Din punctul meu de vedere
Evident că mila nu mai e la modă, iar principiile sterile domină spațiul public. Văd postări înverșunate contra planului de pace al lui Trump. Ele vor să arate că semnatarul postării este lucid și demn, total intransigent și mândru cetățean al părții civilizate a omenirii. Că merită un like.
Pentru că nu sunt în trend, îmi permit luxul de a suferi alături de mama care își vede pruncul ucis de o rachetă și de tatăl care își primește fiul plecat pe front în cutie de lemn. În consecință, nu dau doi bani pe textele semețe redactate la căldură și cu o cafea în față, în deplină liniște și pace.
Pentru propriul amuzament, mi-i închipui pe autorii acestor declarații cu pantalonii uzi în față și maro în spate imediat ce glonțul le-a trecut pe la ureche.
Voi fi clar. Niciodată omul de rând nu a mers de bunăvoie la război, iar elitele nu au mers deloc, niciodată. I-am văzut pe ucrainenii bogați părăsind țara și pe tineri luați la oaste cu arcanul în centrul Kievului. Dezertările au ajuns la cifra de mii de soldați, zilnic. În aceste condiții, despre ce eroism național vorbim?
Să nu se înțeleagă din ce spun că rușii ar merge pe front înnebuniți să împiedice aderarea Ucrainei la NATO și să dea jos regimul fascist.
Dacă intru în labirintul cauzalităților, nu am nicio posibilitate de ieșire în cuprinsul acestui articol de o mie de cuvinte. Ucraina este statul provocator, iar Rusia, statul agresor, ceea ce, evident, este mult mai grav. Administrația Biden și UE sunt sponsorii unui joc de-a moartea altora, plătind un dolar și un euro pentru fiecare picătură de sânge ucrainean. E păcat să folosești un întreg popor ca pe un grup de mercenari, mai ales știind că nu există șanse reale de victorie.
Fair play, please! Orice stat care invadează alt stat este demn de ura tuturor, dar să încurajezi sinuciderea pe scară largă este nedemn de umanismul occidental. Nu cred că este un semn al inteligenței și culturii să repeți că Donald Trump vrea această pace din cauza scandalului Epstein sau pentru că Putin ar deține un dosar compromițător. Metoda parcimoniei îm arată că președintele american a deplâns în mai multe rânduri moartea a mii de ruși și ucraineni în fiecare zi.
Cele spuse nu fac din mine un putinist și un inamic al Uniunii Europene. Consider că trebuie să plătim pentru a rămâne sub umbrela NATO, precum și pentru autonomia militară a Europei. Îmi doresc o armată română profesionistă, înzestrată modern, capabilă să apere țara de indiferent care inamic.
Planul lui Trump scutește Ucraina de o înfrângere deprimantă, reprezintă un alibi pentru cărțile lor de istorie. Totodată, acest plan exonerează de vină UE, permițându-i să își păstreze drumul spre integrare. Ridicarea sancțiunilor contra Rusiei poate oferi economiei europene ocazia să se redreseze. Rusia însăși va rămâne în Europa, îmbogățind-o demografic și cultural.
În condițiile în care planul de pace ar avea succes, este de așteptat ca dreapta extremistă din România și din întreaga Europă să piardă din energie. Schizofrenia socială s-ar ameliora. În schimb, guvernele europene și-ar pierde alibiul eșecurilor pe plan economic și democratic.
Dintre multiplele micro-eseuri radicale de pe Facebook, la care mă refeream mai sus, aș vrea să comentez două, luând din fiecare câte un fragment.
,,O ruptură cu Ucraina ar fi cea mai mare înfrângere din istoria SUA. Dacă Ucraina se retrage, Statele Unite pierd mai mult decât un partener. Își pierd fundamentul puterii.
Încă din sec. XX puterea americană nu s-a bazat niciodată doar pe arme. Ceea ce a făcut din SUA o superputere a fost faptul că alte națiuni au ales benevol să se alinieze cu ea. Influența a provenit din faptul că era centrul unei rețele de democrații care aveau mai multă încredere în Washington decât în orice alt vecin, aliat sau rival”.
- Vorbe goale. SUA vor suferi o înfrângere doar dacă pierd războiul economic cu China. În ce privește ”alinierea” cu America pe motiv ideologic, să fim serioși, democrației americane nu i se clintește niciun fir de păr din cauza faptului că Donbas și Lugansk vor fi oblasturi administrate de ruși.
”Pe mine, sacrificiul Ucrainei m-a făcut bucăți după primul an de război. Până atunci credeam că Ucraina se apără de Rusia pentru ea însăși. Pentru demnitatea ei și pentru suveranitatea ei. Așa cum ar trebui să facă orice stat de pe pământul ăsta când e atacat de altul. Dar după primul an de război, mi-am dat seama că Ucraina ține piept Rusiei și pentru mine. Și pentru prietenii mei. Și pentru familia mea. Și pentru casa mea. Și pentru tot ce am luptat să obțin în viața asta. Pentru că, dragii mei, să știți că tot ce am enumerat eu se poate pierde într-o clipită. E de ajuns să auzim o alarmă. Și câteva bubuituri. Și e gata. Tot”.
- Ucraina luptă pentru că au fost luate o serie de decizii în cabinete unde nu cad rachete. Demnitatea și suveranitatea sunt valori supreme ce pot fi apărate prin negociere și chiar prin sacrificii teritoriale atunci când altfel nu se poate. România a fost obligată la acest fel de sacrificii teritoriale, unele chiar în favoarea actualei Ucraine, și dăinuie. Continuarea războiului poate duce la disoluția statului vecin.
Un punct din Planul de pace luminează situația: „Ucraina este eligibilă pentru calitatea de membru al Uniunii Europene (UE) și va primi acces preferențial pe termen scurt pe piața europeană în timp ce această chestiune este analizată”. Această eligibilitate presupune implementarea în Ucraina a valorilor europene de stat de drept, de nediscriminare și toleranță, de democrație funcțională. Implementarea va fi obligatorie și condiționată de ceea ce este prevăzut la următorul punct al Planului:
„Europa va contribui cu 100 de miliarde de dolari pentru a crește volumul investițiilor disponibile pentru reconstrucția Ucrainei”.
Chiar dacă înțelepciunea nu mai e la modă, închei cu o vorbă a lui Victor Hugo: „Pacea este visul celor înțelepți și scopul ultim al umanității”.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
P.S. Nu uitați că articolele din această serie sunt publicate sub genericul ”Din punctul meu de vedere”. Al meu, exclusiv, ceea ce presupune divergențe, dar și decență, polemică, dar și respect.
