Dacă Nicușor Dan dădea țara rușilor era trădare națională, dar când s-a dus la lansarea lui Drulă mi s-a părut tot trădare, una personală.
Spun asta pentru că eu, precum alte milioane de români, am tremurat pentru victoria lui Nicușor Dan, n-am dormit nopți la rând de teamă că pierde. Stau însă și mă gândesc dacă nu cumva domnul președinte știe, în abisul conștiinței sale, că practic nu l-am votat pe el, am votat doar ca să nu câștige aberantul George Simion.
Dacă așa stau lucrurile, dacă știe, atunci probabil că nici nu simte vreo jenă să ne dezamăgească. Nu sunteți alegătorii mei, zice omul, sunteți nealegătorii lui Călin Georgescu, via Simion.
Da, dar cu România onestă cum rămâne? Păi, rămâne ca-n gară, rămâne pentru 2030, deocamdată, vorbim despre cel mai votat pe vot negativ președinte.
Se pare că am scăpat de bomba atomică, dar murim de tirul cu alice, adică tot aia e, nu contează cum te ia Sarsailă.
Românul onest Nicușor ne-a spus că da, ce să facă, a fost invitat de USR la o lansare și s-a dus, nu e nimic rău în asta, e chestiune de politețe. Când am auzit așa ceva, un ceva pe care l-au făcut și Iliescu, Băsescu, Iohannis, care, totuși, n-au mestecat onestitatea ca pe gumă, am văzut că președintele ales de nealegătorii altcuiva m-a scuipat în față, iar scuipatul umilește mai mult decât un pumn în barbă.
În lumina, sau mai bine zis în întunericul acestei situații, încep să consider că acea lună de negocieri ciudate care a premers numirii lui Ilie Bolojan, drôle de negociations, cum ar spune francezii, nu a avut alt scop decât să le dea unora de pe Sena vreme să monteze un scenariu cap – coadă pentru a-l livra pe Dâmbovița. N-aș avea nimic împotrivă, iubesc Franța sincer, e frumosă și era nobilă, mi-a oferit o bursă și îi sunt recunoscător, dar dacă ne-a prescris cineva sărăcie și șomaj, inflație și insolvențe, atunci, bonjour tristesse, îmi retrag sentimentele.
Franța a acordat Légion d’honneur lui monsieur Coldea și madamei Kovesi. Înalta onoare este exclusiv accordée pour des services exceptionnels à la Nation dans tous les domaines. Nicușor Dan și Ilie Bolojan pot considera că o au deja prinsă în piept, dar cu ce preț (?).
De la Cioloș, la Binom, de la Nicușor Dan la Bolojan, de la Moșteanu la cele două Oane, Țoiu și Gheorghiu, iar acum, la Drulă, vedem că Parisul joacă pe față, nu ca americanii care se ascundeau după niște ambasadori și câteva vorbe despre democrație. Filiera franceză e la vedere și ne bagă în ideea conspiraționistă că se urmărește macerarea capitalului românesc prin măsuri politico-justițiare. Plus un pic de redirecționare a comenzilor militare, desigur.
Neocolonizarea merge bine, iar Parchetul General și DNA, bine culpabilizate de președinte, abia așteaptă să li se arate care ar fi cei care mișcă în front. Deja Sorin Grindeanu a spus oui, de acord cu trimiterea la șomaj a 12.000 de bugetari și ne anunță senin că până de Crăciun e posibil să avem 50.000 de disponibilizări. Crăciunul e aproape, dar frica e și mai aproape, de aici spiritul conciliant. Liderul PSD a criticat faptul că executivul a pus accentul aproape exclusiv pe tăieri și creșteri de taxe, fără a susține economia. „Acest lucru a speriat. A contractat consumul. Nu e un lucru bun”, a adăugat liderul PSD.
A fost chiar amuzant, marți seara, la Antena 3, să îl vedem pe Sorin Grideanu recunoscând că îi e frică. Faptul că imediat a vorbit despre altfel de frică nu mai are importanță. Iată declarația: „Pentru că mi-e frică! Și nu e niciun fel de umbră de politicianism în ceea ce spun. Mi-e frică și mie, și colegilor mei, că (de aici se vine pe făgaș – nota mea) dacă am lipsi, se poate forma o majoritate. Doar dacă optează și AUR pentru această majoritate. Dar mi-e frică că lucrurile ar degenera și mai mult, iar acest lucru noi nu putem să-l permitem“, a zis președintele interimar al PSD.
Vorbe, vorbe, vorbe, ca Hamlet, cu care Sorin Grindeanu pare a semăna din ce în ce mai mult prin dubitație și resemnare.
Nenorocirea este că România este țara cu cea mai sinistră opoziție din UE, așadar, românii normali la cap nu au cum să plece din încercuire. Cine a gândit această strategie e un geniu politic, adică în față îi avem pe președinte cu bonjuriștii de la USR, în spate pe Georgescu și amărâții de la AUR, iar pe lateral țin zidurile în picioare un PNL castrat și un PSD fioros ca un pisoi, fiindcă nu a uitat prin ce au trecut Dragnea și alții. Nu există nici uși, nici ferestre în spațiul politic în care chiar noi am ales să locuim.
Haideți, fiii patriei, să fim veseli. Marseilleza e un cântec minunat, iar Mbappé înscrie goluri superbe.
La bulivar, birjar!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
