ca președinte, Guru și-ar fi arătat imediat cusăturile, s-ar fi erodat în ritm accelerat, ar fi dispărut definitiv, într-un an sau doi, din viața politică a României, iar adepții lui s-ar fi întors spășiți cu inima la PSD. Orice formulă de putere cu Georgescu și Simion ar fi fost în cel mai scurt timp o dictatură și o gaură neagră din punct de vedere economic. Suveranismul la butoane nu ar fi supraviețuit.
Acum, Călin Georgescu și Simion sunt cauza alcătuirii unei coaliții de guvernare atât de slabe încât România se îndreaptă accelerat spre faliment. Fără cei doi papagali, nu ar fi ajuns niciodată în fruntea guvernului un individ rudimentar precum Ilie Bolojan, nici USR nu ar fi făcut parte din guvern, nici bizarul Nicușor Dan nu ar fi câștigat alegerile prezidențiale.
Dar ce s-ar fi întâmplat?
Marcel Ciolacu ar fi fost președinte, iar Sorin Grindeanu, premier, cu un guvern PSD – PNL. Acest tandem nu ar fi ținut cont de recomandările Bruxelles-ului privind deficitul, au fi amenințat că blochează orice decizii privind ajutorul acordat Ucrainei, iar Bucureștiul s-ar fi apropiat tot mai mult de Washington și ar fi început să semene cu Budapesta. Nu este exclus ca în urma accelerării investițiilor, deficitul bugetar să fi fost ținut sub control, cu o creștere asumată de 2-3 procente, iar nivelul de trai să fi rămas cel puțin la nivelul anului 2024. Spre acest scenariu se îndrepta istoria în momentul când Federația Rusă l-a activat pe Călin Georgescu.
În această perioadă, observ că Sorin Grindeanu se așează pe traiectoria unei reparări a ceea ce a generat apariția lui Călin Georgescu. Șeful PSD încearcă să salveze ce se mai poate salva din incendiu. Are puține șanse, dar nici altă variantă nu există. Succesul lui Grindeanu ar însemna ca la un moment dat să se intersecteze două cauzalități, anume guvernarea să eșueze grav, iar georgismo – simionismul să devină irelevant. De prima cauză ar urma să se ocupe Grindeanu, de cea de a doua, timpul, în curgerea lui.
Am impresia că Nicușor Dan a sesizat strategia și ar fi capabil să dea puterea PSD chiar mai curând decât o prevede protocolul coaliției.
Argumente că așa stau lucrurile vin din mișcările lui Grindeanu. Mai întâi, prin luna septembrie, a prezentat un plan sofisticat de redresare economică de care apoi nu s-a mai auzit nimic. Să vedem ce propunea Grideanu.
Propunea ceva ce se cheamă modelul polonez, adică deducere suplimentară din baza impozabilă pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de 100% sau 200%. Cheltuielile eligibile se scad de două ori: o dată ca și costuri obișnuite, a doua oară ca deducere specială. Rezultă o deducere fiscală totală ce poate ajunge la 150 sau 200%”. În același timp, era vorba despre un Ghişeu Unic pentru Investiţii, o platformă digitală de pe care să poată fi descărcate toate avizele şi autorizaţiile necesare pentru începerea unei afaceri. Tot în sectorul investiţiilor se vorbea despre garanţii de stat pentru creditele IMM-urilor. Această schemă era structurată astfel:
60% din plafon pentru investiții (echipamente, construcții, digitalizare);
40% pentru capital de lucru (stocuri, furnizori, cash-flow).
Se vorbea despre faptul că acest pachet stimulează munca (firmele primesc stimulent doar dacă angajează şi formează), creşte productivitatea (răsplăteşte inovaţia şi investiţiile cu impact tehnologic), este pro-finanţare privată, dar şi responsabil bugetar (facilitățile sunt condiționate și recuperabile dacă țintele sunt ratate).
Între facilităţile propuse se număra un credit fiscal de până la 50% pentru investiții în centre de date și inteligență artificială, hardware, spații, software critic, o super-deducere de 200% pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare realizate în maxim cinci ani sau un credit fiscal de 30% pentru cheltuieli de cercetare-dezvoltare-inovare și acces la credite pentru cercetare cu cost redus. „Toate acestea se vor încadra în plafoanele ajutorului permise de regulile UE, cu audit tehnico-financiar și rezultate măsurabile: brevete, prototipuri, produse lansate pe piață”, spunea PSD.
Observați că nimeni nu mai vorbește despre aceste chestiuni. Sorin Grindeanu continuă să îl atace pe Bolojan pe alte direcții, cum ar fi eșecul în fața CCR și necesitatea de a se organiza un grup de lucru care să discute cum trebuie să arate legea de diminuare a pensiilor speciale din magistratură. Grideanu nu are nici cel mai mic interes ca vreun program economic de relansare, al lui sau al altcuiva, să fie implementat, deoarece succesul guvernării bolojeniste ar fi sinonim cu o iremediabilă distrugere a PSD.
Mai mult, acum, Sorin Grideanu declanșează un nou scandal, tot pe o temă de rezonanță dar fără repercusiuni economice, anume cooptarea în guvern pe post de vicepremier a Oanei Gheorghiu, de la Dăruiește Viață, autoarea celebrei, de acum, postări în care spune că: ”Este incredibil prin ce trece Volodimir Zelenski, este incredibil cum doi golani, ajunși la Casa Albă, tratează un om”. Are dreptate Grindeanu, evident, nu poți să aduci în guvern pe cineva care i-a făcut golani pe Trump și Vance, dar iarăși chestiunea nu are o legătură prea strânsă cu redresarea economică a României.
Nicușor Dan știe că scenariul este cel despre care vorbesc aici. Dovadă, este faptul că cea mai importantă declarație din ultimele zile îi aparține: ”(…) stabilitatea în România înseamnă, chiar dacă sunt mulţi dintre votanţii mei care au rămas în logica asta de contestare a PSD, suntem într-o configuraţie politică în care stabilitatea este importantă şi stabilitatea asta nu se poate fără PSD. Ăsta este adevărul”.
De acord cu Nicușor Dan: ”Ăsta este adevărul”.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
